Olimpiada, start în forță: Roger, ținut în șah, Berdych, eliminat, Sorana, învinsă

La doar câteva ore de la superba festivitate de deschidere a Jocurilor Olimpice 2012, tenisul a fost unul dintre sporturile care și-au intrat rapid în pâine. Fără prea multe introduceri, că timpul e scurt, iar calendarul ATP&WTA ne presează, cei mai buni jucători din lume s-au reîntors pe iarba de la Londra, acolo unde, cu câteva săptămâni în urmă, se încheiase unul dintre cele mai reușite turnee de Grand Slam din ultimii ani. 

Și s-au reîntors în circumstanțe diferite: multă culoare, cu movul predominant, total atipic pentru Wimbledon. Foarte multă efervescență în tribune și o iarbă excelentă, refăcută în timp record de una dintre cele mai profesioniste echipe de organizare din lume. Multe jocuri din tari, încă din prima zi, lucru posibil datorită formatului competiției, tragerea la sorți fiind un pic dirijată, pentru a-i ține cât mai departe pe jucătorii din aceeași țară. De asemenea, la echilibrul meciurilor din turul 1 a contribuit și faptul că nu există decât câte 16 capi de serie, multe nume grele rămânând astfel pe dinafară.

Să vedem cele mai importante momente ale zilei:

Kim, start cu dreptul la penultimul turneu al carierei

Unul dintre numele grele de care aminteam mai sus, Kim Clijsters, a trecut cu bine de turul 1, 6-1, 6-4 cu Roberta Vinci, în ceea ce este prima și ultima ei prezență la un turneu olimpic. Kim, care se va retrage la US Open, are un culoar acceptabil (urmează Suarez-Navarro, apoi, posibil, Ana Ivanovic), și ar putea s-o întâlnească, într-un meci de mare interes, pe Maria Sharapova. Sub contract cu FILA, Kim a acceptat să apară în echipament Adidas, echipamentul oficial al federației belgiene. Este exact motivul, transformat într-un diferend urât, care a privat-o pe Kim de prezența la Olimpiada din 2004. Pe cea din 2008 a ratat-o pentru că a devenit mamă, așa că 2012 este anul ultimei speranțe pentru una dintre cele mai iubite jucătoare ale ultimului deceniu.

Altă jucătoare simpatizată de public, Ana Ivanovic, a semnat și ea o victorie în primul calup de meciuri, 6-4, 7-5 cu americanca McHale, în vreme ce austriaca Tamira Paszek, de două ori sfertfinalistă la Wimbledon, eleva lui Andrei Pavel și admisă în ultimul moment la Olimpiadă, a fost eliminată de Alize Cornet, recent semifinalistă la BCR Open. 

Berdych a repetat surpriza neplăcută de la Wimbledon

Primul set de meciuri de pe tabloul masculin a adus și prima surpriză. Ca și la Wimbledon, Tomas Berdych a avut șansa de a juca printre primii pe terenul Central, și, ca și atunci, cehul a deziluzionat și de data aceasta. Fost finalist la turneul londonez, Berdych a cedat din nou în fața unui jucător mult mai slab cotat, devenind primul cap de serie important care pleacă acasă. După Gulbis, la Wimbledon, de data asta a fost rândul lui Steve Darcis, un belgian care a prins o zi de grație: 6-4, 6-4. “Ce sezon grozav am avut pe iarbă”, s-a plâns Berdych pe pagina sa de Facebook. Interesant e că Darcis a ajuns la JO după îndelungi discuții cu Federația Belgiană de tenis, care, inițial, s-a opus ideii. 

Că tot suntem la capitolul “alegeri (mai mult sau mai puțin) discutabile”, o situație ușor ridicolă s-a întâmplat în delegația germană: Philipp Kohlschreiber, sfertfinalist anul acesta la Wimbledon, s-a retras din cauza unor probleme medicale relativ minore, însă mai aproape de adevăr e dacă afirmăm că oboseala de a fi ajuns în finala unui turneu micuț, pe zgura de la Kitzbuhel, l-a oprit pe german. Culmea e că Philipp a mai și pierdut finala, contra olandezului Haase, însă alegerea sa de a se fi concentrat pe un turneu de 250, când știa că are Jocurile Olimpice la orizont, a stârnit discuții. Asta în condițiile în care Tommy Haas, de exemplu, a fost lăsat acasă de Federația Germană.

Românii n-au avut spor

Start ratat pentru reprezentanții noștri. Și asta în condițiile în care azi au fost două meciuri considerate cât de cât accesibile, comparativ cu restul care urmează. Sorana Cîrstea a fost la un pas să ducă la bun sfârșit o revenire spectaculoasă de situație cu Flavia Pennetta. Cu primul set pierdut relativ rapid, 2-6, românca a recuperat frumos în al doilea, întorcând de la 2-4 și câștigând actul secund cu 6-4. Elanul Soranei s-a prelungit și în startul decisivului, numai că, de la 2-0 pentru Cîrstea, scenariul setului secund s-a repetat în sens invers, Pennetta câștigând ultimele șase game-uri. Pentru Sorana, mai rămâne proba de dublu, alături de Simona Halep, dar cele două vor avea parte de cea mai puternică pereche posibilă, surorile Williams.

Al doilea român care a jucat azi, Adrian Ungur, n-a avut prea multe șanse cu Gilles Muller, un tenisman cu un serviciu greu de returnat și cu mult mai multă experiență pe iarbă, o suprafață pe care Ungur n-a jucat la fel de mult de-a lungul carierei. A fost un 6-3, 6-3 destul de clar pentru luxemburghez, iar Adi rămâne să joace alături de Horia la dublu. 

De altfel, duminică se joacă toate celelalte meciuri care îi implică pe tenismanii români:

Simona HALEP – Yaroslava Shvedova (nu inainte de ora 13:30)
Irina BEGU – Victoria Azarenka (nu inainte de ora 19:30)
Horia TECAU / Adi UNGUR – D.Nestor/V.Pospisil (nu inainte de ora 17:30)
Sorana CIRSTEA / Simona HALEP – Serena / Venus Williams (nu inainte de ora 19:00)

Federer s-a trezit iar la timp din coșmarul Falla

În 2010, în turul 1 la Wimbledon, proaspăt retrogradat din poziția de lider, Roger Federer a început lent și neinspirat un turneu oricum ratat pentru el. Era să fie nu doar o ratare, ci un dezastru de proporții: Federer s-a văzut condus cu 2-0 la seturi de Alejandro Falla, un columbian de mână stânga, inspirat pe iarbă și, posibil, aflat în forma vieții. În setul trei, la 4-4, Federer a salvat trei mingi de break, moment crucial, care l-a readus în meci. Nu pentru multă vreme, în setul 4 Falla servind pentru victorie la 5-4. Elvețianul s-a scos și din acea situație, câștigând un raliu inspirat și pe muchie, la 15/30, iar de acolo n-a mai fost decât un singur jucător pe teren: 6-0 în decisiv pentru Federer.

Am făcut această introducere pentru că astfel de momente contează, de regulă, în istoria următorului meci direct. Mai cu seamă când scena este aceeași: tot iarba de la Wimbledon, tot turul 1, tot o competiție uriașă. De data asta, Federer venea dintr-o postură mult mai puțin stresată, comparativ cu 2010. Fericit după triumful de la Londra, din urmă cu câteva săptămâni, Roger e văzut de mai toată lumea drept marele favorit la aurul olimpic. Cum ziceam, însă, istoria își are cuvântul ei, astfel că a rezultat un meci alert, foarte frumos, cu mult nerv și cu o tensiune aproape insesizabilă, dar de necontestat. Federer a început foarte conectat, cumva transmițând un mesaj cum că nu mai e dispus la complicații. Și, dacă elvețianul ar fi concretizat una dintre cele trei mingi de meci consecutive pe care le-a avut la 6-3, 5-3, 40-0 pe serviciul lui Falla, totul s-ar fi încheiat ușor și fără complicații sau semne de întrebare. Alejandro s-a deconectat, a intrat în pielea omului care nu mai are nimic de pierdut și a început să lovească o serie de retururi excelente, insistând, de fiecare dată când a avut ocazia, pe reverul lui Federer. 

Un prim game salvat, apoi break când Roger servea pentru meci. Apoi un al doilea game în care Federer a lăsat să-i scape un 40-0 printre degete pe serviciul columbianului, pentru ca, în finalul unei serii greu de anticipat, crezut sau înțeles, Falla să facă un al doilea break consecutiv, luându-i setul doi lui Federer, într-o schimbare bruscă de situație. 

În vreme ce, pe Internet, începuseră să curgă comparațiile cu Lukas Rosol, dată fiind transa în care Falla părea să fi intrat, Federer s-a desprins la 2-0 în decisiv, numai pentru a pierde avantajul într-o clipită: 3-2 Falla! Moment în care n-ai cum să nu-ți aduci aminte de declarația recentă a lui Roger, cu privire la formatul în care se joacă turneul olimpic, una în care Federer spunea cât de rapid și de dureros poate să scape un jucător meciul din mână, pe iarbă, în sistemul două seturi din trei. 

Uneori, trebuie să faci un pas în spate pentru a putea face doi în față. În fața pericolului, Federer a calmat lucrurile cu un game sigur pe serviciu, 3-3, apoi a ridicat ritmul, sprintând spre victorie într-un final absolut încântător ca și nerv și calitate a punctelor: la 5-3 și 40-0 pe serviciul lui Falla, Roger n-a mai lăsat lucrurile să-i scape din mână.

Și, ca ironia să fie până la capăt, următorul lui adversar va fi nimeni altul decât Julien Benneteau. Admis pe ultima sută de metri la Olimpiadă, în urma retragerii lui Monfils, Julien l-a avut în mână pe Federer la Wimbledon, când a condus cu 2-0 la seturi și a fost în cinci rânduri la două puncte de meci. De urmărit dacă se va repeta același scenariu ca în cazul lui Falla.

Michelle Obama a venit s-o susțină pe Serena

A fost, de altfel, și cel mai interesant moment al meciului dintre Serena Williams și Jelena Jankovic, unul în care echilibrul n-a existat nici măcar la nivel teoretic: 6-3, 6-1. Serena a continuat de unde s-a oprit pe iarbă, jucând cu aceeași intensitate care i-a adus, recent, titlul la Wimbledon. Dacă luăm în calcul și meciurile de dublu, a fost a 18-a victorie consecutivă pentru Serena, ultima înfrângere datând din primul tur de la Roland Garros (titluri la Wimbledon – simplu și dublu, și Stanford). Ca și Federer, Serena încearcă să-și completeze palmaresul cu un Career Golden Slam. Serena s-a arătat măgulită de vizita Primei Doamne a Americii: “Mă simt confortabil să-i spun pe nume, Michelle, și cred că și ea vrea ca oamenii să se simtă confortabil în jurul ei”.

Diferențe

Un meci între John Isner și Olivier Rochus nu poate trece neobservat. Diferența de înălțime dintre cei doi a făcut deliciul fotografilor. Isner a câștigat meciul, 7/6, 6/4.