Pouille, Kontaveit sau Vekic își exprimă potențialul. Sezonul de iarbă prinde viteză: Queens, Halle, Mallorca, Birmingham

Cum s-au împărțit titlurile săptămânii precedente

Stuttgart: Lucas Pouille. Într-un meci entuziasmant, care a avut toate loviturile posibile și schimburi neașteptate de lungi, jucate la un super nivel, Pouille l-a învins pe Feliciano Lopez în trei seturi și a câștigat turneul de la Stuttgart, al doilea titlu al său în acest sezon.

După un break reușit încă de la începutul meciului, Lopez a reușit să închidă primul set cu 6-4, pe fondul unui serviciu care a făcut diferența de multe ori, dar și a unui joc foarte bun la fileu, cu care a reușit să-l țină sub presiune pe francez. În setul doi, deși a avut câteva șanse bune de a face iar break, jocul spaniolul a părut din ce în ce mai lipsit de energie. Nici la fileu nu a mai părut la fel de inspirat ca în primul set; câteva veniri nepregătite la fileu, un passing ratat și un forehand ieșit de puțin afară l-au costat setul.

În decisiv, nivelul a rămas la fel de ridicat și s-au jucat niște puncte grozave. Dar impresia era că Pouille punea treptat stăpânire pe joc, ajutat și de un serviciu tot mai convingător (a servit 10 ași în setul trei și a pierdut doar 3 puncte cu primul serviciu). Francezul l-a făcut pe Lopez să joace mai mult în termenii lui, dominându-l în multe rânduri de pe linia de fund. Pe final, spaniolul a încercat o revenire, a avut câteva șanse, dar Pouille a rămas concentrat și a reușit două puncte perfecte când avea nevoie mai mare, cu care a reușit să închidă meciul: un demi-voleu executat ca la carte după un schimb intens, cel mai lung al meciului, și un as.

Hertogenbosch: Gilles Muller. Începând cu 2015, rezultatele lui Muller la Hertogenbosch au crescut de la an la an. În 2015 făcea semifinale, în 2016 pierdea finala cu Nicolas Mahut, iar anul acesta a câștigat titlul, învingându-l pe Ivo Karlovic, într-un meci în care, previzibil, nu s-a realizat niciun break. Muller a pierdut un singur punct (!) cu primul serviciu, totul s-a jucat foarte rapid, iar cheia a stat, cum altfel, la serviciu, acolo unde Karlovic a avut 2 duble greșeli și doar 9 ași. “Ar trebui să facem o sugestie ATP-ului, data viitoare să începem direct cu tiebreak-ul”, a glumit Gilles, ridicând fără să vrea o minge la fileu oponenților acestui stil de joc.

Cu Muller la 34 de ani și Karlovic la 38, a fost finala cu cei mai în vârstă combatanți din 1977 încoace, când un Ken Rosewall în vârstă de 42 de ani îl bătea în Hong Kong pe un Ilie Năstase de 30.

Pouille și Muller sunt singurii jucători care au reușit finale pe trei suprafețe în acest sezon; luxemburghezul e la al doilea titlu din carieră, după cel obținut la Sydney, și la a treia finală din acest sezon, reușind să mai echilibreze raportul finalelor jucate în carieră (le pierduse pe primele șase).

Bonus:

16-year-old @felixtennis becomes 7th youngest @ATPChallenger champion in history: https://t.co/bQz9TlNR7w #CdnTennis pic.twitter.com/iH8QkMH6Lw

— Tennis Canada (@TennisCanada) June 18, 2017

Hertogenbosch: Anett Kontaveit

Rezultatul bun din săptămâna asta pentru Kontaveit nu-i tocmai surprinzător, ci mai degrabă are calitatea de a-i fi premiat forma bună din acest an. Kontaveit a avut un parcurs solid pe zgură (sferturi la Roma și Stuttgart, victorii la Muguruza, Kerber sau Lucic-Baroni), iar nivelul jocului ei a crescut treptat; o perioadă excelentă, încheiată cu un titlu, primul din cariera ei. Cu această victorie, Kontaveit va intra în top 40 pentru prima dată în carieră, asta după ce a început anul în afara top 100, după mai multe probleme de sănătate care au forțat-o să facă pauze sau să joace cu accidentări.

De fapt, uitându-mă la istoricul ei, cred că e pentru prima dată când reușește să aibă o perioadă în care nu apar probleme fizice. Chiar ea spunea că, pentru a juca cel mai bun tenis al ei, trebuie să existe acel ,,click” la toate capitolele: fizic, psihic și încredere. Iar acest click a venit treptat cu câteva meciuri câștigate într-un turneu ITF, cu o pregătire bună în intersezon și cu un antrenor (Glenn Shaap, cel care le-a antrenat pe Safina, Capriati sau Petrova) cu care spune ea se înțelege excelent și îi dă încrederea și calmul de care are nevoie.

Săptămâna asta, Kontaveit a trebuit să treacă de niște adversare deloc facile și cu un stil total diferit. A început cu Kristina Pliskova (meci în care estona a excelat la serviciu, doar 10 puncte cu primul serviciu), a continuat cu Kristen Flipkens, jucătoare care variază foarte bine jocul și folosește bine slice-ul pe iarbă. A trecut apoi de Wittheoft și Tsurenko, jucătoare capabile să stea în schimburi ceva mai lungi, dar au și lovituri mai aspre. Iar în finală a învins-o pe Natalia Vikhlyantseva, cea care a reușit să le învingă, printre altele, pe Andrea Petkovic și Ana Konjuh.

Finala a fost încă o confirmare că, treptat, noua generație își pune din ce în ce mai mult amprenta. A fost o finală între două jucătoare de 20 de ani, cu același stil de joc, bazat pe forță, pe mingi luate cât mai devreme și cât mai mult risc. În final, a câștigat cea cu ceva mai multă experiență (e a două finală din acest sezon pentru Kontaveit) și care a știut să profite de perioadele de joc mai slabe ale adversarei.

Nottingham: Donna Vekic. Cred că Vekic e cel mai bun și recent exemplu de ce înseamnă lipsa unei gestionări corecte a unui succes prematur. În 2012, la prima apariție pe un tablou principal WTA, croata reușea să facă finala la Taskhent, pierdută la Irina Begu, cea mai tânără jucătoare din ultimii ani care reușea o astfel de performanță. În anii următori, a mai reușit o finală la Birmingham și un titlu la Kuala Lumpur. Treptat, atenția s-a mutat asupra ei, a devenit cunoscută, presiunea s-a accentuat, așa că au urmat multe înfrângeri legate, o cădere liberă în clasament, revenirea la turnee ITF și un joc ezitant, nesigur. Recent, Donna spunea că rezultatele avute la 16-17 ani au venit cu o presiune enormă pusă chiar de ea, dar și de cei din jurul ei.

În finala cu Jo Konta, lucrul care mi-a plăcut la Vekic a fost capacitatea de a sta conectată în meci, indiferent de scor. Au fost multe momente în care lucrurile puteau scăpa de sub control, mai ales în setul doi, atunci când Konta a recuperat break-ul și s-a ajuns la 6-6; dar croata dar a continuat să atace foarte bine cu forehand-ul și nu a permis Johannei să dicteze și să intre în teren. Din nou, în decisiv a gestionat foarte bine momentul în care Konta a recuperat break-ul, tot pe fondul unui joc destul de așezat, cu servicii foarte bine plasate și decisivă cu lovitură de dreapta.

Vekic mai spunea că a trebuit să cadă serios pentru a vedea altfel lucrurile; la doar 20 de ani, acest al doilea titlu, câștigat la trei ani după primul, ar putea însemna un nou început.

Ce urmează: Vika se întoarce, Queens și Halle

Avem un program mult mai bogat săptămâna aceasta. Pentru fete urmează turneele de la Birmingham și Mallorca. La ultimul, Azarenka își va marca revenirea în circuit după o pauză de mai bine de un an; va debuta cu japoneza Risa Ozaki. Tot la capitolul reveniri intră și Sabine Lisicki, care se întoarce după o accidentare la umăr care a ținut-o departe de terenuri. La rândul ei, Petra Kvitova reintră în normal pe suprafața ei preferată. După încălzirea de la Roland Garros, Petra e pe tabloul principal la Birmingham.

Un tablou care arăta foarte promițător la un moment dat, dar care a rămas fără multe nume importante. Dintre jucătoarele din top 10, doar Elina Svitolina, Dominika Cibulkova și Johanna Konta mai sunt pe tablou, după ce Simona Halep, Angelique Kerber, Karolina Pliskova și Aga Radwanska s-au retras. La rândul ei, tot accidentată, Maria Sharapova n-a putut onora wildcardul primit; ea va reveni abia pe hard, la Stanford.

Revised Main Draw in Birmingham after top seed Angelique Kerber’s withdrawal. Cibulkova now faces Safarova, Kvitova gets Q/LL. #AegonClassic pic.twitter.com/umFpIgD8o5

— WTA Insider (@WTA_insider) June 18, 2017

În ATP e timpul tradiționalelor opriri de la Halle și Londra. Lineup-ul de la Halle îl are în frunte pe Roger Federer. După startul fals pe iarbă de la Stuttgart, unde a pierdut cu bunul prieten Tommy Haas (a doua înfrângere a anului, ambele de la minge de meci), elvețianul va încerca să câștige a noua oară turneul. Mai sunt pe tablou Dominic Thiem, Kei Nishikori, Sasha Zverev și Gael Monfils.

La Queens, lista de start e și mai puternică, în ciuda faptului că a rămas fără Rafa Nadal, retras după titlul de la RG. Sunt prezenți Andy Murray, care va juca în primul tur cu Aljaz Bedene, Stan Wawrinka, cel care are un meci tare cu Feliciano Lopez, plus jucători cu pretenții pe iarbă, precum Milos Raonic, Jo-Wilfried Tsonga, Marin Cilic, John Isner, Nick Kyrgios, Grigor Dimitrov și Tomas Berdych.