Ons Jabeur și Marketa Vondrousova impresionează în drum spre o finală la Wimbledon pe care o merită și pentru care sunt pregătite

Poate că precedentele ei performanțe importante – finala Roland-Garros 2019 și finala olimpică din 2021 – au trecut un pic pe sub radarul marelui public, dar ce mod mai bun pentru Marketa Vondrousova de a se introduce în fața lumii, ea și stilul ei de joc, decât o calificare într-o finală la Wimbledon. Mai cu seamă o calificare obținută printr-o victorie în fața Elinei Svitolina, cea care a devenit, în aceste ultime săptămâni, o preferată a fanilor de peste tot. Traseul absolut grozav al Elinei și-a găsit însă sfârșitul în pânza de păianjen țesută de Vondrousova, care, la 24 de ani, și la patru ani de când pierdea French Open în fața lui Ashleigh Barty, se întoarce într-o finală de Grand Slam cu acest 6-3, 6-3 din semifinala de azi.

Spuneam că Vondrousova poate fi o oponentă de coșmar; toată lumea știe acum de ce. Între 3-3 în primul set și 4-0 în al doilea, am avut parte de peak-Marketa experience. O perioadă în care Svitolina trebuie să fi trăit acel amestec de disperare amestecată cu frustrare și, probabil, cu neputință. Asta îți poate oferi Vondrousova când jocul ei funcționează. Plus sentimentul că nu are slăbiciuni evidente pe care le poți exploata. Fanii Simonei Halep au trăit și ei de câteva ori meciuri frustrante cu Vondrousova și sigur își reamintesc sentimentul de neclaritate: ce ar trebui să faci contra ei?

Cu un simț grozav al terenului, Vondrousova, stângace, folosește excelent unghiurile, alternează isteț viteza și adâncimea loviturilor, pune scurte înnebunitoare, te lobează, te pasează foarte eficient, te face să uiți unde ești exact pe teren, să lovești mingi pe care nu vrei să le lovești, să joci un tenis pe care nu vrei să-l joci, să nu ai control, să arăți ca un amator pe teren.

La 4-0 și cinci mingi de 5-0 în setul al doilea, am văzut și slăbiciunea Marketei. Nivelul ei tinde să urce, apoi să coboare uneori dramatic. Svitolina a prins acolo un vad bun, publicul a împins-o din spate, și-a aruncat ultimele puteri în joc și a forțat un comeback. Care s-a dovedit inspirat o vreme, recuperând cele două break-uri, dar care a eșuat la ultimul pas, adesea și cel mai greu, cel când trebuie să egalezi. Vondrousova, care, deși nu arată niciodată că ar avea vreun gram de stres, a spus că a fost emoționată tot meciul, a scăpat din înghesuială și a închis meciul.

Nu e mai puțin adevărat că pe Svitolina a ajuns-o tot efortul și tot consumul din ultimele zile în care, la fel ca Ons Jabeur, a adunat 4 victorii la campioane de Slam. După victoria cu Azarenka, într-un meci special pentru ea din motive evidente, ne întrebam dacă Elina va putea aduce aceeași intensitate emoțională și la meciul următor, cu Iga Swiatek. S-a dovedit că a putut, dar reculul a venit în cele din urmă și s-a simțit în semifinală. Două eforturi imense (la care se adaugă victoriile cu Venus Williams, Sofia Kenin și Elise Mertens, toate meciuri grele pentru fazele respective), în care Svitolina a revenit de fiecare dată din situații limită. Și mai e un lucru. Când jocul tău natural nu e unul de o filosofie ofensivă, cu alte cuvinte, jocul de atac e un gust căpătat, nu înnăscut, asta vine cu un consum mental suplimentar pentru a-l putea susține. Factura a ajuns târziu, dar, din păcate pentru Elina, a trebuit plătită azi.

Ceea ce ne dovedește, încă o dată, cât de greu poate fi să câștigi un Grand Slam și cât de multe planete trebuie să se alinieze, atât în ce privește sportivul sau sportiva în cauză, cât și ecosistemul în care se învârte și care, adesea, poate fi în afara controlului său: tabloul, concurenții, condițiile de joc, ziua, forma de moment, starea de sănătate (generală și de moment), starea emoțională (generală și de moment) și așa mai departe. E, mereu, simplu să punctezi ratările cuiva care încearcă din nou și din nou și eșuează. Dar ăsta e adevărul: e un proces, adesea, incredibil de sensibil și de complex.

Marketa, care știe și ea câte ceva despre suișuri și coborâșuri, înțelege: „Anul trecut n-am jucat vreme de șase luni. Nu știi niciodată dacă te mai poți întoarce la acel nivel. De aceea, sunt atât de recunoscătoare să fiu aici și să fiu sănătoasă. Să pot juca tenis din nou”.

Ons Jabeur, cealaltă finalistă, are și ea o idee despre cât de greu, și de important e, să atingi notele potrivite de formă și de intensitate mentală la momentele potrivite. Pentru al doilea meci consecutiv, ea a revenit după pierderea în tiebreak a unui prim set (pe care poate că n-ar fi meritat să-l scape din mână în ambele cazuri) și a reușit să tranșeze în favoarea ei o luptă grea. Mult mai grea azi decât în sfertul cu Rybakina: 6-7, 6-4, 6-3 cu Aryna Sabalenka.

Bielorusa, care ar fi devenit noul număr 1 cu o victorie azi, a avut set și 4-2 în al doilea. De acolo, Jabeur s-a ridicat la un nivel extraordinar, a câștigat o suită de game-uri complicate și strânse, toate de o calitate excelentă, apoi a menținut aceeași intensitate și în decisiv, până într-acolo încât Sabalenka n-a putut ține pasul și a început să greșească tot mai mult. Game-ul al șaselea din decisiv a fost un alt efort uriaș din partea ambelor, din nou tranșat de Ons. Odată trecută în scaunul din față, Jabeur a condus meciul cu multă încredere spre linia de sosire.

Ons a putut replica, și pe alocuri chiar depăși jocul pe care l-a arătat ieri cu Rybakina. Similar, a luat frustrarea pierderii primului set și a transformat-o într-o energie pe care a știut cum s-o controleze și când s-o elibereze. Similar, și-a controlat pornirile de a-și complica viața, păstrând un joc curat, simplu, presărat cu lovituri absolut extraordinare, majoritatea venite în momente cruciale. În plus, a și returnat foarte bine, în special în setul al treilea, tăindu-i astfel adesea opțiunile Sabalenkăi.

Inspirația lui Ons în a-și selecta loviturile se reflectă în statistici; încă o dată, ea a avut un bilanț remarcabil lovituri direct câștigătoare – erori neforțate: 28-14.

Este o performanță cu adevărat extraordinară pentru tunisiancă, din multe puncte de vedere mai impresionantă decât finala ei de debut de anul trecut. Nu doar prin calitatea adversarelor învinse – Sabalenka a patra campioană de Grand Slam depășită la rând, după Bianca Andreescu, Petra Kvitova și Elena Rybakina -, ci prin calitatea evoluțiilor, prin maturitatea arătată, prin abilitatea de a-și ridica nivelul când situația o cere. Prin forța mentală arătată la greu. „Vechea Ons ar fi pierdut azi”, a observat ea, pe teren. E ceea ce vedem, din nou și din nou, la campioni; făcând un astfel de pas, Ons e mai îndreptățită să spere acum că va sparge gheața decât a fost anul trecut, la Wimbledon sau la US Open.

Sabalenka pierde o a doua semifinală de Grand Slam la rând într-o manieră aproape similară, coborând acum la un bilanț de 1-5 în semifinale de Slam. A dominat și a câștigat primul set cu Muchova la Roland-Garros, ba chiar a avut minge de meci în al doilea. Dar cehoaica, cu care Jabeur are destule în comun ca profil de jucătoare, a început să ia inițiativa și să întoarcă meciul. E o altă înfrângere dureroasă pentru Sabalenka, pe hârtie mai bine echipată pentru această suprafață, pentru acest meci, pentru acest turneu.

Wimbledon 2023 va fi, însă, o afacere a jucătoarelor care nu lovesc puternic și decisiv fiecare minge, o reîntoarcere, după intermezzo-ul Rybakina, la seria Kerber – Simona Halep – Barty. Va fi tenis cu accente vintage. Și va fi o oportunitate imensă atât pentru Marketa, cât și pentru Ons.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)