“Orice faci tu, eu pot face și mai bine”. Simona își lasă racheta să vorbească, o surclasează pe Yulia Putintseva
Radu Marina | 25 ianuarie 2020Simona a știut în permanență la ce să se aștepte de la Putintseva și a anihilat fiecare opțiune tactică a adversarei sale, oferindu-și o victorie clară și o altă zi scurtă pe teren.
Toți cititorii care se abonează la 30-0+ sau își prelungesc abonamentul până pe 31 ianuarie intră în cursa pentru o excursie de 3 zile, pentru 2 persoane, la Roland Garros 2020!
Alte premii: un prosop oficial Australian Open și 10 vouchere x 100 lei în 30-0 Shop. Detalii pe larg, AICI.
Matchup-ul dintre Simona și Putintseva mi-a reamintit de “orice faci tu, eu pot face și mai bine” – o expresie celebră în tenis, folosită în general atunci când una din jucătoare ajunge să fie surclasată de adversara ei superioară valoric pe toate planurile, fără a face absolut nimic greșit pe terenul de tenis.
Cam așa s-a scris și victoria Simonei de astăzi; Simona nu i-a dat nici cea mai mică șansă Yuliei Putintseva, deși kazaha a intrat pe teren cu aceeași determinare și poftă de joc pe care a arătat-o în primele ei meciuri la Melbourne. Ghinionul ei a fost că a dat peste o jucătoare la cu totul un alt nivel, extrem de stabilă și foarte hotărâtă să-și ia victoria, fără complicații inutile.
Faptul că Simona a stabilit coordonatele acestui meci de la bun început a fost esențial, în special în fața unei adversare precum Putintseva, care n-are nevoie de prea mult pentru a reveni într-un meci. Simona nu s-a lăsat distrasă de nimic și a lăsat racheta să vorbească: a răspuns cu scurte la scurte, a atacat virulent serviciul doi al Putintsevei, a avut inițiativa în aproape fiecare raliu și nu s-a lăsat angrenată în schimburi lungi de mingi, care îi convin atât de mult Putintsevei. Foarte concentrată, foarte prezentă, foarte hotărâtă.
În alte cuvinte, n-a fost surprinsă de nimic din jocul adversarei. Știa că Putintseva are obiceiul de a pune scurte în mod frecvent, a fost pregătită și a ajuns la toate (un singur punct a pierdut). A folosit des contre-pied pentru că a observat că adversara se deplasează rapid. A avut răbdare atunci când Putintseva a pus pe masă un întreg mix de lovituri (slice, plat, liftat). A schimbat ori de câte ori a avut ocazia în lung de linie, atunci când Putintseva încerca să câștige teren prin loviturile în cross. A dictat și n-a lăsat nimic la voia întâmplării, transmițând adversarei cu fiecare punct câștigat același mesaj: orice ai face tu, eu pot face și mai bine.
Citește și:
O altă observație, care denotă cât de bine a pregătit Simona meciul ăsta, dar mai ales cât de concentrată a fost, e modul în care a gestionat toate acele lovituri încărcate cu top-spin ale Putintsevei. În mod constant, Simona și-a ajustat poziționarea în teren, făcând câțiva pași în spate și așteptând, fără a încerca să intre direct în minge, atunci când Yulia a apelat la celebrele ei moonballs.
După un set dominant din partea Simonei, în care Putintseva n-a făcut nimic, dar nimic greșit, kazaha a înțeles că nu are nicio șansă cu jocul defensiv și sâcâitor – o scurtă, un slice, un balon, o combinație scurtă-lob – în fața Simonei și a încercat să fie mai agresivă. O agresivitate sporită era, teoretic, colacul ei de salvarea. O continuare a aceluiași joc la așteptare i-ar fi grăbit eliminarea.
Nici planul de a fi mai agresivă n-a ajutat-o prea mult însă. I-a adus mai multe game-uri decât în primul set, a reușit chiar să facă un break și, per total, a mai echilibrat o idee meciul. Dar povestea a fost aceeași: orice a încercat Putintseva – retururi mai aspre, accelerări mai dese – Simona a putut face și mai bine, mai des, la un alt nivel și la o altă intensitate.
Care ar fi concluziile după acest meci?
În primul rând, e de subliniat că meciul a avut o durată scurtă. Putintseva știe cum să transforme un meci într-un maraton și are această capacitate de a face meciul fizic; în circuit, puține jucătoare reușesc să o copleșească în așa fel încât să o scoată de pe teren după doar o oră și câteva minute. Meritul îi aparține, firește, Simonei, care n-a permis asta și a fost extrem de precaută.
Apoi, probabil cel mai îmbucurător aspect, în condițiile în care intrăm în a doua săptămână a unui Slam, e cât de bine a simțit Simona mingea. Și aici nu e despre modul în care mingile Putintsevei au venit spre ea (în sensul că i-au convenit): pe de o parte kazaha nu oferă mingi la fel, pe de alta în cele două seturi, Putintseva a abordat două tactici diferite. Ci e despre maniera în care Simona a lovit, dând impresia că a intrat într-un ritm al ei.
E suficient să revedem acele lovituri de forehand în lung de linie din alergare, modul în care a trecut în multe rânduri din defensivă în atac, stabilitatea pe care a arătat-o ori de câte ori a fost împinsă în spatele liniei de fund sau răspunsurile avute la unghiurile închise găsite de adversară. A avut reacții prompte și spectaculoase la orice a aruncat Putintseva înspre ea (că au fost scurte, că a fost chemată la fileu, că au fost unghiuri neverosimil de închise) iar asta nu poate fi decât îmbucurător pentru ceea ce urmează.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română