O Simona Halep diferită se întâlnește cu aceeași Serena Williams în finala Wimbledon. Preview-ul unui duel fascinant
Cum a ajuns Simona la celebra de acum stare de ”chill” – probabil este un cumul de factori (on-court și off-court), elementul hotărâtor on-court fiind că a câștigat un Grand Slam și a ajuns, iată, în a cincea finală care acoperă toate suprafețele de joc. Felul cum a jucat la acest Wimbledon, cu o concentrare calculată și nemiloasă, are ceva din parcursul de la RG18, iar paralela dintre cum le-a demolat pe Muguruza și pe Svitolina în semifinale este evidentă. E adevărat, iarba nu-i ca zgura și nici match-upul cu Serena nu-i ca cel cu Sloane.
Ce ne facem oameni buni – peste câteva ore jucăm finala de la Wimbledon contra Serenei Williams. Nici nu știu care e reacția potrivită ca fan român? Să te apuce râsul, să te ascunzi sub pat, să scoți sticla cu roze și să începi să torni, sau să te sui pe bandă și să alergi până nu-ți mai simți picioarele? Nu-i primul nostru rodeo alături de Simona, dar în toate predicțiile despre cariera ei, Wimbledonul era ultimul pe lista Slamurilor la care era preconizată să ajungă în finală - nu știu de ce, pentru că în 2014, dacă nu-și sucea glezna, ajungea sigur în finala cu Kvitova. Dar de atunci, rezultatele ei pe iarbă n-au mai ajuns la acel nivel. Poate a fost și faptul că focusul ei era pe Paris, poate e și faptul că iarba e o suprafață în care i-a fost greu să aibă încredere după acea entorsă cu Bouchard. Ei, dar acum lucrurile s-au schimbat: Parisul a fost bifat, iarba nu mai e așa imprevizibilă și vicleană, iar Simona nu mai e cea din 2014 sau din 2017, când pierdea acel sfert strâns cu Konta.
Ăsta nu-i un preview ca toate preview-urile. N-o să mă concentrez pe ce-au jucat până acum cele două finaliste - Simona a intrat în turneu cu un nivel destul de ridicat și a tot crescut, Serena a început mai șovăitor în primele două meciur