Preview | Ce-l poate opri pe Rafa? Calculele arată că nimic. Finala cu Ferrer, șansa titlului OPT

La finalul supermeciului Nadal – Djokovic s-a întâmplat un lucru bizar: a lipsit ceremonia de premiere! Lăsând gluma la o parte, aproape toată lumea a reacționat după acel meci dramatic ca și cum Rafa ar fi câștigat deja titlul, și e greu să îi condamni pe cei care cred așa. La urma urmelor, palmaresul meciurilor directe dintre Nadal și Ferrer este elocvent, iar palmaresul lui Rafa la Paris este covârșitor. Nadal nu poate pierde o finală de Slam jucată pe zgură în fața unui jucător pe care l-a dominat autoritar de-a lungul timpului, care mai e și debutant într-o astfel de finală, nu-i așa?

Rafa s-a chinuit să se lupte, fără prea mare succes, cu eticheta de mare favorit, argumentând, la conferința de presă de sâmbătă, că nu se simte deloc ca atare și că astea-s doar exprimări jurnalistice. „Nu mă consider un favorit. Mă văd doar un finalist. David n-a pierdut niciun set în tot turneul”, a spus Nadal, care a atras atenția că nu-i singurul spaniol din finală, ca atare, că este o zi importantă pentru întreg sportul iberic, nu doar pentru el. Într-adevăr, ultima oară când doi spanioli s-au confruntat pentru titlul de la Paris a fost în 2002 (Albert Costa vs Juan Carlos Ferrero).

Rafa are o lungă tradiție în a nega orice discuție despre meritele lui, despre a fi favorit sau jucătorul mai bun, folosește adesea acest soi de psihologie inversă, așa că nu-i vreo surpriză în declarațiile lui. Dar, dincolo de politețea-i (sau tactica) obișnuită, e oare vreo posibilitate ca lucrurile să fie precum spune el, adică strânse?

Teoretic, nu prea. Cifrele sunt covârșitoare în favoarea lui Rafa: 19-4 raportul meciurilor directe, dintre care 16-1 (!) pe zgură. În finale, scorul este de 7-0 pentru Rafa. În toate aceste șapte întâlniri cu trofeul pe masă, adică situația de azi, David a luat un singur set. S-au mai întâlnit de două ori pe zgura de la French Open: un 7-5, 6-2, 6-0 în sferturile din 2005 și 6-2, 6-2, 6-1 în semifinalele de anul trecut. Ce-i drept, David a câștigat de două ori cu Nadal la turnee de Slam, dar ambele au fost pe hard, o dată la US Open (2007, turul 4) și a doua oară în sferturile Australian Open 2011, când Nadal s-a accidentat și și-a văzut oprit visul de a deține toate titlurile de Slam în același timp.

Ca și cum verdictul meciurilor precedente n-ar fi de ajuns, nici nivelul de încredere vizavi de posibilitățile sale contra lui Rafa nu e la cote prea înalte. David a suferit câteva înfrângeri dureroase la Rafa anul acesta. La Acapulco, în finală, n-a existat, și și-a revenit greu din acel moment. Apoi, la Madrid, a fost agonizant de aproape de victorie, dar a scăpat-o printre degete. La Roma a făcut un set bun, l-a câștigat, dar n-a fost de ajuns. De înțeles atunci declarațiile lui premergătoare finalei, el spunând ceva în ideea că, pentru el, calificarea în finală e deja o performanță. „Să-l bați pe Rafa e greu pe orice suprafață. Pe zgură e infernal. Dar o să încerc să joc un tenis frumos. Nu mă gândesc la finală ca la oportunitatea vieții”, a spus David, care a stabilit un record: este jucătorul finalist într-un Slam care a așteptat cel mai mult până să ajungă în prima finală (42 de Slamuri).

„Dacă nu-l respecți pe David, nu știi nimic despre tenis!”

Și atunci, e Rafa exagerat de prudent înaintea uneia dintre cele mai disproporționate (pe hârtie) finale de Slam din ultimii ani? „David e nemaipomenit pe zgură. Nu am înțeles de ce se spunea că Tsonga are un meci ușor în semifinale. Îl respect mult și pe Jo, dar semifinală de Slam, pe zgură, cu David? Nu, nu… E un jucător pe care îl respect foarte mult și care te împinge până la limite. Dacă nu joci perfect cu el, ești în necaz. Va trebui să nu fac lucrurile ușoare pentru el. Am nevoie să dictez tot timpul. Ultimele două dăți când am jucat a fost foarte aproape. Dacă nu-l respecți pe Ferrer ca pe unul dintre cei mai mari jucători din tenis, atunci nu știi nimic despre sportul acesta”, a spus Rafa, care s-a mai declarat ok din punct de vedere fizic: „Un pic obosit după ieri, dar nimic dramatic”.

Ironic e că, din punct de vedere statistic, David a făcut cel mai bun Slam al carierei până acum, conform unor cifre analizate de site-ul ATP. Și cu toate astea, șansele lui par tot mai mici pe măsură ce ne apropiem de ora startului.

Un element care i-ar putea aduce ceva soare pe cer lui David ar putea fi… norii. La Paris a reînceput să plouă, prognoza nu e deloc optimistă la ora finalei, și e posibilă fie o întârziere a ei, fie mai multe întreruperi. Când (și dacă) se va juca, terenul va fi greu, mingile, la fel, iar spinul lui Rafa, mai puțin incisiv. Ca să nu uităm de eventualele tunete, destul de prezente în seara de sâmbătă. Nu râdeți, că nu-i de râs, dar dacă n-ați știut, Rafa se teme de tunete. Adăugați la asta  eventualele întreruperi, care riscă să taie tot elanul unui jucător, sau să-l liniștească și să-l readucă în meci pe celălalt. E un context care poate să mai echilibreze, cât de cât, balanța meciului. De asemenea, Ferrer mai poate spera (deși șansele sunt infime) ca Rafa să nu mai aibă prea multe rezerve de energie. Dacă David a petrecut doar 10 ore și 53 de minute pe teren în tot turneul, Nadal a stat 17 ore fără două minute. Dar astea sunt mici fărâme de speranță, va fi nevoie de mult mai mult de atât pentru ca Ferru să provoace una dintre cele mai mari surprize ale finalelor de Slam din ultimii 20 de ani.

Rafa joacă pentru al 8-lea titlu la Roland Garros și turneul de Grand Slam cu numărul 12 al carierei. Ironic e că de luni, indiferent de rezultatul finalei, cei doi vor face rocadă în clasamentul ATP: Ferrer va urca pe 4, iar Nadal va coborî pe 5.