Revenită în săptămâna a doua a unui Slam, Irina Begu trăiește momentul: „Sunt momente unice, pe care le voi păstra cu mine pentru toată viața”

(Paris)

Ajunsă în principala sală de conferințe de la Roland Garros la scurt timp după frumoasa ei victorie cu Leolia Jeanjean, un succes care i-a adus o nouă calificare în optimile de finală la French Open (după cea din 2016), Irina Begu a arătat multă prospețime. A fost mult mai senină decât am văzut-o în ultimele zile. Și mulțumită de ce-a jucat.

„Cred că a fost un meci tare bun din partea mea. Am început foarte bine, am fost agresivă, am știut exact ce trebuie să fac și am jucat cu inteligență. Asta până când am început să mă gândesc cam mult, să simt puțină presiune. În general, începuturile sunt mai grele pentru mine. Însă de data asta se pare că am reușit să intru foarte bine în joc; până la set și 5-1 am jucat extrem de bine și foarte curat. Spre final cred că am început să analizez prea mult jocul și am devenit prea pasivă. Am pierdut mult terenul, iar în momentul acela, când devin pasivă, când nu mai reușesc să iau mingea repede nu mai sunt eficientă în joc. Apar mai multe greșeli și atunci vine și presiunea. Dar sunt bucuroasă că am știut să închid meciul în acel game, la 5-4.”

„De multe ori, eu încerc să mă ghidez după feeling, după sentimente, și nu-i bine. E mai bine să fiu rațională, lucidă, iar când reușesc, totul vine de aici” – Irina Begu

Și din tribune tensiunea momentului s-a simțit foarte bine. Suporterii de pe Lenglen au izbutit, după numeroase eforturi, să o tragă pe Leolia înapoi în meci, iar din momentul în care favorita lor a salvat cele trei mingi de meci consecutive, pentru a se apropia la 5-4, pe arenă s-a pornit un adevărat vacarm. Și chiar dacă atmosfera a fost superbă, pentru că francezii au fost fairplay, Irina a simțit presiunea. Însă atunci când a contat mai mult, a putut să-și facă jocul.

„Știam că voi avea de înfruntat și publicul, m-am setat foarte bine mental. Este un sentiment foarte plăcut să joci cu un public așa de numeros. Ar fi fost și mai plăcut să fie pentru mine, dar energia lor și trăirile pe care ei ni le dau pe teren nu se compară cu nimic. Sunt momente unice, pe care le voi păstra cu mine pentru toată viața. Revenind la pregătire, m-am vizualizat în postura asta, cu publicul împotriva mea. Poate de aceea nu m-a afectat așa de mult. Dar cred că nici nu le-am dat foarte multe ocazii să o încurajeze pe ea, pentru că jocul a curs tot timpul în favoarea mea.”

Poate tocmai de-asta a știut Irina să revină excelent în game-ul de la 5-4, când a fost condusă cu 30-0. A luat acolo inițiativa, a închis două puncte mari și a repetat către antrenorul ei un gest pe care-l făcuse și mai devreme, cu arătătorul spre piept. Un fel de „Eu dictez aici”.

„Da, îmi spuneam mie că eu trebuie să am inițiativa, că eu trebuie să fiu cea agresivă, cea care conduce. M-am încurajat astfel să nu mai aștept greșeala adversarei. Pentru că eu nu sunt deloc eficientă din spatele terenului, nu trebuie să stau la doi metri în spate. Eu am nevoie să intru în teren, trebuie să iau mingea devreme, să dau cu lift și să-mi plimb adversara cât pot de mult. Deci mi-am dorit să fiu mai curajoasă, de aceea am avut acest gest spre antrenorul meu (Victor Crivoi), pentru a-mi aduce aminte să iau eu inițiativa.”

Iar când a făcut asta, Irina a dominat foarte clar. Mai ales când Jeanjean a fost obligată să se apere cu slice-ul, o lovitură cu care n-a încurcat-o deloc. Despre planul tactic, Irina spune așa:

„M-am uitat la meciurile ei, am văzut foarte bine cum joacă, știam clar unde trebuie să o forțez. Ne-am pregătit bine, dar trebuia să văd și din teren dacă îi place sau nu mingea mea. Și mi-am dat seama, în primele două-trei game-uri, că jocul ei nu mă incomodează atât de mult. Ea și-a folosit foarte des slice-ul și cu Pliskova, pe ea a deranjat-o, însă eu am știut la ce să mă aștept și am încercat să o presez mult pe rever, ca apoi să pot intra în teren cu dreapta; și să o plimb în partea cealaltă a terenului. Tactic, a fost foarte bine. Am fost extrem de curajoasă și am jucat curat până la set și 5-1, iar acum îmi propun să fiu și mai curajoasă.”

„Roland Garros este un turneu special pentru mine. Mă bucur că am reușit să ajung din nou în turul al patrulea și sper să-mi îndeplinesc acel vis de-a juca minimum un sfert de finală la un turneu de Grand Slam.” – Irina Begu

La finalul meciului, Irina a dus degetul arătător spre tâmplă, pentru a-și aminti cât de important e să fie lucidă. Și explică „De multe ori, eu încerc să mă ghidez după feeling, după sentimente, și nu-i bine. E mai bine să fiu rațională, lucidă, iar când reușesc, totul vine de aici” – și arată din nou spre cap.

După două meciuri lungi și dure în primele două tururi, când a stat pe teren aproape de cinci ore, Irina a jucat doar 90 de minute azi. Și n-are prea multe să-și reproșeje. Poate doar că n-a servit așa de bine cum ar fi vrut și n-a reușit prea multe combinații un-doi. 

„Am jucat mai mult safe cu serviciul, nu l-am simțit atât de bine, dar nici nu m-a tras în jos foarte mult. N-am făcut așa de multe duble (au fost trei), cred că a fost ok pentru azi, dar simt că trebuie să mă îmbunătățesc la capitolul ăsta și trebuie să-mi câștig mai multe puncte cu serviciul”, a spus Irina, care a câștigat totuși 66% din punctele jucate cu primul serviciu.

Irina a aflat abia la conferință că va juca cu învingătoarea dintre Jessica Pegula și Tamara Zidansek. Credea că urmează să joace cu Iga Swiatek, așa că s-a bucurat puțin. „Eram deja pregătită…”, a glumit ea, înainte să spună că nu prea se uită pe tablou. 

Între timp, Pegula a trecut de Zidansek, iar asta s-ar putea să fie o veste bună pentru Irina, care a câștigat ambele ei meciuri cu jucătoarea din Statele Unite, de fiecare dată pe hard, cel mai recent în luna ianuarie, la Melbourne Summer Set.

Foto: Profimedia Images