Rafa vorbește pentru fiecare dintre noi: „Cred că am internalizat întreaga situație și, cum nu văd o rezolvare rapidă, nu sunt într-o stare de spirit în care să-mi doresc să concurez. Dar am încrederea că această situație va fi rezolvată”
Într-o perioadă pe care fiecare o gestionează cum poate mai bine, și în care jucătorii de tenis încearcă să gestioneze, ca noi toți, incertitudinile și temerile legate de viitorul pe termen scurt al carierelor lor, e absolut încurajator să-l vedem pe unul dintre cei mai faimoși dintre ei vorbind atât de deschis despre trăirile pe care le experimentează în aceste zile.
Rafael Nadal s-a deschis într-un interviu pentru Marca, vorbind despre anxietățile pe care le resimte în ce privește lucruri precum întoarcerea pe terenuri, dorința de a mai concura acum, dorul de familie, prieteni sau colegi, respectiv temerile pentru consecințele situației actuale din lume. Cuvintele lui merită citite în întregime:
„Cel mai mult îmi e dor de contactul cu oamenii, mai mult decât îmi e dor să joc tenis. În momentul acesta, vreau să mă antrenez? Vreau să concurez? Da, dar până la un anumit punct. Cred că am internalizat întreaga situație și, cum nu văd o rezolvare rapidă, nu sunt într-o stare de spirit în care să îmi doresc să concurez. Lucrurile sunt diferite acum și, personal, cred că e cale lungă până la a ajunge să fiu într-o stare să concurez din nou.
Ceea ce îmi doresc acum e să îmi pot vedea toată familia și toți prietenii. Să fac o petrecere, să merg la mare, să înot un pic, să am sentimentul acela de libertate. Să pot îmbrățișa pe cineva. Sunt un tip afectuos, așa că atunci când toate astea o să se termine (n.a. restricțiile referitoare la statul în casă), o să fie un impas; un conflict între felul în care ne comportam înainte versus cum va trebui să ne comportăm de acum ca să gestionăm situația. Dar am încrederea că, în momentul în care va exista o soluție, lucrurile vor redeveni așa cum le știam.
„Nu pot să concep un viitor în care să nu pot lua în brațe prieteni din circuit pe care nu i-am mai văzut de luni de zile. Am încredere că toată această situație va putea fi rezolvată. Dar până atunci, trebuie să fim responsabili și cu băgare de seamă, deoarece cred că urmează vremuri dificile. Vom suferi din punct de vedere economic, în toate sectoarele, dar mai ales în turism, impactul va fi devastator pentru mulți. Așa că trebuie să fim puternici. Sunt implicat prin Academie (n.a. Academia Rafael Nadal), așa că trebuie să fim atenți și să ne pregătim pentru tot ce va urma, pentru toate adversitățile pe care viitorul le-ar putea aduce, să găsim soluții și să fim pregătiți.”
Nu e nici pesimism, nici optimism, nu-s nici concluzii, nici decizii. Nimic de scos din context. Sunt gânduri, pe care le putem lua ca atare, gânduri exprimate îmbucurător de deschis și de sincer. Gânduri la care putem să ne raportăm cu toții. E aproape terapeutic. Dacă unul dintre cei mai mari sportivi din toate timpurile admite, de exemplu, că e ok să nu se simtă în cea mai bună dispoziție de a-și face meseria acum (în situația în care asta ar fi posibil), atunci poate și noi putem să fim un pic mai îngăduitori cu noi, atunci când nu avem de fiecare dată, de acasă, performanțele profesionale pe care ni le dorim. E ok dacă suntem anxioși, e ok dacă ne simțim copleșiți de turnura evenimentelor, e ok dacă ne întristăm atunci când realizăm că o „întoarcere la normal” nu se prefigurează prea curând.
„Parcă am fi într-un vis din ăla ciudat în care nimic nu are sens, dar toți se poartă ca și cum ar avea”, ne-a scris @MoniMarie pe Twitter, drept răspuns la un tweet în care notam un eveniment suprarealist din tenisul de azi. Reacția lui Nadal, atât de umană și, simultan, atât de ancorată în realitate, ne reamintește că da, nu multe au sens zilele astea și în cele ce vor urma, dar nu, nu e un vis. Și că trebuie să acceptăm asta și să încercăm să avem un răspuns.
„Pas cu pas, lucrurile arată ceva mai puțin rău”
Într-un chat separat, Rafa spusese, zilele trecute, că e pesimist în ce privește reluarea activității normale a circuitului într-un viitor apropiat, enumerând câteva dintre motivele pe care le intuim cu toții, unele, specifice tenisului, comparativ cu alte sporturi: „În tenis, trebuie să călătorești în fiecare săptămână, să stai la hoteluri, să mergi dintr-o țară în alta. Chiar dacă jucăm fără spectatori, ca să organizezi un turneu ai nevoie de mulți oameni; la nivel internațional, văd o problemă. Am mai spus-o de multe ori, e un moment greu pentru toată lumea. Pas cu pas, lucrurile arată ceva mai puțin rău, dar am trecut printr-o lună și jumătate foarte grea, multe pierderi ireparabile, dar și altele, mai puțin importante, dar fără dubiu societatea va avea de suferit în lunile următoare. Sper că va fi vorba de luni, și nu ani, pentru că vor fi probleme din punct de vedere economic.
Pentru noi, din punct de vedere sportiv, va fi foarte greu să ne recăpătăm fitness-ul (n.a. pentru reînceperea competițiilor); va fi nevoie de multă disciplină și multă suferință. Cu cât putem începe mai repede, cu atât mai bine. Dar sunt multe lucruri mai importante decât tenisul”.