Rafa, 19, dar cu ce emoții! Rafael Nadal câștigă din nou US Open, după o finală extraordinară cu Daniil Medvedev!
Radu Marina | 9 septembrie 2019Rafa își rotunjește astfel un sezon superb, în care a câștigat două titluri de Grand Slam, a jucat încă o finală, plus o semifinală. El intră cu șanse foarte bune și în lupta pentru locul 1 la final de an cu Novak Djokovic (câștigătorul celorlalte două turnee de Grand Slam ale anului).
Rafael Nadal a câștigat al 19-lea titlu de Grand Slam din carieră, după victoria din finala US Open cu Daniil Medvedev, 7-5, 6-3, 5-7, 4-6, 6-4. Finala a durat 4 ore și 50 de minute.
Nadal ajunge astfel în mod extraordinar la un singur titlu de Grand Slam de Roger Federer, posesorul celor mai multe titluri de GS, cu 20.
Însă ca să ajungă la toate aceste motive de bucurie, Rafa a trecut printr-un adevărat rollercoaster emoțional; ceea ce părea a fi o finală în control s-a transformat într-un meci dramatic. Nadal a condus cu 2-0 la seturi și a avut break avans în setul trei. Medvedev a revenit și le-a câștigat pe următoarele două, apoi a avut trei șanse de break la 1-0 în decisiv. După ce a ieșit din acea încercuire, Rafa și-a recăpătat, treptat, încrederea și a reușit să-l răpună pe formidabilul rus.
Deși a fost foarte aproape, deși a făcut un meci incredibil, Medvedev a rămas de fapt, ca mulți alți adversari ai lui Nadal, foarte departe de victorie, privind la o înfrângerea de-a dreptul heartbreaking, aplicată de un campion cu o forță interioară fără precedent în sport. Rusul pleacă de la New York cu o experiență formidabilă și cu o reputație grozavă, sfârșind prin a primi un standing ovation la finalul unui turneu pe parcursul căruia a fost huiduit în repetate rânduri de fani.
***
Înaintea finalei, Yevgeny Kafelnikov, fost lider mondial și câștigător la Australian Open și Roland Garros, a fost destul de ferm cu privire la planul pe care Medvedev trebuia să-l urmeze pentru a avea succes contra lui Rafa. “Medvedev trebuie să scurteze punctele”, și-a început analiza fostul jucător rus.
Date fiind condițiile și matchup-ul, aceasta era, de altfel, cea mai previzibilă tactică pentru Daniil împotriva unui adversar, care, cum spuneam în preview-ul dinaintea finalei, face totul mai bine și mai intens decât el. “Dacă vrei să mergi pur și simplu pe teren și să te distrezi, nu merge. Nu vei câștiga așa împotriva lui Rafa. Trebuie să intri pe teren cu gândul OK, am un plan. Trebuie să mă conformez planului și să-l execut.”
Kafelnikov a descris un plan care a avut la bază ieșirea din zona de confort a lui Medvedev. “Totul depinde de cum va servi. Cred că procentajul la primul serviciu va fi cheia acestui meci. În meciul cu Dimitrov, procentajul său la primul serviciu a fost de 40%. Însă dacă vrei să-l bați pe Nadal, chiar și pe o astfel de suprafață, trebuie să ai un procentaj mult mai bun pentru a avea o șansă în fața lui, 60% procentaj cu primul serviciu, de exemplu. În cazul lui Daniil, în mod normal, cu cât raliurile se prelungesc, cu atât șansele lui la a câștiga punctul crește. Meciul cu Nadal e complet diferit: cu cât raliurile se vor prelungi, cu atât Nadal îl va distruge mai tare. Așa că Daniil trebuie să fie agresiv, să scurteze punctele, să vină spre fileu. Va trebui să facă ceva complet diferit de jocul lui obișnuit. Asta e unica lui șansă de a-l învinge pe Nadal.”
La Rafa, socotelile erau destul de clare: trebuia doar să-și facă jocul lui obișnuit. Fără ceva special, fără planuri complicate, fără artificii. Însă, dincolo de orice, Rafa are (printre multe altele) două mari calități: nu se lasă tulburat de nimic și nimeni și niciodată nu-și subestimează adversarul indiferent formă, stil, clasament sau scor. Avea să-i prindă tare bine.
Față de Montreal, dinamica partidei a fost complet schimbată, și asta datorită lui Medvedev, care a venit cu toate temele făcute. Rusul a înlocuit tenisul său natural, care se dovedise complet ineficient în urmă cu trei săptămâni la Montreal, cu unul mai agresiv și foarte curajos, ce a avut la bază avansări spre fileu cu orice ocazie, servicii-voleu în momente de mare încărcătură, lovituri rapide și tendința de a-și surprinde adversarul, fie cu accelerări venite de pe forehand, fie cu schimbările de direcție. Altfel spus, Medvedev s-a ridicat la înălțimea momentului și a dat cea mai bună replică posibilă lui Nadal, care a fost surprins și chiar dominat un timp.
Cu toate că Medvedev a fost primul jucător care a avut minge de break (chiar în primul game al finalei), respectiv primul care a făcut break-ul în finală (la 1-1), primul set a mers la Nadal, care n-a lăsat nepedepsită nicio mișcare a adversarului său. Când Medvedev a făcut break-ul, Rafa s-a năpustit spre el cu toată forța și și-a luat serviciul înapoi două minute mai târziu; când Medvedev a servit, a doua oară, pentru a rămâne în set la 5-6, Nadal a făcut același lucru, presându-l și sufocându-l cu lungimea generată.
După 63 de minute de joc intens, cât a durat primul set, misiunea lui Medvedev se îngreuna. Atât pentru că, deși făcuse un prim set bun spre foarte bun, rezultatul nu era cel pe care-l căuta el. Cât mai ales pentru că, într-un meci cu Nadal, primul set e esențial dacă vrei să ai vreo șansă la victorie. Drept dovadă bilanțul lui Nadal în finalele de Slam al căror prim set l-a câștigat: 15-1, unica înfrângere fiind faimoasa finală cu Djokovic, de la AO12).
Medvedev, ca Berrettini în semifinale și ca mulți alții înaintea lor, știa cât de important e primul set. Iar lucrul acesta s-a reflectat în următorul set, care deși s-a păstrat interesant, a mers doar într-o singură direcție, rusul pierzând un nivel. Nadal a fost prea puternic, prea exact și cu mult prea multe răspunsuri pentru Medvedev, care a continuat să rămână agresiv (14 – 9 a fost raportul lovituri direct câștigătoare – erori neforțate în setul doi), dar a avut și momente în care a clipit și n-a mai părut avea aceeași atitudine sănătoasă și curajoasă afișată în primul set. Pentru Rafa, care se pricepe de minune să-și ia șansele, toate aceste mici căderi ale rusului au fost suficiente pentru a prelua controlul în set. Acum, provocarea pentru rus era cu adevărat una aproape imposibilă: trebuia să-l întoarcă pe Nadal de la 2-0 la seturi, în condițiile în care recordul lui Rafa în Slamuri după primele două seturi câștigate era 205-1, iar rusul nu câștigase niciodată un meci de cinci seturi.
Însă exact această senzație că nu mai are ce pierde l-a revitalizat pe rus în setul trei. A revenit de la 2-3 și break, a legat două game-uri consecutive și a intrat într-o zonă în care tot ce a încercat i-a ieșit – de la ași consecutivi, servicii-voleu până la lovituri năprasnice și treceri impecabile defensivă-ofensivă. Curajul nebun, jocul din instinct dar și schimbarea de forțe – Medvedev a fost agresorul, Nadal cel agresat – a făcut posibilă revenirea și câștigarea setului. Câștigarea setului avea să însemne că Medvedev devine al doilea jucător născut în anii ’90 care câștigă un set într-o finală de Slam (primul a fost Thiem, anul acesta la Roland Garros).
Setul patru a fost, într-o mare măsură, o luptă permanentă prin care ambii jucători au încercat să găsească o soluție ori să facă anumite ajustări în așa fel încât să joace exact ce nu place celuilalt. Medvedev a continuat să fie extrem de agresiv la toate capitolele (a crescut și mai mult viteza la serviciu, a venit și mai des spre fileu) pentru că tocmai primise o confirmare importantă. În timp ce Nadal a căutat cu disperare o cale prin care să taie avântul luat de rus cu slice-uri și mingi mai înalte spre reverul adversarului, încercând să nu-i mai ofere ritm. Planul acesta însă l-a dus într-o zonă mult prea defensivă, devenind pasiv și chiar temător – drept dovadă modul în care a jucat mingile de break avute la 2-2, dar și reticența avută la 4-5, când Medvedev a reușit singurul break al setului. Rusul a câștigat setul și a dus meciul în decisiv după două mingi pur și simplu ireale (un passing shot și un retur câștigător), dar reușite, cumva, pe fondul nesiguranței lui Nadal. Ne îndreptam, așadar, spre setul decisiv, adică un teritoriu complet necunoscut lui Medvedev, care nu câștigase vreodată un meci de cinci seturi în cariera sa.
Un decisiv în care Nadal a riscat, nu atât printr-o agresivitate sporită, ci a riscat mergând fix pe același plan ca în setul patru, pe care tocmai îl pierduse: ruperi de ritm, multă variație, combinații tip slice-uri de rever agresive urmate de câteva mingi încărcate cu top spin și o pistonare a reverului rusului, adică lovitura cu care Medvedev l-a rănit cel mai mult pe parcursul meciului. Exact această tactică i-a adus break-ul la 2-2 (asta după ce, pe același tipar, a salvat trei mingi de break în primul game al decisivului), după un schimb de 28 de raliuri. A fost o combinație între experiență și știința jocului.
Asta după ce, câteva minute înainte, Rafa fusese în corzi, salvând cumva in extremis trei mingi de break la 1-0 pentru rus.
Odată cu break-ul ai fi zis că s-a produs declicul pentru Nadal; de la 2-2, în doar câteva minute, spaniolul a urcat la 5-2 pe fondul unui joc mai sigur față de ce văzusem la el în ultimele câteva zeci de minute. Și-a regăsit intensitatea, iar linia de sosire era din nou vizibilă.
Dar nu era gata: la 5-2, dar Medvedev a găsit iar resurse și a avut un nou comeback, apropiindu-se la 5-4 și minge de break. Cum a făcut-o în tot meciul și, de fapt, în tot turneul, rusul a strâns din dinți și a găsit, de nicăieri, o cale de a se ridica deasupra adversarului. Printre penalizări și avertismente pentru depășirea timpului la serviciu, Nadal s-a văzut iar prins în corzi de un adversar pur și simplu fabulos, care s-a agățat de fiecare punct, a legat 2 game-uri la rând, a salvat două mingi de meci, dintre care una cu un serviciu-voleu pe un serviciu doi a cărui viteză a fost doar de 98 de mph. Mai apoi, la 5-4, când Rafa a servit a doua oară pentru a închide meciul, Medvedev a fost la un punct să egaleze la 4.
Dacă-l reușea, ar fi pregătit terenul pentru un final incendiar, care probabil s- ar fi jucat însă cu resurse aproape consumate. Scăpat din pericol, Rafa a găsit calea să închidă meciul într-un game jucat într-o tensiune aproape insuportabilă.
Vara incredibilă a lui Medvedev – patru finale, primul titlu Masters, 20 de victorii într-o lună – se încheie cu o înfrângere grea. În același timp, Medvedev nu are multe să-și reproșeze. A pus pe masă tot ce a avut mai bun (ba chiar și ceva în plus), a lăsat totul pe teren și tot n-a fost suficient. Iar când se întâmplă asta, dezmagirea parcă nu-i atât de mare. Tenisul și atitudinea arătată în acest sezon, dar mai ales în acest meci atât de important pentru carieră sa, l-ar putea pune, din nou, în sezonul următor în situația de a se lupta pentru un Grand Slam. Mental, dar și ca stil de joc, Medvedev este un jucător mult prea bun pentru a nu mai avea astfel de șanse.
Cât despre Rafa, el câștigă al șaptelea titlu de Grand Slam pe o altă suprafață decât zgura și se află la un singur Slam distanță de egalarea lui Roger Federer. În plus, devine primul jucător care câștigă cinci turnee de Grand Slam după vârsta de 30 de ani. Mai mult, la fel ca în 2017, când de asemenea s-a impus la Paris și New York, poate încheia sezonul în calitate de lider mondial. Ar fi a cincea oară în carieră.
Este o superbă răsturnare de situație reușită încă o dată de Nadal, care a traversat o perioadă foarte proastă la începutul sezonului de zgură, având mari probleme de formă și de încredere, dar pe care a prefăcut-o într-un an memorabil. Într-o carieră cu atâtea și atâtea reușite, acest Slam 19 va sta la loc de cinste.
Articol în curs de actualizare
Articol în curs de actualizare
*
Nou în Shop-ul 30-0!
Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Iar noul tricoul 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉
Comandă Chill Year din Shop! Disponibil în trei variante de culori.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
