O revenire incredibilă își găsește finalul fericit: Rafa este noul lider mondial!

“Nu sunt obsedat de numărul 1”, a spus Rafa în numeroase ocazii, însă, la ce sezon are el în 2013, nici nu trebuia să fie pentru a-l recupera. În urmă cu fix un an, de Nadal nu se vorbea decât în termeni îngrijorători. Se pomeneau termeni precum “jucător part-time”, “revenire sub semnul întrebării” sau chiar “final prematur de carieră”. La acel moment, Djokovic și Federer își disputau șefia, iar întoarcerea lui Rafa avea să se amâne tocmai pentru luna februarie a acestui an. La acel moment, Djokovic avea 12.920 de puncte, față de numai 6.600 câte mai avea spaniolul. Revenirea s-a petrecut cu emoții, înconjurată de temeri și îndoieli, însă ce a urmat se știe, iar 2013 s-a transformat încet, dar sigur, într-unul dintre cei mai buni ani ai carierei lui Nadal. Cu o excepție, el s-a calificat în finală la absolut toate turneele la care a participat, performând chiar și atunci când nu a putut juca tenisul său cel mai bun. În majoritatea turneelor, a avut de salvat câte un meci care părea scăpat din mâini. În toată această perioadă, Nadal nici nu și-a permis să se gândească la primul loc, refuzând cu obstinație orice discuție în această direcție. Singurul său scop declarat a fost, în permanență, să fie competitiv. Să-și construiască meci de meci încrederea. Să își recapete nivelul de dinainte de pauză, să reia lucrurile de unde le lăsase la RG 2012. Dar cu două titluri de Slam și alte cinci de Masters în cont, deznodământul era inevitabil. După US Open, Rafa s-a plasat într-o postură în care, de data asta, totul depindea de el. Și și-a dus misiunea la bun sfârșit sâmbătă dimineața, când s-a calificat în finala de la Beijing, după ce Tomas Berdych s-a retras la 4-2 în primul set. Ultimul pas a fost făcut.

Rafa revine astfel pentru a treia oară în fruntea tenisului mondial, după precedentele perioade petrecute între 2008-2009 și 2010-2011. Atunci, de fiecare dată a preluat ștafeta de la Roger Federer. De data asta, o ia înapoi de la cel care l-a detronat în urmă cu doi ani. Cei trei, Rafa, Novak și Roger sunt singurii jucători care au ajuns pe prima poziție în ultimii aproape 10 ani.

Paradoxul care face situația și mai frumoasă pentru Rafa și fanii săi este că spaniolul ajunge pe primul loc în condițiile în care linia sa de clasament include un 0 la Australian Open și un insignifiant total de 10 puncte la Wimbledon, ceea ce face și mai impresionantă seria reușită de el de la revenire. În același timp, tot un paradox este și faptul că Novak Djokovic își pierde primul loc deși are un sezon cu trei finale de Slam și un titlu.

Distribuția punctelor lui Rafa înseamnă, mai ales, faptul că el are spațiu de manevră. Practic, el își poate îmbunătăți avansul la Australian Open, iar avansul (3025 de puncte în Race acum) i-ar putea ajunge suficient cât să-și apere poziția cel puțin până în vara următoare și să atingă, astfel, cea mai lungă perioadă a sa pe primul loc. Pentru că așa funcționează clasamentul. El nu se oprește niciodată, nu-ți dă timp de sărbătorire, nu-ți dă răgaz să te bucuri prea mult de moment, iar din postura de vânător te transformi rapid în cel vânat, cel asupra căruia planează toată presiunea. Iar cursa va începe chiar de mâine, din finala de la Beijing, unde, cel mai probabil, își va revedea rivalul într-o finală plină de orgolii și de înțelesuri.

Dar, deocamdată, Rafa are ca prioritate menținerea primului loc până la finalul sezonului, pentru a-și asigura astfel al treilea finiș al carierei ca number 1, după cele din 2008 și 2010. Are mari șanse să facă asta, tocmai pentru că n-are nimic de apărat în finalul sezonului, și pentru că forma de excepție pe care o traversează îi dă speranțe să obțină același gen de rezultate și în singurul segment al anului în care n-a strălucit niciodată: cel de final.

Dincolo de punctele de câștigat și de apărat, există însă măreția. Iar Rafa și-a câștigat încă o dată dreptul la ea. Tot la Beijing, unde sărbătorea, în urmă cu cinci ani, prima urcare pe primul loc în lume. A doua parte a carierei lui e încununată în același oraș. Nimic nu e întâmplător în viață.

– Rafa, în 2001, într-un meci care îi aducea primul punct ATP. Foto: Pepo Herrera – 

 

***

Rafa: „Sunt pe primul loc acum, dar nu-s sigur că voi termina anul tot aici”

„Tot timpul sezonului m-am simțit foarte fericit de fiecare dată când am intrat pe teren. Am fost foarte bucuros să pot juca din nou, să pot să concurez cu ceilalți jucători, să fiu competitiv din nou. Am muncit din greu, cu o atitudine corectă și grație acestei atitudini sunt acum pe primul loc. Sunt numărul 1 azi, dar locul nu e încă asigurat pentru finalul de sezon. Nu voi merge diseară la somn cu gândul că sunt cel mai bun jucător din lume. Nu m-am gândit niciodată așa, n-o să încep azi. Am făcut un sezon complet și de asta sunt azi pe primul loc în clasament”, a spus Rafa, nu înainte de a încheia cu o altă idee în nota-i caracteristică:

„Sărbătoritul este pentru finalul sezonului, nu înainte. Acum e momentul să rămân focusat, sezonul nu s-a terminat, munca mea nu e gata. În tenis, când obții ceva important, nu ai timp să celebrezi, pentru că urmează imediat un alt meci, contra unui jucător care va încerca să te bată. Eu lupt la fel în fiecare săptămână, în fiecare meci”.

Clasamentul săptămânilor petrecute pe primul loc

1. Roger FEDERER – 302

2. Pete Sampras – 286

3. Ivan Lendl – 270

4. Jimmy Connors – 268

5. John McEnroe – 170

6. Bjorn Borg – 109

7. Rafa NADAL – 103 (inclusiv cea următoare)

8. Andre Agassi, Novak Djokovic – 101

9. Lleyton Hewitt – 80

10. Stefan Edberg – 72