Rafa Nadal câștigă un maraton cu Novak Djokovic în sferturile RG, își ia revanșa pentru anul trecut

(Paris)

Într-un nou duel epic dintre doi dintre cei mai mari jucători din istoria tenisului, Rafael Nadal s-a impus în patru seturi cu Novak Djokovic, 6-2, 4-6, 6-2, 7-6, calificându-se în semifinalele de la Roland-Garros. Meciul s-a întins pe mai bine de patru ore, dincolo de ora 1:00 AM la Paris.

Djokovic a avut două mingi de set în setul al patrulea, înainte ca Rafa să revină și să se impună la 4 în tiebreak.

Nadal îl va întâlni în semifinale pe Alexander Zverev, care a câștigat în patru seturi un meci extraordinar cu revelația Carlos Alcaraz.

Novak Djokovic va pierde locul 1 pe 13 iunie; Medvedev (sau Zverev, dacă va câștiga turneul) îl vor înlocui în fruntea clasamentului ATP.

Conexiunea lui Rafa cu Chatrier

Ne uităm la Rafa și Nole, și îi iubim atât de mult pentru că vin de altundeva – nu sunt de aici. Și, cu toată fizicalitatea lor, au devenit mai imateriali decât noi.

Cum va rezista corpul lui Rafa cerințelor inimii lui? Și cât de multe îi mai poate cere?

Cum va răspunde Djoko adversității? Și cât de mult mai poate transforma adversitatea în dorință?

Au fost întrebările începutului de meci, un cap de afiș venit devreme, în sferturile de finală.

Răspunsurile le-am primit pe rând, dar putem începe cu finalul: în cele mai multe ciocniri dintre ei, cel puțin la Slam-uri, a câștigat cel care a fost dispus să se îmbrățișeze mai cu poftă cu suferința. Astăzi, omul ăsta a fost Rafael Nadal. Cu chinurile lui lumești, dar cu aura lui de supraom, Rafa a fost vindecat din nou de acest teren, de energia alor săi.

*

Pe un Chatrier în care s-a stat și pe scări, și în buza porților de intrare, lucrurile au început abrupt.

Primul game a durat 10 minute: break pentru Rafa, la a treia ocazie. Spaniolul a intrat mai bine, mai agresiv în meci. N-a vrut să stea în schimburi lungi cu Nole, a schimbat direcția cu prima ocazie. La 2-0 pentru el, tribunele scandau puternic Ra-fa!, Ra-fa!

Dar le-a răspuns Novak, cu primul lui game, apoi cu două șanse de break pentru 2-2: pe prima a ratat-o pe-a doua a salvat-o excelent Nadal. Când el a făcut și al doilea break, pentru 4-1, buna dispoziție s-a așezat peste imensul Chatrier. Care, cu un suflet în fiecare scaun, a părut mai mic, intim. Un câmp imens de emoții, la care fiecare a contribuit cu ale lui. La 5-1 pentru spaniol, tribunele au imitat oleee-urile coridei; la 5-2, au încercat primele valuri mexicane. Dar Nole a rămas în continuare stins, lipsit de intensitatea care-l locuiește, de regulă, în ocazii ca asta.

Setul 1 l-a pierdut la 2. Pe cel secund l-a început tot pe serviciu, un nou game foarte lung, în care a reușit să salveze primele șase mingi de break, nu și pe a șaptea.

Până aici, sârbul a avut 7 greșeli neforțate cu reverul. Rafa – una singură. Dar n-a fost atât despre erorile lui Djoko, cât a fost despre reușitele fantastice ale lui Nadal. El a zburat prin următorul game de serviciu, oferind indicii clare că e în zonă, că poate trimite lângă linie și o bomboană mentonală. Fresh. Întinerit.

La 3-0 pentru el, după al doilea break – luat și ăsta într-un mod categoric, fanfara din susul tribunei l-a acompaniat în ritmurile lui de-acasă. Dar nu dans i-a ars lui Nadal, venit aici să pună lucrurile în ordine, să ne amintească – cu o ferocitate aparte – că turneul ăsta e al lui.

Abia aici a pus Nole piciorul în prag. A făcut, în mod neanunțat primul break, a intrat pe tabelă și, după câteva puncte frumoase, ne-a arătat primul zâmbet: poate a simțit aerul rece al serii pariziene? Poate și-a amintit că anul trecut, când l-a învins pe Nadal în semifinale aici, a știut să-l țină pe partea lui de rever. A jucat excelent cu forehand-ul în cros: când înalt, lung, când scurt și mai plat, pe mingile mai scurte.

În tot cazul, după zâmbetul ăsta, Nole a venit la meci.

Și-a câștigat serviciul făcând patru mingi câștigătoare, a strâns la 2-3 și și-a făcut rost de alte două mingi de break: Rafa le-a salvat, game-ul a intrat în prelungiri, apoi în prelungirile prelungirilor. Unde, într-o tensiune alimentată de noi toți, Djoko a făcut break – la a cincea ocazie.

Aici, de la 3-0 la 3-3, perioadă în care a ajuns la 11 greșeli neforțate cu forehand-ul, Rafa a părut scos (sau îmbrâncit) afară din tunel. S-a mai uitat la o șansă de break în game-ul următor, a căutat să domine din nou cu dreapta, dar sârbul și-a luat al patrulea game consecutiv. Și ne-a dat acolo și primul său roar de leu: îl auzi în stomac. Și-ți vine – pentru că nu ești făcut din același material ca Nadal – să te faci mai mic.

Rafa a încercat să se facă mai mare, a ocupat din nou teren, și-a ținut serviciul pentru 4-4, dar n-a putut trimite setul în prelungiri. Când l-a închis (6-4), Nole a dus degetul arătător spre tâmplă.

Re-ge-ne-ra-bil!

După două ore și 20 de minute, în pauza dintre seturi, Rafa și-a luat, la fel ca mulți oameni din tribună, răgazul de toaletă sau vestiar. Nole s-a întins, și-a făcut rutina de stretching, dar a început setul mai rigid, împins (din nou) în spate de un Nadal (din nou) intens.

Spaniolul a început din nou cu break (la fel ca-n precedentele două seturi), l-a confirmat imediat pentru 2-0, și a regăsit corida, valurile și oleeee-urile acolo unde le-a lăsat ultima dată. Cum s-a înzdrăvenit așa brusc, care îi este sursa asta regenerabilă de dorință?

Djoko a avut minge de rebreak pentru 2-2, n-a putut să o transforme, și-a suferit apoi consecințele, exact ca-n primut set: Nadal a făcut el 4-1. Și de-acolo 6-2, pentru a completa imaginea primului set. A completat-o și Nole, care s-a stins neașteptat, a greșit atipic de mult – și a trimis câteva mingi (foarte) mult în afară.

Dispariția lui a dus la scăderea nivelului meciului, așa că Nole s-a simțit dator să facă mai multe, mai bine.

A început setul 4 ținându-și serviciul, apoi și-a atras primele fluierături mai stridente după ce s-a răzbunat pe banda fileului. A fost unul dintre momentele cu care a știut – așa cum face mai mereu – să se alimenteze.

A făcut break-ul pentru 2-0 și ni s-a arătat, din nou, aprins: când s-a dus la 3-0, cu a 18-a lui minge câștigătoare de pe forehand, mulți s-au uitat spre ceas – deja 20 de minute după miezul nopții.

În tribunele înalte de pe Chatrier, din ce în ce mai reci, oameni mulți cu pături, cu geci serioase și figuri schimonosite de emoție. În teren, s-a mers cu serviciul până la 4-2 pentru Nole, moment în care tribunele s-au ridicat dintr-o dată să scandeze Ra-fa, Ra-fa! Djokovic le-a răspuns cu un hold tensionat și cu pumnul strâns.

Aceleași scandări s-au auzit, înzecit mai tare și pentru secunde bune, când Nole a servit pentru setul al patrulea. Și ce game am primit! Aproape nicio greșeală, o mulțime de puncte grozave, două mingi de set salvate de Rafa, o șansă de break anulată de Nole, care n-a mai putut face nimic la a doua: 5-4 cu serviciul, iar tribunele au erupt.

Au fost două game-uri în care Djoko n-a mai putut găsi reverul advers. A tot dat de forehand-ul lui Rafa, iar spaniolul n-a mai iertat nimic de pe partea asta.

Într-o atmosferă frumoasă, dar foarte apăsătoare pentru el, sârbul a reușit – el știe cum – să-și țină următorul game de serviciu, înainte ca Rafa să ne ducă în tiebreak. Și a fost un tiebreak pe care l-a controlat cu ferocitatea și prospețimea din primul set, o energie pe care a știut să o primească de la generoșii și numeroșii lui fani.

Le-a mulțumit, la final, și le-a dat întâlnire peste două zile.

Legenda Rafa continuă.