Numero Uno! Rafa își asigură primul loc la finalul unui sezon de poveste

Două meciuri, două victorii. Rafa este primul calificat în semifinalele Turneului Campionilor, după ce s-a impus, în două tiebreak-uri, în întâlnirea cu Stanislas Wawrinka, 7-6 (5), 7-6 (6). 

Stan probabil că o să viseze ceva vreme meciul acesta, pentru că, dintre toate întâlnirile directe cu Rafa, probabil că aici a fost cel mai aproape nu numai de un set, ci poate de mai mult decât atât. Wawrinka l-a tot întâlnit pe Nadal anul acesta, însă fie în condiții în care nu putea emite pretenții (Roland Garros, Madrid), fie a scăpat hățurile din mână după un prim set pierdut la mare luptă, cazul meciului de la Shanghai. 

Am văzut live atât meciul de la Paris, cât și cel de Londra, iar diferențele nu puteau fi mai mari. La Roland Garros, Stan venea după extraordinara partidă cu Richard Gasquet și, în pofida valului de entuziasm pe care plutea la acel moment, n-a mai avut nimic în rezervor ca să îi pună vreo problemă unui jucător care a făcut istorie pe zgură. De data asta, în contextul în care Nadal recunoaște fățiș că nu se simte prea grozav indoor, și mai avea și presiunea victoriei, ca să rezolve problema primului loc în clasamentul ATP, Stan avea mult mai multe atuuri de partea lui.

Privindu-l pe elvețian, te întrebi de ce nu are mai mult succes indoor, dat fiind că jocul său se pliază bine pe această suprafață (sau, cel puțin, se pliază pe o suprafață teoretic rapidă, ceea ce nu e cazul la Londra). Poate să servească bine, poate încheia punctele rapid venind la fileu, știe să își deschidă frumos terenul și are acel rever de care toată lumea e îndrăgostită și care a smuls oftaturi în tribună. Bine, pe de altă parte, Stan a început să aibă succes abia de anul acesta (un pic cam târziu pentru calitatea jocului lui), așa că poate nu e timpul pierdut în ce privește indoor-ul. Partea proastă este, însă, că în toți acești ani s-au format niște complexe în fața jucătorilor mari, peste care e mai greu să treci. 

E și asta o posibilă explicație pentru care Stan nu a reușit să treacă pârleazul miercuri, la O2. A avut suficiente șanse, dar nu și-a asumat suficiente riscuri ca să profite de ele. Rafa a fost, în multe momente, prea pasiv, poate stresat prea mult de gândul că trebuie să câștige, ceea ce ar explica și reacția lui de final. În cele câteva momente în care Nadal a renunțat la apărare și s-a avântat să preia controlul punctului, a arătat cât de bine poate să joace și faza de atac, cu care a strălucit în sezonul de hard nord-american, pe care l-a absolvit fără vreo înfrângere.

Au fost mai multe servicii ale lui Rafa în care Stanislas a avut șanse. De câteva ori a fost trădat de o lovitură pregătitoare, în alte ocazii Nadal a fost, ca de obicei, Nadal. Nici norocul n-a fost de partea elvețianului, care s-a împiedicat în momentul în care se prăvălea către fileu ca să închidă o minge pregătită bine pe reverul lui Nadal. Conștient de ce a pierdut, Wawrinka s-a răzbunat pe rachetă, distrugând-o într-o manieră care l-ar face gelos și pe Ernie.

Dar meciul n-a fost gata acolo, iar povestea s-a repetat, oarecum, și în setul secund. Care set a început cu un mic incident, elvețianul reclamând coaching-ul, dar și strigătele lui Toni Nadal, repetate înainte de aproape fiecare punct. Stan a cerut arbitrului să intervină, iar după meci a spus că „Toată lumea știe, jucători, arbitri, antrenori, că Toni Nadal încearcă mereu să-i dea indicații lui Rafa. Câteva semne sunt, poate, normale pentru toată lumea, face parte din joc, dar ce-i prea mult e prea mult. Arbitrul trebuia să intervină și să nu țină cont că e Rafa”. 

Rafa și-a cerut scuze față de Stan, iar la următoarea schimbare de terenului i-a făcut un semn discret unchiului său, moment din care strigătele s-au oprit. Spaniolul avea deja un warning la acel moment, pentru că încălcase regula timpului dintre servicii.

Din nou Wawrinka a căzut în urmă, pradă unui serviciu haotic, apoi a alergat să recupereze break-ul, ceea ce a și făcut într-un final, dar fără să mai aibă inspirație și pentru un al doilea. S-a ajuns într-un nou tiebreak, jucat cu sufletul la gură. Încă o dată Wawrinka a fost în urmărire, căutând să recupereze două minibreak-uri. A avut chiar o minge de set, însă abia până acolo a putut ajunge: câteva secunde mai târziu, Rafa sărbătorea exuberant a doua victorie în grupe. 

Ar fi greșit să-l judecăm pe Nadal prin prisma acestui rezultat. Dacă pentru Stan a fost șansa unei victorii mari, pentru Nadal a fost o victorie de rutină, menită să pună punct unei partide de vânătoare care a durat un an întreg. Cu rezultatul de la Londra, Rafa Nadal a pus punctul sub semnul de exclamare la finalul unui rând în care a scris un singur cuvânt: istorie. Revenit în teren abia în februarie, după o pauză de șapte luni, spaniolul și-a construit urcarea pe o serie de trofee pe zgură, serie pe care a urmat-o, mai apoi, cu cel mai bun sezon pe hard al carierei. Titlul la US Open a făcut iminentă revenirea pe primul loc. Chiar dacă a mai coborât puțin ritmul ulterior, Rafa a obținut rezultatele de care avea nevoie pentru a-l ține la distanță pe Novak Djokovic, a cărui serie de victorii post-US Open a făcut mai atractivă partea de final a sezonului. 

Rafa își merită prada pentru că a fost jucătorul mai bun de-al lungul anului și pentru că a jucat în N ocazii de câteva ori mai bine decât a făcut-o azi. A fost ofensiv pe ciment, a dominat, dar și a rezistat ambuscadelor de tot felul pe zgură, a depășit cu bine momentul Wimbledon și a făcut atât cât a trebuit pe indoor. Pe lângă astea, a câștigat o mulțime de turnee, a câștigat mai multe Slamuri și Mastersuri ca oricine altcineva anul acesta și a ajuns pe primul loc în condițiile în care nu a participat la Australian Open și a ieșit din primul tur la Wimbledon. Cu Abia această din urmă anomalie exprimă magnitudinea performanței lui Rafa.

Sigur, pe de altă parte, Nadal va trebui să joace mai bine decât a făcut-o cu Wawrinka pentru a avea șanse să se impună în premieră la Londra. La acest moment însă, chiar și să n-o facă, presupunând că Djokovic va încheia anul neînvins, tot nu îi poate șterge din merite spaniolului.  

Rafa, care a intrat în sala de conferințe purtând un tricou cu mesajul „Talent ain't enough”, a descris reușita sa drept unul dintre cele mai bune momente ale carierei. „Mulțumesc tuturor. Anul acesta am avut mai multă susținere ca oricând. A fost important pentru mine. Foarte emoționantă susținerea. E unul dintre cele mai grele lucruri în tenis să revii pe primul loc după trei ani. După toate rezultatele pe care le-am avut în acest an, simțeam că merit primul loc”, a spus el.

Este pentru a treia oară în cariera lui Rafa când închide un sezon ca număr 1, după 2008 și 2010. Rafa este, de asemenea, primul jucător din lume care își recuperează primul loc la sfârșitul anului în două ocazii diferite. 

În total, se împlinește un deceniu de când locul 1 la finalul anului este ocupat fie de Federer (2004, 2005, 2006, 2007, 2009), Nadal (2008, 2010, 2013) sau Djokovic (2011, 2012).

Programul de mâine: Federer – Gasquet (de la ora 16:00), Djokovic – Del Potro (de la ora 22:00)

Hot shot Nadal

Highlights Nadal – Wawrinka