Repetiția înlăcrimată a lui Murray

Andy Murray continuă să-și arate partea sensibilă, cea care a ieșit la suprafață în timpul finalei de la Wimbledon, de anul trecut, și care i-a adus un întreg contingent de fani. Andy a fost foarte emoționat la capătul finalei câștigate la Brisbane, cu Grigor Dimitrov (7-6, 6-4), pe care a dedicat-o, în timpul discursului de la festivitatea de premiere, unui prieten păstrat anonim. “Victoria e pentru un prieten de acasă, un om drag mie. O să fii bine. O să treci cu bine peste tot”, a spus Andy, care n-a reușit să-și încheie speech-ul, sugrumat de emoții.

Și tradiționalul autograf al învingătorului, semnat pe camera tv imediat după meci, a fost schimbat cu un mesaj elocvent: “Pentru tine”, al treilea cuvânt nefiind înțeles. Andy n-a vrut să dea detalii la conferință, mulțumindu-se cu o precizare laconică: “E doar un prieten bolnav”.

E a doua oară când Andy lăcrimează în Australia, după finala AO 2010, când, învins de Federer, spunea: “Pot să plâng ca Roger, dar ce mi-aș dori să și pot juca la fel de bine ca el.”

Tenisistic vorbind însă, meciul a fost o repetiție perfectă și, probabil, foarte utilă pentru scoțian, care-și confirmă statutul înainte de Australian Open. În pofida gândurilor pentru prietenul său, Andy a fost foarte eficient pe teren și necruțător, recuperând în ambele seturi din situații complicate. Dimitrov a fost la prima finală a carierei, la capătul unui traseu remarcabil, în care i-a învins pe Baker, Raonic, Melzer și Baghdatis, iar bulgarul a început mai bine, conducând cu 4-1. Murray a recuperat, câștigând tiebreak-ul la 0. În setul doi, la 3-3, tot Dimitrov a mutat primul, făcând break-ul care i-ar fi putut aduce setul. Andy a accelerat însă, câștigând următoarele trei game-uri, și trofeul odată cu ele. Al 25-lea al carierei.

Pentru Dimitrov, unul dintre jucătorii care și-au atras, în ultimii ani, comparații cu Federer, Brisbane a fost o experiență grozavă, iar Grigor a impresionat și în finală cu câteva lovituri direct câștigătoare care au aprins tribunele. “Cred că toată lumea e de acord că a jucat un tenis excepțional azi”, l-a felicitat și Murray. “Nu mi-e frică de primii jucători ai lumii. Aș vrea să joc cu toți, n-am de ce să mă simt intimidat. Oricum, pe termen lung, dacă vrei să fii bun, trebuie să joci cu ei săptămânal”, s-a încurajat și Grigor. Apoi bulgarul a fost atacat de jurnaliști pe tema deja foarte discutatei relații pe care se pare că o are cu Maria Sharapova, pe care, evident, a refuzat să o comenteze.

La 21 de ani, Dimitrov urcă pe locul 39 în lume, cea mai bună clasare a sa din carieră, însă admite că mai are nevoie de câțiva ani ca să “devin mai puternic”.

La rândul său, scoțianul își construiește un caz foarte puternic pentru Australian Open, Slam la care în mod tradițional joacă bine și foarte bine. În 2010 și 2011 a fost finalist, pierzând la Federer, respectiv Djokovic, iar anul trecut s-a oprit în semifinale, cedând într-o întâlnire dramatică în fața aceluiași Nole, cel cu care a format o rivalitate consistentă anul trecut. Murray e primul jucător care câștigă în două ediții consecutive turneul de la Brisbane, și judecând după consistența în joc și încrederea despre care spune că o are, e obligatoriu să fie trecut printre favoriți la Melbourne. “Mă simt mult mai relaxat decât mă simt de obicei cu o săptămână înainte de un Slam, asta e un semn bun. Următoarele câteva zile vor fi foarte importante pentru pregătirea Australian Open”, a conchis el, semn că pentru mentalul lui Murray efectele câștigării US Open sunt echivalente cu dobânda unui depozit pe termen lung.

Rezumatul finalei:

Andy va fi favoritul numărul 3 la Australian Open, iar marea întrebare e legată de tragerea la sorți de vineri, mai exact în ce parte de tablou va nimeri Murray, fie la Djokovic, favoritul 1, fie la Federer. E o nuanță importantă nu atât pentru scoțian, cât pentru cei doi. În funcție de rezultatul tragerii, probabil că șansele la titlu ale celui care îl va primi pe partea sa de tablou pe David Ferrer vor crește.

Aceeași întrebare, de altfel, e valabilă și pentru tabloul feminin: unde va ajunge Serena, la Azarenka sau la Sharapova. Până atunci însă, mai avem o săptămână, cu alte câteva turnee: șapte dintre primele 10 jucătoare ale lumii merg la Sydney (cele trei care lipsesc sunt chiar cele enumerate mai sus). Un alt turneu feminin e la Hobart, îndeosebi interesant pentru noi, câtă vreme patru românce sunt pe tablou: Sorana Cîrstea, Monica Niculescu, Simona Halep și Irina Begu, toate cu meciuri abordabile.

Cele două turnee au și început, și deja sunt două rezultate interesante. Într-un duel dintre două mari speranțe, Sloane Stephens a confirmat forma bună demonstrată și săptămâna trecută, cu Serena, învingând-o pe Laura Robson. Dincolo, la Sydney, Petra Kvitova a fost spulberată de Cibulkova (două seturi la 1), iar fosta campioană de la Wimbledon pare ușor rătăcită.

Varianta masculină a turneului de la Sydney e mult mai slabă (apropo, e ușor de neînțeles cum WTA are două turnee Premier în avanpremiera AO, în vreme ce ATP are numai turnee de 250). Primii patru favoriți sunt Isner, Simon, Seppi și Verdasco. Băieții mai joacă la Auckland, unde David Ferrer va încerca să-și apere titlul și să-și refacă moralul, după eșecul cu Davydenko.

În fine, tradiționalul turneu neoficial de la Kooyong are un line-up interesant și anul acesta: Del Potro, Berdych, Tipsarevic, Monaco, Raonic, Nishikori, Baghdatis și Hewitt. Cei opt vor fi împărțiți în două grupe, pe modelul Turneului Campionilor, iar suprafața de joc e similară cu cea de la Australian Open, motiv pentru care turneul a atras an de an nume dintre cele mai importante. Și anul acesta organizatorii au sperat că vor putea aduce unul dintre membrii Big Four, ofertându-i insistent, pe rând, pe Nadal, Djokovic și Federer, cărora le-au păstrat un loc până în ultima clipă. Până la urmă, acesta a fost oferit lui Berdych.