Ce bucurie! Patricia Țig obține prima victorie într-un Slam după trei ani, trece în turul al doilea la New York

Victorie excelentă pentru Patricia Țig la US Open, care a învins-o pe Rebecca Marino, 7-6, 7-6, cel mai important rezultat al ei după trei ani complicați pe plan personal.

Este primul ei succes într-un Grand Slam din 2020, când a reușit să atingă turul al treilea la Roland-Garros (ediția de toamnă) și turul al doilea la US Open.

Patricia ocupă acum locul 700 în clasamentul mondial și a intrat pe tabloul de la New York cu un clasament protejat. Rezultatul acesta o va sălta în jur de 250 de locuri.

Bonusul pentru Pati este o întâlnire în turul al doilea cu americanca Jessica Pegula, favorita 3 a turneului.

*

Sunt puține cazuri de „ce-ar fi putut fi dacă” mai frustrante decât cel al Patriciei Țig în tenisul românesc. E teribil că încă nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă Patricia ar fi legat, ca mai toate jucătoarele, sezon după sezon fără accidentări, fără probleme personale complexe, fără pauze, fără dureri de cap. Doar muncă și turnee și antrenamente și tenis, undeva la 40-50, poate 60 de meciuri pe an, in the good old fashioned way. Câțiva astfel de ani la rând. Ce s-ar fi întâmplat? E o întrebare agonizantă, pentru că potențialul e (în continuare) foarte mare, și a fost imens. Dar în viața reală Patricia a pierdut ani inițial din cauza accidentărilor. Apoi, după ce a devenit mamă, a revenit cu succes pe teren, dar a trebuit să ia iar pauză, neștiind când și dacă își va putea relua cariera, din cauza problemelor personale complicate pe care le-a înfruntat.

Dar nimic din toate astea nu contează acum. Pentru un moment scurt, nu mai contează ce-a fost și contează prea puțin ce va urma. Tot ce e important e bucuria acestei victorii de la US Open, prima într-un Slam după trei ani. Știind de unde vine și câte a depășit ca să se întoarcă pe o astfel de scenă, e și mai ușor de înțeles emoția puternică pe care a arătat-o Pati la finalul meciului câștigat în două seturi cu Rebecca Marino. Un 7-6, 7-6 jucat impecabil în momentele cheie, în care Patricia a arătat evident nu ca o jucătoare de pe locul 700, ci ca o tenismenă care joacă câteva zeci de astfel de meciuri tari pe an.

În realitate, ea abia dacă a adunat câteva zeci cu totul, și asta în ultimii trei ani. 59 mai exact, în 2021, 2022 și în 2023 cu tot cu acesta.

Și ținând cont de această lipsă de match fitness, greutatea acestei victorii cu Marino (întâmplător, o jucătoare care poate înțelege foarte bine ce înseamnă să lipsești ani din tenis din cauza unor motive off-court) e și mai mare. Înainte de US Open, Pati a bifat un singur duel la nivel înalt, pierdut în două seturi cu Alexandrova la Cleveland, și s-a simțit acolo că-i lipsesc meciurile în picioare. Azi s-a văzut prea puțin, dacă s-a văzut. Eventual în setul al doilea, la acea cădere de nivel de la 2-0, când Marino a legat patru game-uri consecutive.

Dar în loc să clacheze și să cedeze inițiativa de acolo, sau eventual să-și salveze resursele pentru a miza totul pe decisiv, Patricia a întors răbdătoare meciul, gestionând exemplar momentele importante. Rebreak-ul făcut la 4-5, cu multă răbdare, la a patra oportunitate avută, într-un moment în care ambele își cam atinseseră nivelul cel mai bun din acest meci, e un exemplu. Felul în care a dominat tiebreak-ul al doilea, alt exemplu. Felul în care l-a câștigat pe primul (revenind de la 3-5 și jucând câteva puncte grozave pe linia dreaptă, impunându-se cu 8-6), poate cel mai bun exemplu. La fel, cum a stat în primul set, servind excelent sub presiune la 4-5 și la 5-6 pentru a-l prelungi.

Un meci greu, de două ore și 17 minute, în care Patricia a jucat măsurat și inteligent, alegându-și inspirat momentele în care să atace, sau pe cele în care s-o tortureze pe Marino cu un slice vicios la care canadianca nu a avut soluții. Rebecca se poate măsura cu Patricia în termeni de serviciu, forehand sau veniri la fileu (de altfel, au avut cifre comparabile la aceste departamente), dar e vulnerabilă la deplasare și, în mod categoric, e depășită net de varietatea româncei.

Și exact acel slice ne-a amintit, înainte de toate, de pachetul aproape complet pe care-l aduce pe teren Patricia. Nu dreapta – deși, când e în free flow, forehandul lui Pati parcă aduce dreptatea pe teren (acel forehand în cross de pe finalul primului tiebreak? minunat). Nu serviciul, altă lovitură de forță din gama ei. Ci slice-ul, pentru că simbolizează ruperile de ritm spectaculoase de care Patricia e în stare. Când joacă la nivel maxim, tenisul ei e un mix spectaculos de forță și inteligență, cu tot tacâmul: slice-uri, scurte, loburi defensive, ruperi de ritm.

Rețeta asta nu-i ceva ce găsim foarte des prin circuit, și de aia e cu atât mai enervant că nu știm exact cât de sus ar fi putut-o duce, mai ales dacă ar fi fost asezonat cu o pregătire pe măsură, cu experiența marilor meciuri, cu maturitatea care a venit de la sine în timp.

Dar, pentru o zi, nu contează. Nu contează nici ce va fi mai departe – meciul cu Jessica Pegula se întâmplă, în mod evident, prea devreme. Contează doar că, după trei ani, Patricia a venit și a câștigat iar un meci de Grand Slam. Pentru ea.

Foto: Profimedia Images

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)