Patrick Ciorcilă, directorul Transylvania Open: „Impactul Simonei e unic. Ani de zile, Simona ne-a arătat că se poate. Asta e important pentru viitorul nostru“

A doua zi după anunțul retragerii Simonei Halep, am vorbit cu Patrick Ciorcilă, directorul Transylvania Open, despre importanța acestui moment, despre moștenirea pe care ne-o lasă Simona, dar și despre însemnătatea acestei a cincea ediții de Transylvania Open, o ediție care va rămâne în istorie.

Patrick, cum ai trăit anunțul Simonei de ieri? 

Cu mari emoții. Eu, chiar dacă știam ce o să urmeze, fac așa o comparație cu cei care poate nu știau ce o să urmeze și prin ce au trecut. Eu, care știam și m-am pregătit mental și emoțional pentru momentul ăsta, tot n-am putut să-mi stăpânesc emoțiile. A fost un moment foarte profund, nu-mi venea să cred că zice cuvintele astea și cred că nici ei, cred că nici nu a putut să spună frazele respective la full potential, de asta cred că a și fost puțină confuzie, că toată lumea întreba dacă chiar se retrage, e ultimul meci la Cluj, e ultimul meci din viața ei? Dar cred că ea știe clar și cred că e împăcată că ăsta a fost ultimul ei meci și cred că asta a și vrut, să se întâmple în România, acasă, și mă bucur pentru asta.

V-a spus dinainte că vrea să facă acest anunț aici? 

Da, am avut discuția asta în Dubai, când ne-am întâlnit după Crăciun. Chiar când ne-am așezat la masă, ne-am așezat foarte relaxați să povestim una alta, și în primele 10 secunde mi-a zis: vezi că mă retrag. Și prima oară m-am speriat, am crezut că se retrage de la turneu, ce o să facem, asta e… După aceea mi-am dat seama că ea se referă la toată cariera. A fost o lovitură pentru mine, acela a fost șocul principal pentru mine. 

Mai știi la ce te-ai gândit în momentul ăla? 

Cred că un pic mă și așteptam, într-un fel, pentru că vorbind mult cu ea în ultimul timp și știind prin ce a trecut în ultimii doi ani, cred că a fost o traumă mare pentru ea; cred că asocia, oarecum, și tenisul cu trauma prin care a trecut – pentru că e o traumă, n-ai ce să zici. Plus problemele de sănătate, cu siguranță e un cumul de factori, pentru că dacă erai super sănătos acum și să te simți fresh și apt și să vrei să mergi zilnic pe teren, ok, treceai peste, probabil, dar având în vedere că nici nu ești fizic full și știi ce înseamnă să ajungi acolo în top… Am văzut și ieri pe teren, adică nu a jucat rău, dar nu se puteau închide punctele, nivelul e așa de sus acum fizic și așa de bine sunt pregătite jucătoarele, încât nu mai poți să ții ritmul dacă nu ești antrenat. Deci nefiind la maxim fizic, fiind și povestea asta cu Swiatek și Sinner, care cu siguranță au dat-o foarte tare peste cap, vezi cu atât mai mult că tu n-ai fost tratată corect și că ai stat și 9 luni peste cât ar fi trebuit să stai și nimeni nu ți-a dat ceva înapoi, sau să fie corect până la urmă. Cred că asta a dat-o peste cap, cumulul ăsta de factori. Deci cred că mă așteptam că nu o să mai aibă dispoziția necesară să revină. 

Și cred că, până la urmă, e cea mai bună decizie pentru ea să iasă așa de frumos din tenis. Le-a făcut pe toate, nu știu ce îți mai poți dori, ca jucătoare din România. Nu cred că i-ar fi dat cineva vreo șansă când era ea mică să ajungă să facă astfel de lucruri. Și chiar dacă eu cred că știa, și noi ne așteptam că meciul va fi foarte greu și că erau șanse foarte mari să nu o mai vedem în turul 2, mai ales cu o jucătoare ca Bronzetti, mi-a plăcut foarte mult că nu a interesat-o scorul și încontinuu a zâmbit pe teren, a transmis un vibe și se simțea energia aia din sală, oamenilor nu le păsa efectiv de rezultat, știi? Și efectiv zâmbeau că e acolo, mă uitam în tribună și toată lumea făcea poze, nu conta că e 5-0, 5-3, nu. Era o sărbătoare. 

Asta i-am și zis, am schimbat niște mesaje ieri, înainte de meci, și îmi scria că au luat-o foarte tare emoțiile. A fost foarte drăguță, pentru că te uiți la un campion care a făcut atâtea și vezi că și ei au exact aceleași emoții ca noi, sau ca mine în viața de zi cu zi. Și i-am zis: te rog doar bucură-te de meci și simte-te bine, să zâmbești pe teren, să fii tu ok, că până la urmă e o sărbătoare a tot ce ai făcut tu. Și asta a și fost, mi s-a părut chiar o sărbătoare a întregii sale cariere.

Erați pregătiți pentru ceva mai mult?

Am pregătit mai mult, da, am pregătit diverse lucruri, dar am considerat că o să fie prea mult, împreună cu Simona, bineînțeles. Am decis că oricun momentul o să fie super încărcat și nu e nevoie de mai mult decât atât, pentru că, pur și simplu, faptul că ea e acolo și mesajul pe care o să-l transmită pe teren o să fie super emoționant. Și am preferat să o lăsăm pe ea să-și spună toată povestea și ce simte pe teren. Ne-am înțeles încă dinainte de meci că, indiferent ce o să se întâmple, să rămânem acolo pe teren și ea să transmită un mesaj. Deci, cumva, cred că a ieșit exact cum a vrut ea.

E important pentru voi ce s-a întâmplat aici, că va rămâne mereu în istorie ca locul unde s-a retras?

Îți dai seama, în primul rând, faptul că a fost peste tot în lume, toată presa a preluat că ea a fost aici, în toate imaginile, tot ce se întâmplă pentru turneu, pentru România și pentru ea, că a făcut asta în România, mi se pare că a făcut-o în termenii ei și a contat foarte mult. Dar pentru turneu, nu am cum să mint, să zic că nu înseamnă mult. I-am scris azi noapte un mesaj, i-am zis că îi mulțumesc din suflet și știu că a făcut-o și pentru noi personal, că suntem prieteni și că poate altfel n-ar fi venit aici, ținând cont că știa că nu e în formă și că e greu să joace. Dar știam că a făcut-o și pentru noi și a contat mult asta. E un mare câștig pentru noi, ca turneu, și rămâne în istorie.

Cum vezi impactul și mostenirea ei pentru tenis? 

Asta povesteam și cu cei de la WTA acum, că pentru o țară ca România, unde nu avem pretențiie Franței, să avem în fiecare an un campion, pentru noi un om de genul ăsta și un sportiv de asemenea anvergură lasă pentru totdeauna o amprentă. Câți copii au venit la tenis, cât de popular a devenit sportul, nu doar tenisul, ci sportul în general? Moștenirea pe care o lasă e incredibilă! 

Pe lângă asta, marketingul pe care l-a făcut imaginii României, să joace pe toate arenele din lumea asta, să simțim și noi, românii, că se poate la noi, că este un sportiv care nu cedează când e tiebreak decisiv sau când e condusă și că face toate chestiile astea și dă totul – asta e foarte important pentru viitorul țării și pentru moralul nostru. Cred că oamenii au trăit mulți ani cu satisfacțiile ei, chiar dacă aveau în viața de zi cu zi diverse provocări, venea momentul când Simona juca și atunci se lumina totul pentru ei. Chiar ziceau și fetele de la WTA că e un fel de Djokovic în Serbia, așa e Simona în România. Și le-am zis că exact așa e, ca impact e unic ce-a făcut Simona.

Ați avut o ediție specială, cu foarte multe românce, pare că se apropie un final de drum pentru această generație.

Da, și cred că nici nu o să se mai întâmple niciodată asta, de asta am zis că e o ediție specială pentru noi și trebuie să facem maxim din cât putem anul ăsta, pentru că nu se va mai repeta, cu siguranță. Pe lângă Simona, din ce spune Sorana probabil că va fi și pentru ea ultimul ei turneu în România. Și ea a avut o carieră incredibilă și mă bucur foarte mult că a venit aici și că a fost, repet, inițiativa ei, ea a fost cea care ne-a sunat. Eu nici nu mi-am permis să o întreb dacă vine, știind că trăiește în Dubai, turneul de la Abu Dhabi era chiar lângă, nu credeam că o să vină. Așa că am fost super fericit că se întâmplă asta. Irina se apropie și ea (de final), trio-ul ăsta, Simona, Sorana, Irina, dar și Monica, să nu uităm de ea, că a avut o performanță incredibilă. Cred că e o predare de stafetă, nu știu și Irina ce planuri are, cât mai vrea să joace. De acum, preiau Jacqueline, Gabi, Anca și Ana, care cred că va mai juca ceva timp, o văd foarte motivată, fizic cred că stă destul de bine, Ana va fi lidera momentan, dar eu cred mult și în Gabi și în Jacqueline. Și cred foarte, foarte mult în Anca, cred că are potențial de Top20.

Și turneul vostru e tot un efect al impactului pe care ele l-au avut în tenis, nu?

Da, dacă nu erau ele, nu se întâmpla turneul ăsta, să fim realiști. Nu aveam intenția să facem un turneu dacă nu vedeam că există potențial și interes în jurul tenisului, pentru că ai nevoie de spectatori, ai nevoie de parteneri, de audiență, ai nevoie de ele. De asta zic că ele sunt mult mai importante decât orice jucătoare (din străinătate). De-asta am ales tenisul feminin și nu masculin, din păcate la masculin nu suntem la fel de bine acum, dar anul ăsta și cu implicarea domnului Țiriac sunt foarte multe turnee mici în România, futures, challengers, și cred că asta se va vedea în câțiva ani, se vor forma mult mai mulți jucători, pentru că și cei care au venit de la Pavel, Hănescu, Tecău, toți au prins perioada cu multe turnee în România, pentru că costurile sunt mai mici. Deci asta o să ajute pe termen lung jucătorii români.

Pentru voi ce simți că urmează, o să fie mai greu după ele?

E foarte greu de egalat impactul pe care Simona l-a avut, dar noi am mai avut ediții fără Sorana și fără Simona, au fost Ana, Gabi și Jacqueline. Anca încă nu era și uite că o avem pe Anca acum, care, repet, are un mare, mare potențial – și chiar îmi pare tare rău pentru ea că n-am putut să-i dăm un wildcard pe tablou, pe care îl merita.

Dar cred că turneul a devenit de marcă pentru cei care sunt fani ai tenisului din toată România, pentru că avem extrem de mulți care vin din București și din alte orașe și eu cred că o să ne descurcăm foarte bine, că de la an la an notorietatea crește, oamenii au început – și aici vrem să ajungem -, să vină la turneu indiferent de cine joacă, să nu mai aștepte lista, să vadă cine joacă. Deși anul ăsta turneul e incredibil de puternic, să ai ultima top 83 și să nu ai retrageri, deși am avut două pe final, dar chiar din motive întemeiate, asta înseamnă că turneul a început să devină mult mai popular, jucătoarele vorbesc între ele că avem condiții bune și eu cred că o să creștem mult. 

Bineînțeles că avem mare nevoie de ele, nu o să mint să zic că nu avem nevoie de performanțele lui Gabi, ale lui Jacqueline, și chiar și ediția asta mă bazez și cred mult în Ana și în Jacqueline, și în Irina și Sorana la dublu, pentru că e altceva să ai o finalistă româncă.

Ce te bucură cel mai mult din ce ați reușit în acest cinci ediții?

Mă bucur că arătăm o calitate extraordinară, în opinia mea, la turneu. De la cum arată turneul, la cum ne comportăm cu jucătoarele, la facilitățile care sunt aici. Cred că suntem așa, un exemplu de bună practică în circuitul WTA. Am fost la multe turnee să văd exact ce se întâmplă, am fost și la turnee de 500, și nu cred că suntem cu nimic mai prejos, din contră, chiar cred că suntem la un nivel potrivit oricând să organizăm turneu de 500. 

Și ar fi posibil? 

Astăzi nu, astăzi nu ar fi posibil, dar pe termen lung cred că o să facem să se întâmple; eu așa zic, nu o să renunțăm până nu se întâmplă asta, dar nu în următorii, să zicem, 2-3 ani, nu cred. Și nici nu cred că e neapărat o decizie smart să facem upgrade-ul ăsta și dacă s-ar putea, pentru că pentru jucătoarele românce va fi mult mai greu la un turneu de 500 să acceadă în fazele finale și preferăm să le ajutăm și să le protejăm și pe ele, să le avem. Și atunci un turneu de 250 foarte bine pus la punct, structurat, de calitate momentan e foarte ok. Linz a fost turneu de 250 timp de 20 de ani până să ajungă la 500. Deci să creștem treptat, nu m-aș grăbi nicăieri.

Ce ai enumera printre momentele memorabile pe care le-ați avut în acești 5 ani?

Oh, au fost așa de multe momente! Clar, cel de acum, cu Simona, o să rămână întotdeauna cel mai important moment și mai emoționant, i-am și zis că acesta e cel mai emoționant moment de când fac orice eveniment, fie că e turneu, Sports Festival, nu se compară nimic cu asta. Dar au fost multe momente și meciuri incredibile; și meciurile de trei ore jumătate, Ana cu Aranxa Rus, de exemplu, ce meci a fost ăla! și multe, multe altele, semifinala de românce, Jacqueline cu Gabi, uite că am avut două finaliste românce în doi ani consecutivi, a fost mare lucru pentru noi și eu sper din suflet că în curând să avem o campioană româncă, de ce nu anul ăsta? Ar fi senzațional!

Pe termen lung, care e visul tău cel mai mare?

Bineînțeles că în fiecare an e să câștigăm premiul de cel mai bun turneu de 250, mai ales că l-am câștigat deja de două ori. Contează mult, e un prestigiu să câștigi un asemenea premiu. Mai ales că e votat de jucători, asta e cel mai important, ele simt cel mai bine și ele călătoresc săptămână de săptămână, să-ți zică ele că tu ești cel mai bun, e un mare lucru, părerea mea, aici la Cluj, în România. 

Visul meu e să ajungem să jucăm cu tribunele pline zi de zi, asta înseamnă că o să creștem cultura tenisului mult mai mult, pentru că numai de la an la an am crescut enorm față de primul, al doilea an, când primele zile vedeam că aveam tribune goale, pentru că oamenii nu aveau cultura asta și nu erau obișnuiți. Acum, te gândești că în februarie, când e turneul, nu mă duc la schi, nu mă duc în vacanță, îmi fac programul după turneu, nu invers. Adică, dacă îmi place tenisul, băi, vreau să fiu la Transylvania Open. Asta e ideea. Și mă bucur că au început și alți oameni să investească în tenis în România, cel puțin de când am venit noi. A reapărut turneul din București, a venit turneul de la Iași, acum sunt la Târgu Mureș oameni foarte mișto care vor să investească în tenis. Deci încet, încet, în multe orașe, și la Slobozia, și în multe alte orașe se investește. Dar cu siguranță, Transylvania Open a contat și contează mult, sunt oameni care vin aici, se uită, aspiră la ce e aici și cred că asta ajută mult tenisul românesc.

Despre voi, ca echipă, ce ați învățat? Pentru că faceți asta de foarte mult timp, e același nucleu la bază, dar în același timp ați crescut mult.

Da, avem un nucleu, aș zice că avem și multe provocări să gestionăm creșterea asta pe care o avem și succesul, pentru că creșterea asta există de la an la an, trebuie să creștem calitatea, să creștem și numărul de oameni. Și la Sports Festival vrem să mergem tot mai sus și apar multe provocări legate de echipă, dar trebuie să le gestionăm pe toate. Important e că avem toți același obiectiv, avem fiecare un caracter frumos și ne înțelegem foarte bine. Ăsta e primul lucru, cel mai important. Și ne dezvoltăm, suntem foarte diferiți față de acum șapte-opt ani, când am început, chiar cred că suntem diferiți. Și personal, și ca echipă. Eu, când am început, aveam 21 de ani, acum am 28, sunt niște ani, clar vedem lucrurile diferit, cred că le tratăm și mai matur decât înainte. Deci asta cred că e cheia, pentru că fără o echipă de genul ăsta nu poți să faci așa ceva și noi am demonstrat că asta e forța noastră – echipa. E un punct-cheie pe care nu trebuie să-l pierdem.

Când ați pornit, vă imagineați că ajungeți aici?

Când am pornit, nu. Am vrut să facem un festival de sport și era o idee din asta super nebună. Dacă mi-ar fi zis cineva acum 7-8 ani că ajungem să facem cinci ediții de Sports Festival, să aducem Barcelona, pe Agassi, după aceea să facem turneul, să fim acum la al 6-lea turneu WTA, n-aș fi crezut niciodată. Dar uite că dacă încerci și ești pasionat și ai energie, uneori poate să-ți iasă.