Raluca Olaru oprește seria înfrângerilor la Paris. „Când joci bine, nu contează; trebuie să muncești la fel de mult”
Raluca Olaru a pus capăt unei serii nefaste care a urmărit-o la French Open an după an; până la victoria de azi, obținută alături de Olga Savchuk împotriva dublului Sevastova/Minella (7-5, 7-5), Raluca nu mai câștigase la Roland Garros din 2007. Adică anul în care reușea să ajungă în turul al treilea pe tabloul de simplu, într-o perioadă în care rezultatele românești erau rare. Raluca venea atunci din calificări (unde le învingea, exemplu, pe Errani sau Makarova), iar după ce a trecut de favorita 30, Julia Vakulenko, avea să piardă cu favorita 7 și viitoarea finalistă a acelei ediții, Ana Ivanovic. “Acum 10 ani…”, a zâmbit Ralu, ca atunci când te gândești la o amintire dintr-o altă viață; frumoasă, dar care nu mai înseamnă neapărat atât de mult, raportat la realitatea prezentului.
Însă de seria de eșecuri de la Paris era relativ conștientă, doar că a încercat să o ignore. “Deja nu mă mai gândeam la chestia asta, îmi doream doar să fac un joc bun și să fiu mulțumită de ce-am făcut pe teren la finalul partidei, indiferent de rezultat”, spune ea, adăugând că, după câteva luni în care jocul a fost bun, dar rezultatele n-au dovedit-o, și-a propus exact atât: să fie mulțumită de ce-a făcut în ziua respectivă. “Au fost atâtea meciuri strânse, pe care le-am pierdut deși am avut un nivel bun. În general, am condus pe tot parcursul meciului, dar n-am reușit să finalizăm. A fost un pic nu descurajare, dar … nu ne-a priit foarte bine. Așa că am zis să nu mă mai focusez pe rezultat, ci pe fac efectiv în fiecare game. Oricum, la Grand Slam se poate orice, emoțiile sunt mai mari și de o parte și de alta, așa că e cu atât mai important să-ți vezi punct cu punct de ce ai“, spune Raluca, sumarizând prima parte a sezonului. Unul început cu o finală la Shenzhen, apoi cu un titlu la Hobart, al șaselea al carierei, dar care și-a mai pierdut din viteză ulterior în ce privește rezultatele.
Meciul de azi a fost strâns, cu emoții pe finalurile de set, ambele câștigate la 5, după ce Olaru/Savchuk au servit inițial ca să le închidă la 5-4. În ambele cazuri, n-au reușit, dar de fiecare dată nu s-au panicat și au reacționat mai bine când s-a prezentat a doua șansă. “În general, mie mi s-a părut că eram un pic peste ele și cumva încercam să găsim o șansă să facem diferența asta vizibilă și în scor. Apoi în setul doi am început un pic slab, dar apoi ne-am revenit și cred că pe finalul setului doi am făcut un joc bun, și eu și Olga.“
După mulți ani de incertitudine în echipă, Raluca beneficiază din plin de avantajul de a se baza pe aceeași parteneră la marea majoritate a turneelor. Excepția a fost Madridul, când n-au putut intra împreună pe tablou, așa că românca s-a repliat la Cagnes-Sur-Mer, un turneu de 100k, unde a făcut finala alături de Renata Voracova. “Simțeam nevoia de niște meciuri, de niște victorii și am învățat în ultimii ani că e un lucru important, de care trebuie să ții cont, adică nu trebuie să-mi fie greu, atunci când simt că lipsește încrederea din meciuri câștigate, să mă duc la un turneu puțin mai mic, dar la care am mai multe șanse să obțin încrederea, să joc 3-4 meciuri într-o săptămână. Și, într-adevăr, săptămâna aia mi-a prins bine, am făcut finală“.
E doar unul din lucrurile pe care Raluca le-a învățat despre ea în acești ani.
“Simt că am crescut față de anii trecuți. Am învățat din diverse experiențe și situații, și acum încerc să gestionez mai bine lucrurile care apar. Simt că mă pregătesc mai bine fizic și asta e o muncă continuă. Adică chiar dacă joci bine, ai o săptămână bună, nu contează, tu trebuie să continui să-ți faci antrenamentele și oarecum, pe an ce trece, sunt și mai conștientă de chestia asta și motivată și axată în direcția asta. De la an la an, nivelul e din ce în ce mai bun, trebuie să devii și tu mai bun ca să rămâi la același nivel sau să crești”.
E mulțumită că poate spune liniștită că și-a făcut bine treaba, într-un meci în care a avut susținere din tribune. “Chiar le-am simțit vocea în tribună și m-au ajutat și mi-a prins bine lucrul ăsta; am avut și o echipă destul de puternică pe margine, de susținere, așa că m-am bucurat mult.“
Simte că e pe drumul cel bun. Ne dă și codul secret pentru a identifica momentele în care o jucătoare știe că lucrurile merg cum trebuie. “Când ne merge bine și facem rezultate bune, cam asta spunem toate, că ne-am văzut de treaba noastră, de antrenament, de joc”, surâde ea, adăugând. “E mai ușor de spus decât de făcut, pentru că întotdeauna sunt foarte multe lucruri care apar, gânduri. Depinde și de adversare de multe ori, nu ești tu tot timpul în control. Dacă-ți faci tu treaba bine-bine, asta nu înseamnă că se și leagă”.
Cum se întâmplă însă în tenis, după o serie lungă de eșecuri, la fel de bine se poate lega una de victorii.
*
Victoria ei a fost singura veste bună a zilei la dublu; ca la simplu, problemele de sănătate au apărut și aici. Monica Niculescu a confirmat ce ne spunea luni, când lăsa de înțeles că se va retrage de la dublu după accidentarea acuzată la simplu. Apoi, Sorana Cîrstea s-a retras în decisivul meciului jucat alături de Donna Vekic împotriva Klepac/Martinez, la 1-4, după ce a resimțit dureri la umăr, dureri care probabil n-o vor opri, în principiu, să fie joi pe teren în turul doi de la simplu.
Florin Mergea și Aisam Qureshi au pierdut din prima la primul lor Slam împreună, opriți de Verdasco-Zimonjic, astfel că la dublu, pe lângă Raluca, mai sunt doar Irina Begu, care debutează azi, și Horia Tecău și Jean Julien Rojer, tot azi, în turul 2.
