Pana de formă continuă: Sorana a pierdut cu Ana Ivanovic la Cincinnati

Seria de rezultate nefaste ale Soranei a continuat și la Cincinnati, unde românca a pierdut în două seturi cu Ana Ivanovic, 6-1, 7-5. A fost un meci cu totul diferit față de filmul ultimei întâlniri directe dintre cele două, cea de la București, din primăvară. Atunci, Sorana și-a găsit tenisul cel mai bun, extramotivată de public și de încărcătura meciului, și și-a blitzuit prietena cu o serie de execuții superbe care nu i-au dat Anei nici timp să se dezmeticească, nici răgaz să reintre în meci.

Diferențele dintre cele două meciuri ar putea foarte bine servi drept metaforă pentru cele două extreme ale Soranei. Din păcate, pe cât de sublim e tenisul ei atunci când intră în transă, pe atât de întristător devine jocul ei când forma lipsește cu desăvârșire. La Sorana lipsesc nuanțele, totul este fie alb, fie negru. Eșecurile sunt dezolante, victoriile sunt entuziasmante, nicidecum altfel. Lipsește mijlocul. Cum știm, stilul ei de joc este bazat întru totul pe lovituri direct câștigătoare și riscuri asumate, marja de eroare este foarte mică spre inexistentă, așa că e absolut firesc ca atunci când siguranța în forțele proprii dispare, jocul Soranei, structurat pe emoție și încredere, să se prăbușească pe de-a-ntregul. E un cerc vicios: ca acele lovituri minunate să prindă liniile, ea are nevoie de ritm, iar ritmul e greu de procurat când greșești și pierzi mai mult decât câștigi. Dacă nu e ritm, nu e nici luciditate. Planul de joc e, inevitabil, chestionat sau abandonat, iar situația scapă foarte repede de sub control, mai ales neavând un backup la care să apeleze până când trece furtuna.

E ceea ce s-a întâmplat în primul set al meciului cu Ivanovic. Între cele două sunt multe similitudini, dar lucrurile n-ar fi putut sta mai diferit când vine vorba de rezultatele din acest an: Ana conducea circuitul la capitolul număr de victorii (42-12), Sorana intra în turneu cu un bilanț de 9-17.

A fost unul dintre factorii ce au contribuit la crisparea româncei, care a început meciul evident timorată. Ca atare, a greșit în lanț la debut: trei puncte câștigate în primele trei game-uri, și acelea pe erorile adversarei. Victor Ioniță era deja chemat pe teren la 3-0, dar nimic nu s-a schimbat în continuare. Doar un game cu patru erori neforțate ale Anei a făcut ca setul să nu se termine la zero. Stresată, Sorana fie a apăsat prea repede pe trăgaci în câteva rânduri și a trimis mult afară, fie a fost expusă de forehandul devastator al Anei, de care nu a putut să se apere.

Meciul a prins altă direcție în setul doi: Sorana a început prin a-și regăsi serviciul, câștigându-și-l confortabil de trei ori la rând. Un alt game cu multe erori neforțate din partea Anei, similar cu episodul din primul set, a adus break-ul și dintr-o dată scorul era 4-1, cu Ivanovic fiind cea care își chema antrenorul pe teren. Dar avantajul Soranei s-a dovedit a fi precum încrederea ei, prea firav. În loc să fie consolidat, el s-a evaporat într-o clipită: doisprezece puncte pierdute la rând de Sorana și dintr-o dată scorul era din nou egal, 4-4. Rechemat pe teren, Victor Ioniță i-a cerut cu disperare să targeteze backhandul sârboaicei: “Ea trebuie să dea cinci mingi cu reverul și numai una cu dreapta! Te-ai abătut de la plan în ultimul game”.

Sorana s-a întors către reverul Anei și a făcut 5-4 și 30-0 pe serviciul advers. În real pericol, Ivanovic a răspuns cu trei serve la corp și un hold enorm ca impact: afectată de șansa pierdută, Sorana și-a cedat serviciul și finalul a urmat repede.

Cum am mai spus, nu e nimic tragic într-o perioadă de formă slabă, mai ales că această pierdere de formă își trage originile dintr-o serie de probleme fizice și accidentări. Se poate întâmpla oricui. Punctele vin și trec, apoi vin altele, nu asta e problema. Pe de altă parte, Sorana trebuie să ceară mai mult de la ea, să nu se lase copleșită, să se smulgă din încremenire și să pună capăt acestui declin. Mai simplu de zis decât de făcut, dar, din păcate sau din fericire, rezolvarea nu poate veni din exterior. Ci numai de la ea. Și, cu toate că e perfect omenesc și de înțeles să te pierzi cu totul atunci când nimic nu mai merge în favoarea ta, Sorana trebuie să aibă o reacție. Nu contează ce ți se întâmplă, ci cum reacționezi la ce ți se întâmplă, bine sau rău.

Sorana trebuie găsească un mod prin care să obțină o victorie, orice victorie, indiferent cum, indiferent la cine, indiferent dacă o obține făcând sau nu numărul obișnuit de lovituri direct câștigătoare. Are nevoie de asta, pentru că viața se vede cu totul altfel atunci când câștigi. Și, dacă tot am făcut paralele cu meciul de la București, din primăvară, reacția Soranei trebuie să fie ca atunci: curajoasă, determinată, fără rețineri, fără frici. Dacă își va regăsi atitudinea corectă, mai devreme sau mai târziu se vor întoarce și victoriile.

***

– Afară de situația în care ar primi un wildcard la New Haven, următorul turneu al Soranei este US Open. Jucătoarea noastră a început săptămâna pe locul 80 și e de așteptat să mai coboare alte câteva poziții, în funcție de cum evoluează celelalte sportive din acea zonă a clasamentului.

– Simona Halep o va întâlni pe Kirsten Flipkens (mai multe, pe stream) de la ora 3.30, în sesiunea de seară; Irina Begu debutează de la ora 18:00, cu Diyas

– Horia Tecău și Jean Julien Rojer continuă să câștige: au trecut de primul tur la Cincy cu un dublu 7/6 împotriva echipei formate din fostul partener al lui Horia, Max Mirnyi, și Mikhail Youzhnyi.

– Între timp, Gael Monfils a rămas tot Gael Monfils: