Reportaj | Cum merg lucrurile la antrenamentele lui Tecău, Mergea, Ungur și Copil

Trezecizero a asistat cap-coadă la unul dintre primele antrenamente ale echipei de Cupa Davis, premergătoare întâlnirii cu Suedia, din weekend. Am sesizat câteva din reglajele de fineţe ce, de regulă, sunt ferite de ochiul tribunei. Am văzut planul de ansamblu, dar şi detalii aparent insignifiante, însă atât de importante la vârful unui sport în care, uneori, un gram şi un milimetru în plus ajung să conteze cât un meci întreg.

Privilegiul de a fi o bună bucată de vreme unicul spectator al şedinţei de pregătire în formulă completă de pe arena centrală mă flatează un pic. Cobor în imediata vecinătate a terenului, aproape de nivelul zgurii. De-aici, se aude şi se vede cam tot. Şi încerc să mă transpun în pielea lor, a jucătorilor. Câteodată alert la fiecare schimb de mingi, alteori atent la fiecare gest şi cuvânt în parte. De-o parte a fileului, Florin Mergea şi Horia Tecău, în spatele lor căpitanul Andrei Pavel; de cealaltă, Adrian Ungur şi Marius Copil, cu secundul Gabriel Trifu în background. E o sesiune de pregătire ce are ca scop primordial, în mod evident, turarea motoarelor perechii Mergea – Tecău. Încălzirea începe clasic, cu schimburi intense de pe fundul terenului. Marius urcă la fileu, de unde privirea îi mai joacă feste la început, atunci când, în câmpul vizual, pe fundal, zăreşte bannerul Davis Cup. „Nu ţi se pare că vezi mingea mai greu la voleu, de la scris?”, îl întreabă pe Horia.

Urmează câteva teme specifice antrenamentelor de dublu, comandate de Pavel, pe post de “feeder”, mingile fiind lansate în joc din spatele perechii Copil – Ungur, punctul nefiind astfel început obişnuit, cu serviciu. “Hai să jucaţi doi în faţă, doi în spate prima oară! Începem acum! Până la 7. Prima pe cross”. Rachetele “aruncă” bine, o spun jucătorii, semn că tăria racordajelor e cea optimă. Florin şi Horia dau senzaţia că ar putea lovi şi cu ochii închişi, la cât de bine se completează, încă de la primele mingi. Nu trec multe minute şi intensitatea e maximă. Rolurile se inversează. Din spate, în special Mergea, în mare vervă, găseşte în mod dezarmant culoarele de trecere. De data aceasta însă, Adi Ungur interceptează şi execută un voleu stop de efect, cu reverul. Vorba lui, “asta aşa, ca să fie…”.

”Hai, servicii!”, dă tonul Pavel. Iar apoi, joc pe puncte şi pe zece flotări.

Meciul începe cu un… avertisment. “Time violation. Warning Mr. Tecău!”, anunţă Adi Ungur, ca şi cum Horia şi-ar fi luat în mod intenţionat câteva secunde în plus spre sfârşitul unei întâlniri pe muchie de cuţit. În finalul game-ului inaugural, Horia nu iartă şi salvează o minge de break cu un as. Urmează game-uri câştigate cu serviciul de ambele părţi, până la 3-2. Pe serviciul lui Ungur, la un moment dat, Copil trimite prea moale o minge pe care o avea în mână, la fileu. „Am zis să-l iert”, îi transmite lui Pavel, care nu uită punctul şi îl dojeneşte un pic pe mezinul echipei ceva mai târziu, la schimbul de terenuri. „Tot timpul când ai fost disciplinat în antrenament, ai jucat foarte bine şi în meci! Nu zic să nu glumeşti, dar…”. Dar, la 4-3, Tecău şi Mergea cresc agresivitatea retururilor şi realizează break-ul, chiar pe serviciul unui Copil altfel redutabil la acest capitol. E 5-3 şi Marius îşi varsă frustrarea pe o minge trimisă în înaltul cerului.

Praful de zgură uscată ridicat de vânt le cam intră în ochi jucătorilor şi, după ce Tecău închide setul cu o serie de servicii ideale care m-au dus cu gândul la Cilic, Ungur exclamă: „E Sahara!”. În cele din urmă, îngrijitorii de teren intervin la pauză şi udă terenul. Era şi cazul. Ceva mai devreme, tuşele deveniseră insesizabile, jucătorii curăţându-le ei înşişi, cu tălpile.

„Mai jucaţi câte un game pe serviciu de fiecare şi apoi vreau ca voi doi să mai daţi serviciul şi returul”, spune Pavel, semn că doreşte să se asigure că Mergea şi Tecău îşi vor fi încărcat toate armele pentru o zi de sâmbătă ce se vrea decisivă. Se schimbă şi mingile, cu unele înmânate pe loc chiar de preşedintele federaţiei, George Cosac. Aceeaşi Dunlop Fort Clay Court, mingea oficială a întâlnirii cu Suedia. Doar că design-ul cutiilor diferă. Şi, surpriză, nu doar design-ul. Cele din noul stoc, adus de la Madrid, sunt mai tari. „Mai putem schimba mingile, le dăm şi lor (n.r. – suedezilor)”, spune Pavel. „Dă-le nişte Wilson!”, glumeşte Tecău. Mergea se pregăteşte să servească. „Ia să vedem! Dacă dai as, sunt bune mingile!”. Discuţia continuă pe aceeaşi temă până spre finalul antrenamentului. Pavel: „Serios, se simte diferenţa?”; Mergea: „Da, vine ca o piatră acum!; Copil: „Nu-s bune, n-am luat un punct cu ele”.

O nouă zi, noi teme. Şi figuri noi în echipă

Căpitanul-nejucător Andrei Pavel a alcătuit un program variat de antrenamente, atât pentru simplu, cât şi pentru dublu, cooptând în pregătiri, şi la îndemnul federaţiei, câţiva tineri de perspectivă. I-am zărit în prima zi de antrenamente, după-amiază, pe unul din terenurile secundare pe Andrei Pătrui (18 ani, 2063 ATP), Dragoş Dima (22 de ani, 638 ATP) sau Bogdan Apostol (18 ani, 1381 ATP). Cu ochii şi cu mintea la un inevitabil schimb de ştafetă, marţi dimineaţă, Pavel a fost luat la conferinţa de presă direct de pe teren, unde superviza „drill”-urile noului val, iar după-amiază, Mergea şi Tecău i-au avut ca parteneri de antrenament pe Dima, dar şi pe mai vechiul component al lotului de Cupa Davis, Victor Crivoi.

Cu toate micile stângăcii inerente ale lui Dragoş care, la un moment dat, l-a nimerit din greşeală cu o minge în ceafă pe Crivoi, Florin şi Horia au arătat cap-coadă profesionalism, propunând şi executând teme extrem de utile. N-ar strica să vină să-i vadă, nu doar la meciuri, copiii, juniorii şi antrenorii lor. Ar avea cu siguranţă ce învăţa. Iar aşa, poate că pe termen lung am câştiga mai mult decât un meci de Cupa Davis.

Dragoș Dima

Andrei Pătrui

Bogdan Apostol