Raluca Olaru: Între românce există o concurență pozitivă, ne motivăm una pe cealaltă

Bun găsit! 

M-am hotărât să inversez ordinea pe care o plănuisem pentru următoarele două articole. V-am pregătit un subiect foarte atragător și captivant pentru articolul cu numărul 3, însă, datorită programului de meciuri (și duratei lor, de asemenea) de săptămâna trecută de la Sofia (nota Treizecizero.ro: Raluca a făcut semifinală la Sofia), nu am reușit să-l termin. Nu vreau să mă grăbesc, pentru că are o temă frumoasă, care merită dezvoltată pe îndelete, așa că prefer să public mai întâi un alt articol pe care vi l-am promis, și care este format din răspunsurile la întrebările voastre diverse adunate în ultimele două luni.

Ok, să începem! Curiozitățile sunt diverse și astfel cred că vă puteți face o imagine și mai completă asupra lucrurilor.

Raluca, ești o persoană credincioasă?

Sunt credincioasă, în sensul în care cred că în mod sigur există ceva mai presus de înțelegerea noastră, și cred în existența unui Dumnezeu.

Ce faci primul lucru după ce te trezești, în ziua în care ai meci?

Ce fac în fiecare dimineață, indiferent dacă urmează să am meci/antrenament sau altceva – mă spal, mă îmbrac și iau micul dejun.

Un lucru pe care nu îl ai și pe care ți-ai dori să-l ai.

Hmm… mai mult timp pentru mine și pentru cei dragi!!

Ce îți place să faci în timpul liber?

Depinde de situație și de cât de odihnită sau de obosită sunt. De la lucruri simple, precum un film sau ascultat muzică, sau citit o carte, până la o plimbare în natură, o ieșire în oraș cu prietenii, la un karaoke, la o cafea, iar dacă sunt într-o țară străină, îmi place să mă plimb și să vizitez locurile. 

Cum te înțelegi cu celelalte tenismene din România?

Bine. Suntem multe acum și mă bucur sincer când sunt la un turneu și mai sunt 2, 3, 4 fete românce, în afară de mine. Bineînțeles, fiecare avem personalități diferite, nu prea semănăm una cu cealaltă, însă chiar și în ciuda unor mici diferențe, pot să spun că mă înțeleg bine cu toate. O anume rivalitate există, însă în cantități potrivite. Asta e un lucru pozitiv, pentru că așa am reușit să ne tragem una pe cealaltă, de când eram mici, practic.

Care sunt obiectivele tale pentru anul acesta și pentru cel viitor?

Obiectivul meu principal perioada asta este să îmi îmbunătațesc jocul constant. Am încă multe arme pe care nu le folosesc, sau pe care încă nu le antrenez suficient, de asemenea și tactica se poate îmbunătați, și dacă dezvolt aspectele acestea, și încă alte câteva, restul o să vina, sau o să se lege pe parcurs.

Muzica ta preferată?

Așa cum am spus și în articolul de debut, îmi place la nebunie muzica, în toate formele ei, de la cea comercială, până la cea clasică, instrumentală, populară, etc. House-ul nu îmi place, și nici muzica lăutărească, dar în rest pot asculta orice cu plăcere, în funcție de dispoziția de moment. 

Când vei mai veni în Mexic?

Sper că la anul, la Acapulco! 

Cum ai învățat să vorbești spaniola?

Simplu Când eram micuță, mă mai uitam la telenovele și având subtitrare, am prins foarte repede noțiunile elementare. Așa că înțeleg aproape tot, doar că, din cauză că nu prea am ocazia să vorbesc frecvent limba, îmi vin greu cuvintele. Dar mă descurc oricum.

Ai mașină? 

Da, am mașină și o conduc din august 2010.

Turneele sunt plătite de către sponsori, sau de către voi?

Depinde de fiecare dacă are sponsor și care sunt condițiile. În cazul meu, anul acesta am avut parte de un ajutor parțial, respectiv majoritatea biletelor de avion și hotelul la unele turnee. Însă costurile sunt mari și multe, iar până nu ajungi cam în top 100, nici măcar nu îți scoti cheltuielile.

Ce te vezi făcând după ce îți vei încheia cariera?

În mod sigur mă vad rămasă în sport, în tenis într-un fel sau altul, poate chiar să construiesc/fac/am propriul meu club în România… asta pe de-o parte. Pe de altă parte, mă vad stabilită și undeva în afara țării, cu familie și copii, și suficient timp liber încât să mă pot bucura în voie de toate acestea!

Ce faci pentru recuperare?

De mică am respectat destul de bine regulile de recuperare, și anume: masaj o dată sau de 2 ori pe săptămână neapărat, stretching și cooldown (revenire) zilnic, băi, saune când este cazul. De asemenea, când apar mici dureri sau probleme – de altfel, inevitabile – am grijă mereu să le tratez din start, în funcție de necesități: creme, gheață, pastile, fizioterapie, masaj sau recuperare medicală. De asemenea, obișnuiesc să mă încălzesc foarte bine înainte de antrenament sau de meci, lucru ce mi se pare la fel de important ca și revenirea de după efort.

Cum treci peste înfrângeri?

Depinde de situație. Ca toată lumea, cred, uneori mai ușor, alteori mai greu. În principiu, consider că am ajuns să fiu destul de obiectivă după un meci, și să pot analiza și conștientiza realist cum am jucat, ce a fost bine, ce n-a fost bine și în final, de ce am pierdut, în cazul unei înfrângeri. Și, bineînțeles, mereu există o discuție și cu antrenorul.

Oricum, există înfrângeri mai ușor de digerat, pentru că se poate întâmpla să faci un joc foarte bun, și, totuși, adversara să fie mai bună atunci, sau să ai un parcurs bun în turneu și la un moment dat, diferența să fie așa mică încât meciul să se joace la câteva puncte, și în situațiile alea nu poți să fii prea supărată. Și există și înfrângeri mai greu de digerat, în care ori jocul a fost slab, ori simți că ai avut multe șanse și nu le-ai concretizat, ori în care simți că nu ai urmărit ce trebuia. Ambele fac parte din joc și, în general, este bine să se analizeze într-o măsură ce s-a întâmplat, dar la ritmul de turnee și meciuri pe care le avem noi, în același timp este vital să reușim să depășim cât mai repede momentul, chiar să uităm, și să ne focalizăm atenția către următorul pas (antrenament, dezvoltare, următorul meci/turneu, etc).

Cum sunt spectatorii la turneele de Grand Slam?

Mulți! Nu știu, nu i-am diferențiat niciodată așa… diferența clară între spectatorii de la Grand Slam-uri și cei de la restul turneelor constă în numărul lor mult mai mare, altfel, fanii sunt mereu la fel. În rest, dacă e să îi comparăm pe cei de la cele 4 GS-uri dintr-un an ar fi cam așa: australienii clar sunt cei mai zgomotoși, se exprimă cel mai liber dintre toți. Francezii sunt francezi, adică mai pretențioși. Englezii ai zice că sunt mai reținuți, dar nu e chiar așa. Când am jucat pe terenul 1 la Wimbledon, în turul 2, contra Mariei Sharapova, a fost super publicul. Deci mai degrabă eleganți, dar nu și reci. Iar americanii – cu ale lor expresii predominante, din categoria “awesome!”, “amazing!”, și “fantastic!”

A fost vreun jucător sau vreo jucătoare care te-a impresionat în afara terenului?

Cel mai mult m-a impresionat Kim Clijsters, care, de altfel, este și favorita mea. Aveam 16 ani, eram într-un tur de 8 turnee cu echipa ITF-ului, și unul dintre ele era un fel de turneu de casă, desfășurat pe iarba de la Eastbourne, exact în același timp cu WTA-ul feminin. Eh, și la petrecerea jucătoarelor (da, a fost aceeași și pentru cele din WTA și pentru noi, astea mici), a fost singura dintre toate cele prezente care mai vorbea cu noi. A și dansat cu noi, și, în general, se vedea cu ochiul liber că este o persoană foarte cumsecade și sociabilă. Fiind destul de tânără atunci, impactul a fost cu atât mai mult mai mare, însă, de-a lungul anilor, când am avut ocazia să o văd pe viu la turneele WTA, Kim n-a făcut decât să-mi confirme și să-mi îmbunătățească părerea formată în juniorat.

Ce ai simțit când ai jucat pe Arthur Ashe, contra lui Venus Williams? Ce te-a impresionat la jocul ei?

A fost o senzație super, mai ales că a fost un meci jucat. Venus este o jucătoare puternică, știm asta, iar când am jucat cu ea am simțit pe propria piele forța extraordinară a loviturilor ei, mai ales a serviciului. Am numai amintiri plăcute de la acel meci și, în general, pot să spun că îmi place să joc pe arene mari, cu jucătoare de nivel înalt.

De ce așa de puține dubluri românești, deși sunteți câte 3-4 la un turneu?

Nu mi se pare că sunt tocmai puține Spre exemplu eu, în ultimele săptămâni, numai cu românce am jucat. Am jucat predominant cu Elena Bogdan anul acesta, și am avut rezultate bune împreună.

Care este turneul tău favorit?

Favoritele mele sunt Bad Gastein, Acapulco și US Open.

Cam astea au fost. Sper că n-am omis nimic. Pe viitor, când se mai strâng mai multe întrebări sau curiozități, și dacă și vouă o să vă placă un articol în acest format din când în când, mai facem!

Vă transmit salutări din Podgorica!

Cu drag, Ralu

 

N.R. Titlul aparține Treizecizero.ro.

Pe Raluca Olaru o puteți urmări pe Facebook (cont oficial), dar și pe Twitter.