Rafa pierde cu Querrey finala de la Acapulco, Andy Murray e singurul din Big Four care evită surprizele

Sunt două posibilități. Fie Acapulco & Dubai prevestesc ce se va întâmpla la Indian Wells și Miami, adică imprevizibil de la prima minge până la ultima. Fie a fost doar o săptămână de reintrat în ritm pentru numele grele, iar în deșertul californian, iar mai apoi în Florida, lucrurile vor reintra în normal. Dar, mai exact, ce înseamnă normalul lui 2017? Nu tocmai ce știam noi. Dacă ne uităm mai atent, turneele acestei săptămâni de fapt au întărit trendul început la Melbourne. Adică rezultate neașteptate în dreptul unor mari favoriți (adesea au pierdut devreme jucătorii pe care-i credeam specialiști ai turneelor respective) și câțiva outsideri capabili, dar inconstanți, care s-au strecurat până în zona semifinalelor sau a finalelor. La Australian Open, Djokovic și Murray au ieșit repede într-un turneu în care unul din ei jucase finala în șase din ultimii opt ani. Surpriza a produs-o Dimitrov, care s-a cățărat neașteptat până în semi. Săptămâna aceasta, Federer a capotat nefiresc la Dubai, turneu pe care l-a confiscat de-a lungul timpului, iar Djokovic a mai adăugat o eliminare prematură. La rândul său, Murray s-a salvat agățându-se cu unghiile de ultima șansă, salvând incredibil acele șapte mingi de meci cu Kohlschreiber, în sferturi la Dubai. Rolul outsiderului venit pe culoarul exterior a fost jucat acum de nimeni altul decât Sam Querrey. După câteva luni mai discrete post-victoria de la Wimbledon cu Djokovic, Sam i-a stricat acum planurile lui Rafa Nadal, pe care l-a bombardat în finala de la Acapulco, ruinându-i spaniolului un parcurs excelent. Deși demontase anterior un alt big-server, pe Marin Cilic, Rafa n-a avut acum nimic de făcut, contra unui adversar în transă.

Să fie aceasta noua și definitiva stare de fapt a tenisului masculin? Să fie acesta modul în care epoca Big Four se va îndrepta spre asfințit, adică fără un personaj dominant? Se prea poate. După ce și-au împărțit frățește Slamurile, anii de grație și perioadele de joc suprem, cei patru mari sunt acum într-o situație nouă: niciunul nu mai pare să aibă suficientă forță cât să ia partea leului, dar toți au suficiente resurse cât să câștige titluri importante și să provoace daune. Noutatea vine din faptul că acum toți pot fi surprinși și ambuscați de cineva din pluton când le e lumea mai dragă.

Andy Murray e cel mai îndreptățit să contrazică această ipoteză de lucru și să pună ceva distanță între el și restul, dar tocmai maniera în care a cucerit primul său titlu al anului ridică oareșce semne de întrebare. Novak Djokovic e celălalt pretendent serios la continuitatea pe care o presupune locul 1, dar deocamdată sârbul e la o distanță mare de nivelul din aceeași perioadă a anului trecut și încă nu-s semne că e pe cale s-o regăsească. Cât despre Roger și Rafa, e destul de plauzibil că ei își vor alege cu grijă bătăliile. Federer e preocupat să-și mențină rezervele pentru cât mai mult timp în circuit și va ieși la atac unde și când va simți că îl ajută conjunctura. La rândul său, Nadal își va muta multe jetoane pe căsuțele cu zgură. Dacă eliminarea lui Roger poate intra la capitolul accidente, eșecul lui Rafa din finala de la Acapulco are un ADN asemănător, în sensul că spaniolul a avut nenorocul să dea peste un adversar în săptămână de grație. Neluat în seamă de nimeni pe un tablou garnisit de vedete, Sam Querrey  i-a învins, pe rând, pe Dominic Thiem, David Goffin și Nick Kyrgios, australianul care se motivase excelent ca să-l bată pe Djokovic. Pe val și cu încrederea la cote maxime, Querrey a atins zona într-o finală în care a servit lights-out, un total de 19 ași. A fost unul dintre acele meciuri în care Rafa nu are ce să facă, pentru că adversarul îl poate pur și simplu scoate din teren cu brutalitatea loviturilor sale. “Am fost sub multă presiune din cauza serviciului și a jocului său pe baseline. A lovit fantastic, foarte agresiv, la un nivel foarte înalt, aproape perfect. Mi-a lăsat foarte puține opțiuni, și pe acelea le-a jucat de asemenea foarte bine”, a sumarizat Rafa, ca de obicei foarte clar. Partea bună e că Rafa nu-și poate reproșa mai nimic. Cu două finale la rând, el rămâne însă fără titlu, și trebuie să ne întoarcem tocmai anul trecut la Barcelona, pentru ultimul său trofeu. Pe hard, n-a mai câștigat un titlu de la Doha 2014. Va avea șansele sale la Indian Wells, unde condițiile îi plac și unde a jucat mereu bine. Dar, ca să închid cercul, e limpede că prognoza Indian Wells e în ceață: nimeni nu se desprinde ca favorit, iar terenul pare a fi pregătit pentru o altă desfășurare imprevizibilă.

În WTA, segmentul de turnee mai mici a mai făcut o bucurie: Ashley Barty a câștigat primul titlu al carierei la simplu, completând astfel o revenire spectaculoasă în tenis. Australianca se retrăsese temporar; a lipsit doi ani din circuit, unul dintre ei dedicat cricketului, dar și-a regăsit motivația pentru tenis, cu rezultate remarcabile. Barty a reintrat în challengers din vara trecută, iar după un intersezon intens la antrenamente, rezultatele au apărut destul de repede. La Brisbane i-a dat o replică bună lui Kerber, la Australian Open a mers până în turul al treilea, iar săptămâna aceasta a jucat o tonă de meciuri la Kuala Lumpur. A venit din calificări și a câștigat atât titlul la simplu (6-3, 6-2 cu Nao Hibino), cât și pe cel de la dublu, alături de Casey Dellacqua. Cele două au împreună trei finale de Grand Slam la dublu, toate pierdute, iar un Slam rămâne un obiectiv important. “Dacă se întâmplă, se întâmplă. Dar circuitul e despre fiecare săptămână în parte, despre a găsi ce-i mai bun în noi, iar dacă se va mai ivi o oportunitate, sigur vom da tot ce putem“.

Momentele de uluială ale săptămânii:

Federer pierde cu Donskoy

Murray e împins la limită de Kohlschreiber

Djokovic pierde cu Kyrgios

Nadal pierde cu Querrey

Podcastul Treizecizero Reloaded: despre Djokovic, Federer, Nadal, Zverev, Sharapova, Pliskova și jucătoarele românce