Rafael Nadal adaugă istorie peste istorie: câștigă titlul 11 la Roland Garros!

Rafael Nadal rescrie istoria pe care tot el o rescrisese deja. În nenumărate feluri. După o finală în care n-a fost decât iluzoriu în pericol, Rafael Nadal câștigă titlul cu numărul 11 la Roland Garros, cifră greu de înțeles, oricât ne-am chinui. Așa că o lăsăm așa, neexplicată.

Rafa l-a învins pe Dominic Thiem, un debutant într-o astfel de ocazie, 6-4, 6-3, 6-2. Austriacul nu reușește nici acum să-i ia vreun set într-un meci de cinci seturi lui Rafa, deși l-a învins pe zgură în două seturi din trei. ”Aveam 11 ani când te-am văzut prima dată jucând o finală aici; este incredibil ce ai reușit tu la acest turneu”, i-a spus Domi, la ceremonie.

Rafa, la rândul său, a făcut una dintre cunoscutele lui predicții, anticipând că Thiem va câștiga acest turneu într-un viitor apropiat. Dar nu cu un Nadal atât de puternic pe zgură chiar și acum. Probabil că Rafa nu va ceda prea curând trofeul pe care l-a îmbrățișat atât de emoționat la ceremonia de premiere. Cu ochii în lacrimi în timp ce a fost aplaudat de un stadion întreg minute în șir, ovații care n-au fost oprite decât de prezentator, Nadal a admis că a trecut prin momente grele la finalul anului trecut și la începutul celui actual.

”Nu pot să-mi descriu sentimentele acum, pentru că nici măcar nu poți să visezi să câștigi aici de 11 ori”.

Nadal își consolidează locul 1 în lume și trece la cota 17 în clasamentul titlurilor de Grand Slam, la trei trofee în spatele lui Roger Federer. În același timp, este și singurul jucător de tenis – bărbat sau femeie – care se impune de 11 ori la trei turnee diferite, realizând “La Undecima” la Monte Carlo, Barcelona și acum Roland Garros. În plus, spaniolul intră acum în clubul jucătorilor (Rod Laver, Ken Roswell, Roger Federer) care au câștigat mai mult de trei Slamuri după vârsta de 30 de ani. Și nu dă semne că se va opri aici.

*

Dominic Thiem mărturisea, chiar înaintea finalei cu Rafael Nadal, că are un plan pregătit pentru această finală și știe ce trebuie să facă pentru a-l învinge pe spaniol. În același timp, a admis că sunt doi factori care-i pot complica mult încercarea: partida se joacă la Paris, trei din cinci seturi. Să-l învingi pe Rafa într-un loc de care spaniolul pur și simplu aparține înseamnă  să păstrezi nivelul (aproape de) maxim pentru întreaga după amiază. Fără scăpări, fără ezitare, fără pași greșiți.

Cum a arătat planul tactic pe care l-a avut astăzi austriacul? Greu de spus. În afară de acea tendința permanentă de a-i caută reverul spaniolului, jocul său a fost foarte dezordonat. Asta și din cauza lui Rafa, al cărui joc a fost atât de compact și clar, încât Thiem nu s-a putut desfășura în voie.

Atenționat de forma adversarului, dar mai ales de ultimul lor meci jucat la Madrid, Nadal a început finala agresiv, taxând fiecare minge scurtă și căutând să-l sufoce pe Thiem cu lovituri lungi. Asta a însemnat un game câștigat la zero pe propriul serviciu, șase puncte consecutive și un break.

Pentru început, Thiem nu a înțeles ce i se întâmplă, dar pe măsură ce au mai trecut din emoțiile inerente unui astfel de moment, a început să se pună în mișcare: întâi un forehand câștigător, apoi câteva puncte legate cu serviciul și, încet-încet, a intrat în meci, și-a luat break-ul înapoi și a egalat la 2.

Aici, finala a avut culoare. Thiem a început și el să crească în intensitate și să facă diferența cu forehand-ul, iar Nadal s-a ținut tare pe poziții și a început să răspundă întrebărilor puse de austriac. Zona bună a lui Domi a ținut de la 2-2 până la 5-4. Atât. Aceasta a fost și singura secvență din întreaga finală în care ambii au reușit să joace bine spre foarte bine, în același timp.

Obligat să servească pentru a rămâne în primul set, Thiem a făcut cel mai slab game al său din întregul meci. Și-a cedat serviciul cu patru erori neforțate, iar de acolo totul s-a prăbușit pentru el. Și pentru amatorii de statistici, care au remarcat imediat că Nadal are un bilanț de 96 de victorii și nicio înfrângere în meciurile de cinci seturi, după câștigarea primul set.

Poate și de-asta, următoarele două seturi au fost aproape fără istoric, singurul moment care a mai schimbat puțin atmosfera fiind la 3-1 în setul trei, când Rafa a avut o problemă la un deget, din cauza unor crampe. În rest, Nadal a fost impresionant la toate capitolele, începând cu serviciul (82% puncte câștigate cu prima servă), reverul în cross (care i-a funcționat aproape la capacitate maximă) și continuând cu forehand-ul înfășurat. Dacă mai pui aici și elementul surpriză al unor scurte teribil de inspirate (în setul doi, Rafa a anulat o minge de break la 4-2 și s-a dus la 5-2 cu două scurte de pomină), dar și venirile la fileu (16 reușite din 18 veniri la fileu), atunci înțelegi imediat de ce Domi n-a simțit nici măcar un moment că se poate întoarce în joc.

În ceea ce-l privește, cu excepția începutului de meci, el nu a reușit să apuce meciul de niciunde. Au fost momente în care a încercat să lovească prin Nadal, au fost situații în care a încercat să construiască și să aștepte o minge potrivită pentru atac, dar și mai multe au fost situațiile în care pur și simplu nu a știut ce să mai facă.

În final, nu i-a reușit mare lucru și n-a atins prea des acel echilibru între agresivitate și precizie care-l face atât de periculos, mai ales pe această suprafață. În schimb, Thiem a fost în permanență prins pe picior greșit de un Rafa aflat în ziua lui bună. Și cu asta am spus, de fapt, toată povestea: când joacă așa, nimeni nu-l bate pe zgura la la Paris. Iar finala asta a fost o demonstrație de forță.

Pentru Thiem, turneul se încheie cu un meci în care impresia generală e că ar fi putut scoate ceva mai mult. Poate că finala asta a fost o mică lecție, una care îi va folosi cu următoarea ocazie.

 

ALL the feels for @RafaelNadal. #RG18 pic.twitter.com/SD4f0mKSFa

— Roland-Garros (@rolandgarros) June 10, 2018

https://twitter.com/doublefault28/status/1005848617058529286

Se încheie, astfel, un Roland Garros care va rămâne în istorie pentru noi pentru primul titlu de Grand Slam reușit de Simona Halep.