Retragerea Simonei Halep de la Roland-Garros este un moment trist, dar care o poate face pe Simona și mai puternică

Îngrijorarea generală în jurul situației Simonei Halep s-a transformat în certitudine vineri, după ce dubla campioană de Grand Slam a anunțat oficial că se retrage de la Roland-Garros, în condițiile în care recuperarea ei de după ruptura suferită la gamba stângă nu va putea fi încheiată în timp util pentru a-i putea permite să participe la turneul din capitala Franței.

În vreme ce nu sunt noi semne de temeri pe termen lung în ce privește starea ei de sănătate, Simona a rămas pur și simplu fără suficient timp pentru Paris, unde tabloul principal începe duminica viitoare. Un deznodământ cât se poate de trist, dar care devenise previzibil încă de a doua zi de după accidentarea suferită la Roma, când Simona a confirmat diagnosticul. O recuperare în intervalul dintre cele două turnee, care să-i permită să se testeze la antrenamente și să-i dea și încredere că poate intra la joc, necesita mai multe zile.

„Anunț, cu multă tristețe, că mă retrag de la ediția din acest an a Roland-Garros. Din păcate, ruptura pe care am suferit-o în gamba stângă necesită mai mult timp pentru recuperare, iar timpul rămas e prea scurt”, a scris Simona, în prima parte a declarației ei.

Cu tot previzibilul ei, și cu toate că au avut destul timp să se obișnuiască cu situația, retragerea de la Roland-Garros vine ca un mic șoc pentru fanii Simonei. Era ultimul lucru la care se gândea și de care cineva avea nevoie într-un astfel de moment al sezonului, cu două turnee de Grand Slam la orizont (exact cele pe care le-a și câștigat Simona) și cu turneul olimpic de asemenea în față.

Un turneu de Grand Slam fără Simona nu doar la start, ci printre favorite, devenise un concept mai degrabă teoretic. Dacă nu socotim US Open de anul trecut, la care ea a ales să nu participe în contextul pandemiei de COVID-19, jucătoarea noastră nu a ratat prezența la niciun turneu de Grand Slam de când este în circuit și de când a început să aibă clasamentul necesar pentru a putea accede la aceste turnee. 

Simona a debutat la un Grand Slam în 2010, la Roland-Garros, apoi a ratat tabloul la Wimbledon, pierzând în calificări. Însă, începând cu US Open 2010, ea a jucat în absolut toate turneele de Slam – o serie de 39 de prezențe consecutive oprită toamna trecută, la US Open 2020. 

Moment în care ne putem opri și aprecia acea longevitate extraordinară, cu atât mai mult cu cât ea s-a petrecut în contextul altor și altor accidentări. Ori de câte ori a avut probleme de sănătate în trecut, Simona a reușit cumva să evite absențele importante, ratând doar o ediție de WTA Finals dintre turneele importante.

A făcut cumva și a înghesuit recuperările între sezoane, în perioadele moarte din calendar sau pe parcursul unor turnee mai mici. Și-a gestionat bine corpul, iar faptul că a reușit până acum să evite absențele majore e o reușită subestimată și, în niciun caz, nu e întâmplătoare. E o reușită care se datorează și arată spre oamenii valoroși din jurul ei, munca de calitate depusă și deciziile potrivite luate. A fost nevoie de o accidentare de joc cu totul brutală pentru ca această serie să fie oprită.

Ce urmează de aici?

Cu Roland-Garros lăsat deja în urmă, Simona se poate uita spre Wimbledon, ca următoarea dată până la care să spere să fie gata. Conform declarațiilor ei, va fi având nevoie de până la cinci săptămâni de recuperare. E o fereastră care îi dă voie să spere că va putea fi pe iarba de pe Centre Court pentru a deschide turneul din 2021 – onoarea care li se oferă campionilor en-titre la Wimbledon. În ce măsură va fi 100 la 100 recuperată și cât de repede își va recupera potențialul fizic, astea sunt întrebări la care nu putem avea un răspuns acum.

Ratarea Slamului ei preferat – la care a jucat trei finale și a câștigat primul ei titlu de Grand Slam – nu poate fi nicicum o veste bună, mai ales în condițiile acestor ani, în care desfășurările turneelor nu mai sunt niște lucruri garantate. Însă asta nu înseamnă nici un capăt de lume. Mai sunt suficiente evenimente în calendarul acestui an la care Simona poate recupera. Și dacă Wimbledon nu va fi abordat în cele mai bune condiții, există apoi timp pentru turneul olimpic sau pentru sezonul de hard (îmbogățit, între timp, și de revenirea Indian Wells în calendar, în octombrie), sezon de hard în care Simona poate veni cu o energie nouă după recuperare și poate eventual profita, într-un moment în care alte jucătoare de top din circuit vor avea mai multe meciuri în spate. Cel mai important lucru acum este ca ea să se recupereze în totalitate; asta îi va permite apoi să-și răzbune absența de la Paris pe teren, cu o motivație reînnoită.

Este, de fapt, singurul lucru bun ascuns în această veste teribil de proastă: motivația pe care ți-o dă o astfel de absență. Noi toți am văzut, de-a lungul anilor, mulți sportivi de top care au ratat evenimente importante pentru ei, fie că era vorba de obiective relevante din punct de vedere personal sau de competiții majore. Toți, fără excepție, au luat durerea absenței și au transformat-o într-o sursă de motivație extremă, din care și-au hrănit atât munca de recuperare, cât și revenirea în arene, reîntoarcerea la nivelul lor cel mai bun. E o stare pe care nimeni nu o înțelege mai bine decât un sportiv. Marii campioni asta fac: depășesc accidentările și absențele provocate de ele și se întorc mai puternici.

Simona, care n-a ascuns că a fost oarecum dereglată din ritmul ei obișnuit și de pauza de pandemie, va face la fel. A mai trecut prin situații grele în carieră și le-a depășit. Nu sunt motive să credem că nu va face din nou același lucru. Parafrazând-o tot pe ea, e atitudinea corectă, și unica pe care o poate avea. Și sunt deja semne, în cuvintele cu care și-a anunțat azi retragerea de la Roland-Garros, că se încarcă deja din această absență.

„Să mă retrag dintr-un turneu de Grand Slam e ceva ce intră în conflict cu toate instinctele și aspirațiile mele de atletă, dar e decizia corectă, și singura posibilă. Gândul că nu voi fi în Paris mă umple cu tristețe, dar îmi voi concentra energia pe recuperare, voi căuta să rămân pozitivă și să mă întorc pe teren pe cât de repede este posibil în condiții de siguranță. Roland-Garros 2022, vin după tine!”.

Momentul acesta mai înseamnă ceva. Este și o șansă pentru suporterii și urmăritorii ei, pentru tot publicul român urmăritor de sport, să facă un pas în spate și să aprecieze mai clar ce înseamnă prezența ei pe teren și care este importanța ei, de fapt, în sportul românesc. Tindem adesea să nu apreciem un ceva sau pe cineva până nu îl pierdem. Pe Simona nu am pierdut-o, dar acest Slam ratat, în care ne va lipsi, e o oportunitate să o apreciem mai mult când se va reîntoarce.

Fotografii: Jimmie48Photography

but it is the right and only decision to make. The thought of not being in Paris fills me with sadness, but I will focus my energy on recovery, staying positive and getting back on court as soon as it is safe to do so. Roland Garros 2022, I’m coming for you! A bientot ❤️🇫🇷 pic.twitter.com/7Y3EvvOra5

— Simona Halep (@Simona_Halep) May 21, 2021