Novak Djokovic și Rafael Nadal sunt din nou față în față în finala Roland-Garros! O ocazie istorică pentru cele două legende
Andrei Năstase | 9 octombrie 2020În a 13-a sa finală la Paris, Nadal se poziționează pentru două performanțe istorice: cu o victorie în finala de duminică, el va egala recordul de titluri de Grand Slam al lui Roger Federer, 20 de trofee, și va ajunge la 100 de victorii la Roland-Garros. Ca să le obțină, va trebui însă să-l bată pe jucătorul cu care a avut cele mai multe probleme în partea a doua a carierei: Novak Djokovic.
Încă o dată, așa cum s-a întâmplat în alte 12 ediții de Roland Garros, Rafael Nadal e într-o misiune. Dominant și convingător în semifinala cu Diego Schwartzman (6-3, 6-3, 7-6), Nadal s-a calificat într-o nouă finală la Paris, lăsând în spatele lui o întrebare fără răspuns: cum îl poate bate cineva pe Phillipe-Chatrier, odată ajuns în semifinale și finale?
Câteva ore mai târziu însă, Novak Djokovic a transmis același mesaj. Victoria sa cu Stefanos Tsitsipas, într-un meci extraordinar de bun în a doua lui jumătate, (6-3, 6-2, 5-7, 4-6, 6-1) ne-a reamintit că Novak încă nu a pierdut vreun meci pe teren în acest an. Că lasă impresia că e indestructibil. Tenisul lui a arătat înfricoșător de exact în primele două seturi. Apoi, când a fost împins și i s-a cerut să vină cu răspunsuri, Djokovic a arătat aceeași forță mentală incredibilă, refuzând să se piardă și să piardă.
Duminică, Djokovic și Nadal se vor afla din nou față în față în finala Roland Garros. Forța de neoprit va întâlni un obiect de neclintit.
Dacă restul circuitului masculin era în căutare de indicii despre eventuale vulnerabilități la cei doi campioni ajunși acum la 33, respectiv 34 de ani, ei bine, aceste două semifinale vor fi fost descurajante. A fost o nouă situație în care ne-am convins că indiferent de circumstanțe, indiferent de forma de dinainte de turneu, de meciuri în picioare, de temperatură sau de condiții, indiferent și de energia pe care o depui ca să faci un comeback, e nevoie de ceva cu adevărat special ca să-i scoți dintr-un turneu de Grand Slam pe Nadal și pe Djokovic atunci când sunt la nivel maxim din punct de vedere fizic. Când faza în discuție este cea a semifinalelor, șansele ca o surpriză să se producă țin mai degrabă de domeniul fantasticului. Pur și simplu, ei știu mai bine cum să joace aceste meciuri. Mai important, știu cum să le câștige.
Schwartzman și Tsitsipas aveau argumente de partea lor înainte de startul zilei. Diego îl bătuse recent la Roma, pe zgură, pe Nadal. Stefanos era posesorul unui record decent contra lui Djokovic. Schwartzman și Tsitsipas au încercat, dar s-au lovit ca de un zid, fiecare, în feluri diferite însă. Creditul i se cuvine grecului, care a reușit o mică minune; pentru că așa poate fi caracterizată revenirea de la 0-2 la seturi în fața lui Djokovic.
Au fost destule similitudini între cele două meciuri. Și Nadal, și Djokovic au avut de înfruntat starturi de meciuri complicate, cu mingi de break încă din primul game. Amândoi au dominat apoi clar primele două seturi, înainte de a trebui să rezolve o opoziție ceva mai puternică în setul al treilea.
Aici au început, însă, diferențele dintre cele două semifinale. Nadal și-a redescoperit la timp jocul agresiv și, după ce a salvat mingi de break, a câștigat tiebreak-ul setului trei la zero. Pentru Djokovic a urmat un cu totul alt meci.
De la minge de meci în setul al treilea, sârbul s-a văzut împins în decisiv de Tsitsipas. A fost mai bine de o oră de tenis formidabil, cu schimburi electrice și cu toate procedeele tehnice de la manual expuse sub reflectoarele de pe Chatrier. Spuneam mai sus că era nevoie de ceva cu adevărat special pentru o surpriză aici. Tsitsipas aproape că a accesat acest special, câștigând aproape din nimic două seturi. Dar efortul imens depus l-a costat în decisiv, când Djokovic, posesorul unui record incredibil în astfel de situații (215 – 1 în meciurile de Slam în care câștigă primele două seturi; doar trei înfrângeri în toată cariera de la minge de meci), a sprintat către victorie.
E în general foarte greu să bați pe cineva de două ori la rând în doar câteva săptămâni. E și mai greu să-l bați pe Nadal de două ori la rând. Iar când al doilea meci se dispută la RG, în trei din cinci, în locul în care Nadal a redefinit istoria tenisului, misiunea e aproape imposibilă. Schwartzman probabil că știa și el asta, pentru că, deși nu a jucat rău în primele două seturi, a lipsit ceva din prezența lui pe teren. Poate o claritate în idei, poate acel surplus emoțional pe care îl ai când știi că ești capabil de un rezultat mare. Poate o prospețime mentală și fizică, explicabil, după maratonul cu Dominic Thiem, din sferturi. În lipsa acestor elemente, Nadal a fost în control vreme de două seturi și jumătate, în poate cel mai convingător meci al său din tot turneul. Oricum extra-motivat și prezent, Rafa a primit o brumă de ajutor și din partea condițiilor; deși în continuare rece la Paris, condițiile au fost mult în favoarea lui Nadal în comparație cu seara cu umiditate de la Roma. S-a jucat pe zi și pe un oarecare soare, situație în care Rafa s-a simțit ca peștele în apă, beneficiind și de o minge mai înaltă pe Chatrier, prin comparație cu săritura modestă a mingii de la Roma. Nadal a atacat devreme în puncte și a fost mai mereu jucătorul agresiv, câștigând mult mai des punctele scurte și evitând să fie înghesuit în defensivă, singura dinamică în care Schwartzman ar fi putut avea o șansă.
Reverul lui Rafa a pierdut, însă, din lungime în setul al treilea, iar asta, cuplat cu o oarecare stare de nerăbdare ca să închidă meciul, l-a făcut pe Nadal să fie mai încordat. De două ori el a cedat avantajul unui break, iar setul amenința să se complice serios, după ce Schwartzman, dintr-o dată înviorat și mult mai încrezător, și-a creat două mingi de break la 5-5. Nadal și-a ridicat nivelul aproape instant, salvând mingile de break cu un winner de forehand în lung de linie și un altul în cross. La a treia șansă de break procurată de Diego, Nadal s-a aruncat în față, riscând totul pe un serviciu&voleu care a schimbat dinamica punctului, câștigat cu un voleu de rever.
Schwartzman a resimțit șocul.
„La acel moment, jucam mai bine ca el și poate că găsisem drumul spre setul patru. Dar a făcut două winnere și apoi serviciu voleu. Nu e ceva la care să te aștepți. Te aștepți că va juca punctele ca pe zgură în acele momente”, a spus argentinianul după meci.
Astfel de idei tactice schimbă nu doar un punct, ci și pe următoarele care vin după el. În tiebreak, Nadal a continuat să fie agresiv și nu i-a permis lui Diego să pună piciorul în prag în schimburile rever – forehand. Fără greșeală, Nadal a luat tiebreak-ul la zero și meciul, odată cu el. Încă o dată, experiența lui uriașă și știința de a câștiga în astfel de momente și-au făcut simțită prezența, tranziționând de la un moment greu la victorie în doar câteva minute.
„Știam că ar fi trebuit să fiu un pic mai agresiv la jumătatea setului trei, când scorul era în favoarea mea. Am pierdut acolo câteva oportunități ca să închid meciul și să nu sufăr cum am suferit în final. Dar e important să treci prin tot procesul. Trebuie să suferi. Nu poți pretinde să fii în finala Roland Garros fără suferință”, a spus Rafa, într-o declarație cât se poate de nadaliană cu putință.
Djokovic a avut și el un moment în care lucrurile puteau să-i scape de sub control, doar că momentul lui a durat mult mai mult. Pentru o vreme, spectatorii care au rămas până târziu în seară pe Chatrier contemplau ideea că finala nu va fi, în cele din urmă, un clasic. Sub ochii lor, Novak Djokovic, cel care și-a făcut un renume din meciurile întoarse de la mingi de meci, risca acum să alunece de cealaltă parte. Să piardă, în mod excepțional, un meci după ce a avut 2-0 la seturi și minge de meci pe serviciul său în setul al treilea.
Vreme de două seturi, Novak a fost de o eficiență descurajantă, sugrumându-l pe Tsitsipas cu mingi lungi sau sufocându-l cu scurte – oh, câte scurte! – executate impecabil. Și mai înfiorător era că Djokovic nici măcar nu părea să fi asudat prea serios în acea primă parte a meciului. Asistam la o execuție de rutină din partea numărului 1 mondial, în vreme ce Tsitsipas nu reușea sub nicio formă să-și facă un drum în meci. Grecul a ratat una după alta toate mingile de break de care a beneficiat – sau, mai bine zis, Djokovic le-a salvat jucând mereu ceea ce trebuia. În schimb, pe serviciul său, Tsitsipas a scăpat în două rânduri avantaje solide, pierzându-și serva de la 40-0.
Nimic nu anunța răsturnarea de situație care avea să urmeze. Djokovic se pregătea să închidă meciul și să-și conserve energia pentru finală, dar n-a concretizat mingea de meci, trimisă în out cu un rever în lung de linie parcă executat un pic prea relaxat, iar Tsitsipas, credit lui, a fost acolo să profite. Nu învățăm parcă niciodată că meciul nu e gata până ultimul punct nu e câștigat, și de fiecare dată când aceste confruntări se întorc cumva, parcă rămâne în aer un amestec de stupoare și neîncredere, un aer care contribuie cumva la dinamica următoarelor game-uri. Djokovic, cu toată experiența lui uriașă, a resimțit și el acest vibe, și și-a cedat încă o dată serviciul. Dintr-o dată, Tsitsipas era peste tot pe teren și lega nu unul, nu două, ci cinci game-uri la rând, amenințând să se desprindă și în setul patru.
Novak a oprit, pentru moment, căderea, evitând pierderea unui al șaselea game consecutiv. Dar n-a putut evita și pierderea setului. Stefanos a dat toată energia pe care o avea și a jucat clutch tennis, la un nivel de care Djokovic însuși ar fi mândru. Într-o răsturnare cu 180 de grade a situației din setul al doilea, de data asta Tsitsipas a salvat fiecare minge de break pe care a înfruntat-o în acest set patru, 11 la număr, de fiecare dată, pe cartea atacului.
Au fost momente de tenis excepțional, cu fiecare procedeu de la manual executat de cei doi. Scurtele au fost un deliciu de ambele părți; după trei seturi și ceva în care le-a alergat fără niciun rezultat, Tsitsipas a reușit să câștige și câteva astfel de scurte. Când, în sfârșit, a ajuns la una dintre combinațiile scurtă-lob ale lui Novak și n-a mai irosit efortul aiurea pe un tweener, ci a trimis un lob înapoi, câștigând punctul în cele din urmă, a fost semnalul că grecul nu va ceda acel set nici dacă i-l va smulge cineva din brațe. Novak nu a putut să i-l smulgă, iar pe final de set a clacat el însuși pe propria servă, sub presiune.
A fost un efort superb din partea grecului, chit că plătit scump, dar un efort care ne dă indicii serioase despre ce vrea să facă Tsitsipas cu cariera lui. Pentru că, dincolo de faptul că a pierdut azi (n-a mai avut nimic de oferit în decisiv și a spus că o accidentare suferită la Roma s-a resimțit pe final de meci), mai important e mesajul transmis de Stefanos prin acea revenire excelentă și prin jocul ofensiv care a produs-o. Tsitsipas a pierdut aici, dar și-a dovedit sie că este pe drumul cel bun, și s-ar putea să nu mai piardă într-o întâlnire viitoare cu unul dintre cei trei mari, într-o situație similară. Acest moment poate fi unul simbolic pentru Tsitsipas; am putea vorbi, peste ani, de meciul care l-a maturizat pe super talentatul jucător grec.
Djokovic și-a păstrat cumpătul impresionant, într-o perioadă a meciului în care era cumva evident că fierbe la interior. Finalmente, el a fost, per total, jucătorul mai bun, mai puternic și mai constant, fără variații atât de dramatice ca în cazul lui Tsitsipas, care a început foarte jos pentru a ajunge apoi foarte sus.
„Cu siguranță că nu am fost mulțumit cu felul în care am închis seturile trei și patru. Însă am fost foarte mulțumit cu felul în care mi-am menținut cumpătul pe toată durata meciului. Am simțit că, deși am pierdut acele două seturi, tot eu eram jucătorul mai bun pe teren. Am avut mai mult control, și m-am simțit foarte confortabil în meci”, a explicat Nole. E o descriere mai mult decât în ton cu evoluția ostilităților. Scurtele lui formidabile s-au dovedit a fi o idee tactică excelentă; finalmente, se poate spune că ele au contribuit decisiv la epuizarea resimțită de Stefanos pe final de meci. „Corpul meu nu a fost gata pentru un astfel de meci. Aș vrea să nu fi încercat lucrurile noi pe care le-am încercat la început de meci, și să fi rămas cu felul obișnuit în care simt mingea și să încerc să dictez jocul. Cred că am făcut o greșeală mare încercând asta pentru două seturi, dar am revenit apoi la vechiul mod de a face lucrurile”, a spus Tsitsipas, care i-a dat credit lui Nole, declarându-se inspirat de acesta:
„Cu stilul său de a juca, aproape că a atins perfecțiunea, ceea ce e incredibil de văzut, sincer. Asta mă inspiră să muncesc și mai mult și să ating această perfecțiune, această abilitate de a face orice pe teren”.
Meciul 56 între Rafa și Nole are o miză enormă
Pentru Nadal va fi cea de-a 13-a sa finală la Paris, o cifră absolut incredibilă. Rafa se poziționează pentru două performanțe istorice: cu o victorie în finala de duminică, el va egala recordul de titluri de Grand Slam al lui Roger Federer, 20 de trofee, și va ajunge la 100 de victorii la Roland-Garros.
Djokovic va juca în a 5-a sa finală la Roland Garros, și prima din 2016 încoace, când a câștigat și unicul său titlu la turneul parisian. Dacă îl va câștiga din nou, el va ajunge la 18 titluri de Grand Slam, la doar unul distanță de Nadal, caz în care cei trei mari rivali ar fi separați doar de câte un Slam: 20-19-18.
Scorul în rivalitatea dintre cei doi este de 29-26 pentru Djokovic, care a câștigat 14 din ultimele 18 meciuri cu Nadal. Pe zgură însă, Rafa conduce cu 16-7. La Roland Garros, scorul întâlnirilor este de 6-1 pentru Nadal, Djokovic administrându-i una dintre cele doar două înfrângeri din carieră la Paris. Însă aceasta va fi doar a treia lor finală la Roland Garros, după cele din 2012 și 2014. A
Concurs! Câștigă unul dintre cele 7 prosoape oficiale Roland Garros + alte premii surpriză!
Perioada de concurs este între 5 octombrie și 11 octombrie, la finalul Roland Garros, iar ca să intri în tragerea la sorți nu trebuie decât să plasezi o comandă* în Shop în acest interval. Comenzile multiple înseamnă mai multe intrări în tragerea la sorți. Te poți înscrie în concurs și printr-un abonament la 30-0+, făcut în aceeași perioadă.
Poți câștiga unul dintre cele 7 prosoape oficiale Roland Garros + unul dintre cele 10 seturi de 4 perechi de Socks 30-0.
Primele 20 de comenzi primesc și o surpriză din partea 30-0.
În Shop, poți beneficia și de una dintre reducerile oferite până la finalul turneului.
15 la sută reducere la reviste și publicații. Cod de Voucher: KIWI
30 la sută reducere la Pachetul-Surpriză. Cod de Voucher: PIERSICI
40 la sută la tricouri. Cod de Voucher: ANANAS
Super Reducere de 50 la sută la șosetele colorate. Cod de Voucher: GUTUI
* Comanda minimă 70 de lei
**Câștigătorii vor fi anunțați pe site și pe mail pe 16 octombrie
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
