Presiunile jucătorilor au efect: Roland Garros măreşte premiile, cu accent pe primele runde

Anul acesta, la Australian Open, au ieşit încă o dată la suprafaţă nemulţumirile jucătorilor legate de procentul mic din încasări pe care Grand Slam-urile le alocă pentru premii (12-15%), comparativ cu restul turneelor ATP (30% ). Ca să nu mai vorbim că în alte sporturi (fotbal, baschet, fotbal american), jucătorilor le revin în jur de 50% din încasări. La Melbourne, întâlnirile dintre Consiliul Jucătorilor şi oficiali nu au fost concludente, apărând chiar zvonuri despre un posibil boicot sau o grevă a jucătorilor. “ATP ar trebui să facă ceva până la Indian Wells”, a declarat atunci Davydenko, printre cei mai vocali jucători pe această temă.

Alarmaţi, directorii celor patru Grand Slam-uri au venit la Indian Wells pentru negocieri. Francezii, în mod special, erau foarte îngrijoraţi de perspectiva unui boicot, în condiţiile în care Roland Garros e următorul Grand Slam în calendar. Iar cireaşa de pe tort a fost că Larry Elisson, proprietarul multimiliardar al turneului de la Indian Wells (denumit „al cincilea Slam”) a mărit substanţial premiile anul acesta: câştigătorii au primit câte 1 milion de dolari. Grand Slam-urile s-au simţit probabil şi mai presate să ridice şi ele premiile.

Dincolo de mărirea premiilor în general, o altă discuţie interesantă a apărut în legătură cu repartizarea banilor pe runde. La Indian Wells de exemplu, câştigătorii au primit cu 64% mai mult, pe când cei care au ieşit în prima rundă au primit 7.709$, cu doar 8% mai mult decât anul trecut. Sergy Stakhovsky, jucător aflat în top 100, a explicat, într-un interviu care a stârnit valuri pe Internet, că banii pentru primele runde nu acoperă nici cheltuielile cu drumul şi cazarea.  De asemenea, el a făcut referire la discrepanţa dintre câştigurile jucătorilor din top 5 şi restul jucătorilor. Cifrele îl susţin. În ceea ce priveşte câştigurile, perioada pe care o traversăm este cea mai polarizantă din istoria ATP: Djokovic, Nadal şi Federer au acumulat împreună între 20 şi 25% din totalul premiilor puse la bătaie în ultimii ani, mai mult decât orice alt trio de la vârful clasamentului în toată istoria de 20 de ani a ATP. Federer, pe de altă parte, a declarat că ATP este „un circuit al câştigătorilor. Banii sunt acolo pentru toată lumea. Toată lumea are o şansă de a juca şi a-i câştiga.” Deşi este împotriva măsurilor radicale, precum grevele sau boicoturile, Federer a recunoscut totuşi necesitatea de a “acorda atenţie şi primelor runde”.

După toată această saga, oficialii de la Roland Garros au declarat că vor mări premiile cu 7% anul acesta, ridicând totalul la 18.700.000 Euro. Interesantă este distribuţia celor 1,2 milioane de Euro suplimentari. S-a acordat o atenţie specială primelor runde. Asfel, începând cu runda a doua de calificări şi terminând cu turul 3, jucătorii vor primi o mărire între 10 şi 20%. De exemplu, cei ce pierd în primul tur vor primi câte 18.000 Euro, cu 20% mai mult decât anul trecut. Să sperăm că vor acoperi cheltuielile cu drumul şi cazarea. Parisul e un oraş scump, ştim doar asta.

Însă, lăsând gluma la o parte, această decizie arată că Grand Slam-urile au primit mesajul. Internetul şi reţelele de socializare (Stakhovsky a dat interviul unui site ucrainean, iar traducerea în engleză a fost distribuită prin Twitter) ajută pentru a-i face auziţi şi pe jucătorii din pluton. Iar în această epocă a informaţiei globale şi instantanee, impactul asupra publicului plătitor de bilete este şi el la fel de global şi instantaneu. Jucătorii ar putea avea astfel o putere mult mai mare decât îşi închipuie. Sau, în cuvintele clasicului Andy Roddick: „De obicei, talentul (în cazul nostru, jucătorii) câştigă în orice negociere. Dacă Bono nu vrea să se urce pe scenă, nu ai concert”. Să vedem dacă jucătorii vor profita şi vor pune mâna pe microfon mai des.