Preview | Roland Garros, marea finală : Simona Halep – Maria Sharapova, totul despre cum arată matchup-ul celor două

Am văzut-o pentru prima oară pe Sharapova live la acest Roland Garros. La televizor, primele lucruri care-ţi sar în ochi (sau în urechi) sunt ţipetele şi loviturile puternice. Tenisul ei nu este bazat pe varietate, este bazat pe subjugare prin forţă brută. Pentru că văzusem în cazul lui Murray ce diferit poate să apară un jucător când îl vezi live faţă de televizor, eram foarte curioasă de ce-o să observ la Sharapova live.

Am văzut-o în două meciuri, ambele pe Chatrier: cu Muguruza şi cu Bouchard. Primul lucru pe care îl observi, chiar de la încălzire, este cât de bine loveşte. Nu numai tare, dar şi curat: timing excelent, se conectează la fiecare minge, şi pe stânga şi pe dreapta. Mingile ei n-au elasticitatea pe care o au cele ale Simonei, dar sunt grele, adânci, apăsate. Apoi se mai vede anduranţa: Sharapova este neobosită, are o ritmicitate de tun care nu se mişcă repede, dar care livrează ghiulele, constant şi ritmic. Dacă n-o mişti de la început schimbului şi o laşi să lovească de pe loc, eşti în mare pericol, pentru că Maria se hrăneşte din ritm. Dacă joci cu ea, nu faci decât s-o bagi în acea zonă în care-i place. Muguruza şi Bouchard, pentru că seamănă cu ea ca stil, n-au făcut decât să-i ridice nivelul pe măsură ce meciul continua. De asta a câştigat Maria chiar dacă a pierdut primul set. Deşi intră mai greu în meci, odată intrată, e greu s-o mai scoţi de pe teren, pentru că Sharapova are acea calitate a competitorilor cei mai periculoşi: adversitatea o hrăneşte, n-o doboară.

Ultimele două meciuri au arătat că nu trebuie să încerci s-o baţi cu armele ei, pentru că vei pierde: Sharapova este printre primele care au patentat până la urmă acest tip de tenis „first strike” la fete. Cred că împotriva ei, tactica trebuie să fie una de guerrilla: ruperi de ritm, varietate, fără două mingi consecutive la fel şi cel mai important, s-o mişti tot timpul. Aceasta a fost de fapt tactica cu care a câştigat Simona primul set la Madrid. În momentul în care a început să-i dea mingi scurte şi pe mijloc, s-a terminat.

Ok, asta este partea cu jocul propriu zis. Ce-o face însă pe Sharapova deosebit de greu de bătut este faptul că nu aruncă spre adversară doar mingi peste fileu, ci un întreg arsenal de război psihologic. Este jucătoarea care mi se pare că pentru a câştiga se ajută cel mai mult de elemente care nu ţin neapărat de tenis. Acest baraj agresiv care o agresează la nivel psihologic pe adversară este alcătuit din celebrele ţipete, care mereu cresc ca intensitate pe măsură ce scorul e mai strâns, apoi din privirile de gheaţă aruncate peste fileu înaintea fiecărui serviciu, de pumnii strânşi şi „come on”-urile ţipate la greşelile neforţate ale adversarei, deseori în timp ce se uită la ea. Întreaga ei atitudine este menită să intimideze şi să demoralizeze. Cu jucătoare mai tinere şi mai neexperimentate ca Muguruza şi Bouchard, această intimidare a funcţionat: ambele au avut şanse (au condus doar cu un set), dar apoi, pe măsură ce „The Sharapova Show” începea să prindă viteză, ambele s-au crispat şi n-au mai executat la fel de liber ca-n primul set.

Asta este lucrul de care mi-e cel mai frică: că Maria o să profite de lipsa de experienţă a Simonei şi o să-i erodeze concentrarea cu toată această etalare de agresivitate psihologică. Sharapova este de asmenea maestră în a şti care sunt momentele esenţiale ale meciurilor cu astfel de miză, momentele când trebuie să strângă şururbul. Ştie să speculeze la maxim fiecare şansă, deseori nu are nevoie decât de o mică portiţă pentru a fugi cu setul, cum a făcut-o cu Bouchard. A făcut break în sfârşitul setului doi la momentul ideal, la 30-40, la prima şansă avută.

Sharapova este deci una din cele mai oportuniste jucătoare şi probabil cea mai nemiloasă şi lipsită de scrupule. Să nu ne lăsăm păcăliţi de zâmbetele şi bezelele aruncate mulţimii şi atitudinea cuminte din timpul conferinţelor de presă. Pe teren, Sharapova pare a fi instruită de KGB: crudă şi dispusă să facă absolut orice pentru a câştiga.

Meciul acesta va fi mai greu decât toate celelalte la un loc pentru Simona. Va fi greu pentru ocazia pe care o reprezintă în primul rând şi pentru faptul că Simona este în premieră în această situaţie la seniori, de a juca cu un trofeu de Grand Slam pe masă. Şi apoi, colac peste pupăză, o are ca adversară pe una din cele mai incomode şi experimentate jucătoare, care este perfect conştientă de această şansă uriaşă de a-şi mai adăuga încă un Grand Slam la cele 4 pe care le are deja. Cred că meciul se va juca în primul rând la nivel psihologic. Dacă Simona reuşeşte să rămână netulburată şi să-şi facă jocul pe care l-a făcut în primul set la Madrid, are o şansă mare. Sper ca acea finală a fost o sursă de învăţăminte pentru Simona şi a pregătit-o pentru ce are de înfruntat azi. Pentru că va avea nevoie de toată tăria ei, atât fizică, cât şi mentală, pentru a ieşi victorioasă. Noi nu putem decât să o încurajăm şi să sperăm că Simo va fi azi buturuga mică şi talentată care va răsturna, în tăcere, carul mare şi zgomotos.