Războiul decibelilor

Vocalizele pe terenul de tenis nu sunt o chestie nouă. Monica Seles şi Jimmy Connors au fost primii care au stârnit comentarii pe tema asta. La Wimbledon 1992, Navratilova chiar s-a plâns arbitrului în timpul semifinalei că e deranjată de strigătele lui Seles. Martina consideră şi acum că cei care ţipă când lovesc trişează, pentru că strigătele lor acoperă sunetul rachetei care loveşte mingea, privându-l pe adversar de informaţii utile despre spinul şi viteza mingii. 

La sfârşitul anilor ’90, surorile Williams şi-au anunţat dominaţia mondială atât prin loviturile demolatoare, cât şi prin zgomotele cu care le însoţeau. Însă icnetele marca Williams, probabil fiindcă sunt mai scurte, nu au provocat atâtea discuţii așa cum au făcut-o chiuiturile actualelor lidere ale clasamentului mondial: Victoria Azarenka şi Maria Sharapova.  La ele avem şi problema decibelilor (măsurată la 100 decibeli, Sharapova egalează zgomotul unui avion mic care decolează), dar şi a lungimii ţipătului. În cazul şuieratului Azarenkăi, mingea este deja la adversară şi Victoria încă n-a închis gura. Reacţiile? Radwanska s-a exprimat critic în conferinţele de presă, jurnaliştii disecă cu zel problema, fanii din tribune râd nervos, cei de acasă dau pe mute, iar internetul e plin de glume răutăcioase la adresa făptaşelor.

Se teme WTA să o oblige pe Sharapova, atât de iubită de sponsori, să nu mai țipe în timpul punctelor?

În conferinţele de presă, la întrebările incomode legate de decibeli, cele două pun aceeaşi placă: cum că ele joacă aşa de când se ştiu, că e parte din jocul lor şi că “nimeni suficient de important nu le-a spus să schimbe ceva” (Sharapova). Întrebarea de 100 de puncte (sau decibeli) este: ar trebui WTA-ul să facă ceva? Sau, mai bine zis: e o mişcare inteligentă ca WTA-ul să facă ceva împotriva Azarenkăi, care e actuala nr 1, şi împotriva Sharapovei, care are milioane de fani credincioşi şi vinde o grămadă de produse şi de bilete?

Personal, sunt agasată de strigătele din meciuri, indiferent dacă sunt emise de fete sau de băieţi. La AO şi Indian Wells, când am avut finale Azarenka-Sharapova, am dat pe mute. Dar ce farmec are să te uiţi la sport fără sunet? Pe de o parte, înţeleg că e greu să schimbi felul în care ai jucat toată viaţa, dar întrebarea care mă frământă e următoarea: este chiuitul doar o manifestare instinctivă şi onestă a efortului depus, sau este şi un act intenţionat de intimidare sau distragere a adversarei? Pentru că dacă e primul caz, e greu să mai schimbi un obicei inconştient fără efecte negative asupra jocului respectivei. Dar dacă e al doilea caz… atunci ar trebui luate măsuri.

Deci care e adevărul?

Să ascultăm mai întâi nişte păreri ale specialiștilor. Mary Carillo, fostă jucătoare de dublu şi comentatoare TV, e de acord cu Navratilova: “În opinia mea, să-ţi controlezi strigătele nu e atât de dificil cum lasă să se înţeleagă anumite jucătoare. Iar răspunsurile lor arogante la această chestiune sunt la fel de deranjante ca zgomotele de pe teren”.

Louise Deeley, psiholog sportiv: “Strigătele pot ajuta la ritmarea loviturilor, sau le dau jucătoarelor senzaţia că lovesc mai tare, şi astfel le cresc încrederea. Dar în cazul în care ar fi obligatoriu, nu este greu să te dezveţi de asemenea obiceiuri.” 

Pe lângă faptul că e de acord cu Navratilova că ţipetele acoperă sunetul mingii, Caroline Wozniacki aduce un argument interesant: “Cred că unele jucătoare o fac intenţionat. La antrenamente nu scot un sunet şi apoi în meci sunt foarte zgomotoase. Înţeleg dacă ar face-o tot timpul, dar…”.

Ia să investigăm ipoteza Carolinei, doar de-aia există Youtube! 

Sharapova – antrenament 1

Sharapova – antrenament 2

Sharapova – antrenament 3 

În primul video Masha loveşte puternic mingea fără absolut nici un sunet, în afară de expirarea aerului. În al doilea video Masha e puţin mai zgomotoasă, dar nu la nivelul meciurilor. În al treilea video, iarăşi nici un sunet. Ce e şi mai interesant e că al doilea video, cu zgomote, e antrenamentul de pe Arthur Ashe de dinaintea unui meci.

Azarenka – antrenament 1 

Azarenka – antrenament 2

 

 Azarenka – antrenament 3

La Azarenka, chiotele par să fie mai permanente decât la Masha, şi la fel de puternice şi la antrenament. Singurul video unde este tăcută este al doilea, unde abia începuse antrenamentul şi probabil nu era “încălzită”. Deci teoria lui Caro s-ar putea să se verifice? Există “zgomotoase” permanente şi “zgomotoase” doar în meciuri? 

Iar aici vine altă enigmă, cel puţin pentru mine. Dacă jucătoarele ştiu cine sunt “zgomotoasele” autentice şi cine ţipă doar în timpul meciurilor ca să distragă adversara, de ce nu se plânge niciuna la arbitru împotriva acestora din urmă? Teoretic, s-ar putea da penalizare pentru “hindrance” (incomodare). Le e teamă? Şi dacă le e teamă, de ce anume le e teamă?

Până la urmă, consiliul director al WTA s-a întrunit la Miami ca să abordeze spinoasa chestiune. Şi a sfârşit prin…a arunca pisica gălăgioasă în ograda ITF. “WTA nu are un plan referitor la introducerea de reguli sau educarea în acest sens”, însă speră “să convingă ITF să acţioneze la nivelul juniorilor, academiilor şi antrenorilor lor, pentru a descuraja acest obicei, chiar şi prin penalizarea cu puncte.”

În alte cuvinte, e prea târziu pentru urechile noastre… poate urechile copiilor noştri s-o ducă mai bine.