Raluca: „Simțeam că pot să bat astfel de jucătoare și acum în sfârșit am simțit că da, I did it”

Dacă nu știai cum arată transa la dublu, ultimele câteva game-uri ale meciului Ralucăi de azi sunt un exemplu cât se poate de pertinent. Dacă încă nu erai convins că la dublu se joacă și tenis de o calitate foarte ridicată, încă o dată – meciul stă drept dovadă în acest sens. Astea-s un bonus care face și mai dulce victoria Ralucăi Olaru și a Olgăi Savchuk de azi; ele le-au eliminat pe favoritele 5, Babos/Hlavackova, două jucătoare cu mare experiență și succes la dublu: 6-3, 4-6, 6-3.

E un rezultat relevant din mai multe motive. Raluca și Olga, care fac echipă cu planuri long-term de la începutul acestui an, au avut mai multe momente de-a lungul sezonului în care au jucat bine, dar nu s-au legat lucrurile. Raluca, luată separat, și-a văzut testată răbdarea cu mult înainte de parteneriatul cu Olga; e un lung proces de învățare și îmbunătățire care n-a fost mereu ușor de gestionat sau, într-un final, chiar de răbdat. Dificultatea de a pune bazele unei echipe care să dureze în timp i-a creat dificultăți suplimentare.

De aceea e nemaipomenit de îmbucurător să o vezi fiind MVP-ul unui meci așa de bun și cu o încărcătură specială. După ce în primul tur ea reușise să doboare o bucățică de zid invizibil, cu prima victorie la Paris după 10 ani, azi avea de înfruntat altul: turul 2 la un Slam, fază care aproape mereu s-a dovedit problematică: doar o dată mai reușise să treacă în turul al treilea, în 2015, la US Open, când ea și Irina Begu au pierdut cu 7-6 în decisiv la Chan/Chan. Ultima oară când a jucat bine, dar n-a trecut pârleazul fusese chiar la precedentul Slam, unde pierduseră un meci lung și strâns cu favoritele 11.

Așa că e lesne de închipuit câte deja-vu-uri o fi simțit Ralu când a văzut un start bun de meci și un avantaj consistent anihilate în doar câteva minute. Era 6-3, 4-2 și a venit o cădere de câteva game-uri, și brusc erau în decisiv. Holdul din start de set trei a oprit căderea, iar de acolo lucrurile au revenit pe făgașul anterior. Iar de la 3-3 în sus, și mai ales în ultimele două game-uri, când s-a împărțit meciul, Raluca a fost realmente on fire, cu câteva dintre cele mai bune lovituri văzute la ea în acești ani. Am numărat 7 sau 8 mingi remarcabile: a lovit winner în lung de linie, winner în cross, smash la capătul unui rally dramatic, un vole de sub burta fileului, reflexe excelente la fileu și alte câteva puncte foarte faine; toate, mingi grele, pretențioase, în schimburi intense.

La final, o explozie de bucurie din partea ei, rar văzută la Raluca. Știa că a fost un meci special, una dintre acele ocazii pentru care te antrenezi, pentru care te dai jos din pat să o iei de la capăt chiar dacă ai pierdut ieri. A fost un meci important, în adevăratul sens al cuvântului, iar faptul că a fost câștigat pe un final așa de bun, după minicăderea din setul doi, dar periculoasă și demoralizantă prin prisma precedentelor, face totul și mai prețios și mai semnificativ. Acum e iar turul III la Paris, exact ca în 2007, când ajungea în aceeași fază la simplu. Chiar nu e niciodată târziu să o iei de la capăt, chiar nu e niciodată târziu să legi victorii, chiar vine un moment în care munca de la antrenamente ajunge să fie răsplătită. Trebuie doar să fii pregătit când acel moment apare.

Raluca a fost on fire în ultimele game-uri. Ea revine în turul 3 la @rolandgarros după 10 ani! pic.twitter.com/1iGVxkyKqt

— Treizecizero.ro (@treizecizero) June 2, 2017

„Una dintre cele mai frumoase și mai relevante victorii pentru mine”

Raluca a simțit din teren că e o zi diferită. “Da, nu știu… Am simțit tot meciul că am fost on fire, cu o ușoară cădere la finalul setului doi, dar în afară de aia chiar am simțit jocul bine. De asta mi-a și părut rău pe final de set doi că oarecum aveam un deja vu și cu Australian Open, dar și cu alte meciuri din sezonul ăsta, când simțeam că jucăm bine și suntem pe ele, conducem-conducem și nu reușim să finalizăm cu adevărat. Dar mă bucur mult că am reușit să mă calmez și să o iau de la capăt; chiar dacă mi se părea foarte greu să o iau de la capăt, mai ales că ele sunt genul de jucătoare care un pic dacă le dai, vin peste tine. Mă bucur că am reușit să stăm acolo, la început de set 3, și să ținem jocul. Apoi ne-am pornit din nou, am turat motoarele și am făcut diferența.”

Când au pierdut setul doi, fetele și-au zis să meargă mai departe. “Ne-am zis să ne facem jocul, să ne câștigăm noi punctele, nu să așteptăm să vină ceva de la ele, să lovim, să fim agresive. A fost acel meci de la Melbourne, când a fost situație similară și am avut ce să învăț. Atunci a fost dorința aia mare de a câștiga, mi-am dorit foarte mult, cumva am fost tensionată din cauza asta și am jucat atunci destul de liniar, chiar dacă bine, dar liniar. Iar aici mi-am adus aminte de chestia asta și am zis: Ok, hai, relaxează-te, hai, dă drumul la braț și joacă cu tot terenul, variază, cum ai făcut și până acum. Și cumva a fost un moment de liniște și de limpezire, apoi mi-am dat din nou drumul la lovituri.“

A fost ca o transă? “Da, probabil că da“, zâmbește ea. După cum o descrie, așa pare: „Eram motivată, dar liniștită pe final. Au fost multe mingi speciale. Plin de mingi speciale. Eram pur și simplu atentă la joc. Urmăream mingea”.

A fost unul dintre meciurile în care îți dorești să se vadă ce ai muncit la antrenament? “Exact, exact. De asta m-am și bucurat atât de tare la sfârșit. Eu-s mai introvertită așa, nu… Când mă bucur, mă bucur un pic, nu neapărat wow. Acum chiar am sărit de bucurie (n.a. de mai multe ori), pentru că exact asta simțeam, că am muncit bine, de mult timp, că am avut multe meciuri bune, simțeam că pot să bat jucătoare de genul ăsta și acum în sfârșit am simțit că da, I did it. ”

“Dacă e să învățăm ceva și să îmbunătățim dintr-un meci ca ăsta e să facem cumva, să găsim o modalitate ca atunci când conducem așa ca azi să luăm momentul ăla, primul care vine, și să câștigăm în două seturi”, spune Raluca, observând că meciul poate fi și punct de sprijin în viitor, în momente grele. Și apoi conchide:

”Am învățat și îmi dau seama pe lună ce trece că, în orice moment al meciului, atunci când tot ce-ți propui e să încerci să cauți soluții și să-ți faci jocul și, bineînțeles, știind că poți, atunci poți scoate ceva bun din momente dificile. Cum a fost în finala de la Hobart, de exemplu, când am pierdut 6-0 în primul set, în condițiile în care nu jucam atât de rău, dar adversarele jucau nemaipomenit de bine. Dar noi aveam meciuri bune în spate și am știut că, dacă vom continua pe direcția asta, se poate regla. Și s-a și schimbat.”

“Da, e una dintre cele mai frumoase și cele mai relevante victorii pentru mine. Acum nu vreau decât să mă bucur de ea și mâine dimineață să o iau de la capăt”.