Nu e întâmplător: Dominic Thiem îl învinge și a treia oară pe Roger Federer în 2019, începe excelent ATP Finals la Londra
ATP Finals, ziua 1: Djokovic – Berrettini 6-2, 6-1, Thiem – Federer 7-5, 7-5.
Ce salt, totuși! Dintr-un jucător întâi aproape inexistent pe hard, apoi modest, apoi solid, apoi bun doar pe hard lent, Dominic Thiem a ajuns acum să fie foarte redutabil și pe un hard indoor considerat de specialiști destul de rapid – o schimbare, în acest sens, la Londra, comparativ cu anii precedenți. Thiem îl învinsese deja de două ori pe Federer în 2019, dar acele victorii – era percepția generală – au venit în condiții mai degrabă avantajoase lui: hardul mai lent decât zgura de la Indian Wells și zgura de la Madrid. La ATP Finals, Federer îl primea pe austriac în sfârșit într-un context mai bun lui. O competiție pe care o adoră și la care se descurcă excelent de fiecare dată, o suprafață mai prietenoasă, un format – cel de grupe – în care Federer știe să navigheze foarte bine. Chiar și forma lui Roger intrând în acest meci părea mai bună decât în precedentele două ocazii.
În cele din urmă, toate astea n-au contat câtuși de puțin. La cârma jocului, cu foarte mici excepții, a stat Thiem, care l-a dominat pe Federer cu aceeași combinație de forță și adâncime în lovituri cu care a luat și precedentele două meciuri din 2019. Ba chiar a sfârșit prin a-l câștiga mai clar pe acesta: un 7-5, 7-5 în care Federer a fost jucătorul obligat să vină mereu din urmă, sub presiunea dată de direcția în care Thiem împingea meciul. Ca atare, Federer a produs două game-uri foarte ezitante pe serviciu de fiecare dată la 5-5, care n-au mai putut fi întoarse.
„Totul trebuie să se lege ca să-l poți bate pe Roger. Azi a fost cazul. Am jucat foarte bine, în general. Am servit bine și am returnat bine, probabil cele mai importante două lucruri indoor. Ultimul game a fost crucial. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi câștigat acel game și ar fi intrat în tiebreak”, a spus Thiem, care urcă la 5-2 în H2H cu Federer.
Roger a avut, într-adevăr, două mingi de rebreak în acel ultim game, dar n-a apucat să aibă un cuvânt de spus în vreuna dintre ele.
„El a jucat foarte bine. Startul de meci cu siguranță nu mi-a fost de folos, dar am recuperat bine și cred că pentru o perioadă, meciul a fost destul de egal. Am avut șansele mele. Nu am simțit ca și cum am fost complet depășit ca nivel. Poate mai degrabă o combinație dintre emoțiile inerente ale debutului, faptul că n-am găsit servele cele mai bune când aveam nevoie, faptul că am avut emoții pe serviciu încă din startul meciului, ceea ce nu se întâmplă așa de des pe măsură ce turneul evoluează. Dar el a făcut un meci foarte bun, pe când jocul meu probabil că nu a fost suficient”.
Federer pierde al doilea an la rând primul meci din grupe, după ce anul trecut era învins neașteptat de Kei Nishikori; interesant, acestea sunt și singurele lui înfrângeri în două seturi la ATP Finals din toate cele 17 prezențe. În 2018, el s-a redresat la timp și a trecut în semifinale, unde însă a dat peste un Alexander Zverev foarte inspirat.
Acum însă s-ar putea să fie mai complicat de atât. Ca să iasă din grupe, Federer (care a fost eliminat din grupe o singură dată în 16 participări) va avea, cel mai probabil, nevoie să-l bată pe Novak Djokovic în meciul din runda a treia. Sârbul a fost excelent în primul meci, făcându-i o primire deloc prietenoasă la ATP Finals lui Matteo Berrettini, într-un 6-2, 6-1 expeditiv, în care Novak a returnat extraordinar. Asta înseamnă că meciurile din runda a doua sunt Federer – Berrettini (1-0 H2H) și Djokovic – Thiem (7-3), prima întâlnire dintre cei doi de la semifinala de cinci seturi câștigată de Thiem la Roland Garros.
„Acum e totul ca într-un turneu normal: trebuie să câștig orice meci ca să rămân în el”, a concluzionat Federer.
Luni se joacă Medvedev – Tsitsipas (5-0 în H2H) și Nadal – Zverev (5-0). Dinspre spaniol, veștile sunt excelente, el părând să se fi recuperat la timp pentru debut.
Primul meci al zilei este și mai important pentru noi: debutul în turneul al perechii Horia Tecău – Jean Julien Rojer.
