Opt idei după eliminarea Serenei și înainte de sferturile feminine de la Wimbledon

1. UN SLAM ȘI DOUĂ RATĂRI.  Ok, deci Serena domină autoritar circuitul, câștigă tot, bate recorduri, adună 34 de victorii la rând. Câștigă Roland Garros după 11 ani. Nimeni nu-i stă în cale. Concluzia se trage de la sine: e un circuit monopolizat de Serena. Dar adevărul nu este chiar așa, sau cel puțin nu e adevărată ideea cum că titlurile de Slam ar fi intangibile. Williams rămâne aproape imbatabilă când joacă tenisul ei cel mai bun, dar tenisul nu e un sport care să se calculeze după acest virtual „cel mai bun nivel”, ci după ce se întâmplă pe teren și după cifre. Iar cifrele spun că din trei Slamuri din 2013, Serena a câștigat unul, iar la celelalte două n-a trecut de sferturi la AO și de optimi la Wimbledon. De unde până acum s-a vorbit de posibilitatea ca Serena să dețină toate cele patru titluri simultan, ea nu mai are acum decât două. Iar dacă Azarenka și-ar fi făcut serviciul în finala US Open când a servit pentru titlu, poate că Serena n-ar fi avut decât unul singur acum. Morala e că Slamurile, cele mai importante trofee din tenis adică, sunt jucabile. Sunt accesibile celorlalte fete.

2. VULNERABILĂ. Mai e un detaliu interesant, referitor la rezultatele înregistrate de Serena de când a revenit în circuit după acea pauză cauzată de problemele medicale foarte grave pe care le-a avut (și care se uită mereu; poate ar trebui reamintit că viața Serenei a fost în pericol, motiv pentru care performanțele ei de acum sunt și mai impresionante). Post-revenire așadar, Serena este mult mai vulnerabilă în fazele preliminarii ale Slamurilor. Dacă ajunge în semifinale/finale, șansele ca ea să mai piardă scad însă considerabil.

Iată și o listă a jucătoarelor care au bătut-o pe Serena în Slamuri post-revenire și care spune destule: Bartoli, Stosur, Makarova, Razzano, Stephens, Lisicki. Niciuna nu era în top 5 la momentul respectiv, ba chiar, unele dintre ele, departe rău de prima parte a clasamentului. Când a întâlnit jucătoare de top 5, Serena a câștigat opt meciuri din opt posibile.

3. VITEZĂ. O prejudecată des întâlnită în cazul Serenei este că lovește mingea cu o forță comparabilă cu a băieților. Că este jucătoarea care lovește de departe cel mai tare din WTA, la o distanță considerabilă de pluton, și că restul jucătoarelor sunt dezavantajate încă din start din punct de vedere fizic. Nu e în întregime adevărat. Și iată de ce. Viteza medie a loviturilor de-a lungul întregului turneu feminin are următoarea ierarhie: Laura Robson 74 mile/oră, Kaia Kanepi 74 mile/oră, Serena 70 mile/oră.

4. ȘOC ANTICIPAT.  Surpriză uriașă sau doar una foarte mare? Dintr-un punct de vedere, da, e un rezultat-șoc, dar jucătorii simt altfel lucrurile decât ziariștii, iar Serena are dreptate când spune că a avut ghinion de un tur 4 foarte greu, sau mai greu decât ar fi putut avee. „Nu cred că este un șoc. Sabine e o jucătoare grozavă. Clasamentul ei n-are niciun efect asupra discuției. Ar trebui să fie mai sus decât e clasată. Pur și simplu are un super joc pentru iarbă. Mi se pare că am avut o tragere grea, să joc cu ea în turul 4. Dintre toate optimile pe care le-am jucat, cred că asta a fost cea mai grea. E o jucătoare excelentă și nu e tocmai convenabil să joci cu ea la Wimbledon, în optimi”, a spus Serena. 

Elocvent este și bilanțul în Slamuri al jucătoarei germane: 17-4 la Wimbledon, 16-15 la celelalte trei Slamuri.

5. SPECIALISTELE. Numeroasele surprize n-au fost chiar la voia întâmplării. Rămas fără Serena și fără Sharapova, tabloul de la Wimbledon este totuși înțesat de jucătoare specializate pe iarbă, cu un profil adecvat acestei suprafețe sau cu rezultate excelente în trecut pe gazon: Agnieszka Radwanska, Petra Kvitova, Marion Bartoli, Sabine Lisicki, Kaia Kanepi sau chiar Na Li. Vârfurile? Kvitova e fostă campioană, Bartoli și Aga sunt foste finaliste, Lisicki, semifinalistă.

Concluzia e că avem sferturi de finală foarte sănătoase și potrivite. Nimeni n-a ajuns din greșeală până aici. 

6. DOMINAȚIE. Ne plângeam, acum câțiva ani, despre inconsecvența fetelor, despre haosul care guvernează WTA și despre slăbiciunea jucătoarelor din Top 10. Între timp, am alunecat aproape pe nesimțite într-o perioadă în care un grup de jucătoare a acaparat toate turneele importante, cumva în maniera faimosului Big Four din ATP. Dovada? Wimbledon va fi primul turneu fie de Slam, fie din categoria Premier (echivalentul Mastersurilor din ATP), jucat în ultimele 15 luni care nu va fi câștigat de una dintre Serena, Sharapova, Azarenka. Impresionant.

7. H2H. Programul și head-to-head-ul celor patru sferturi de finală feminine: Sabine Lisicki – Kaia Kanepi (0-0 la meciuri directe), Agnieszka Radwanska – Na Li (4-6, 2-1 pe iarbă), Petra Kvitova – Kirsten Flipkens (1-2, 0-0 pe iarbă), Sloane Stephens – Marion Bartoli (0-1, 0-0 pe iarbă). Aga și Na Li joacă și pentru locul 4.

8. ISTORIE. Închei reluând cel mai tare stat al turneului, de departe, una dintre acele statistici care sunt aproape imposibil de repetat și pe care toți comentatorii de tenis din lume trebuie că au pomenit-o. Sabine Lisicki este la al patrulea Wimbledon consecutiv în care o elimină pe jucătoarea care câștigase Roland Garrosul în același an. Incredibil. A făcut asta cu Svetlana Kuznetsova, în 2009 (turul 3). Apoi, în 2010 nu a participat (norocul lui Schiavone). În 2011 a eliminat-o pe Na Li, în turul 2. Iar anul trecut a scos-o pe Maria Sharapova în turul 4. Anul acesta a venit rândul Serenei. 

Lisicki se simte fantastic la Wimbledon și e apreciată ca atare de către publicul britanic, sensibil la astfel de povești de tip Ivanisevic. La numai 23 de ani, Sabine e încă departe de a intra în criză de timp, însă, deși n-are deloc un traseu simplu, are cea mai bună șansă posibilă la un prim titlu de Slam.