Novak is back! Djokovic îl bate pe Nadal într-un nou epic, se întoarce în finala Wimbledon!

Novak Djokovic se întoarce în finala Wimbledon, după o nouă victorie de trecut în istorie: 6-4, 3-6, 7-6, 3-6, 10-8 cu Rafa Nadal, într-un meci întrerupt vineri seara și reluat sâmbătă, în aceleași condiții precum fusese început, adică indoor. Meciul s-a încheiat după un total de cinci ore și 13 minute. Cumulate, cele două semifinale reprezintă cele mai lungi din istoria Wimbledon.

Djokovic revine într-o finală de Grand Slam pentru prima dată de la US Open 2016, în vreme ce Rafa, care nu mai ajunsese atât de departe la Wimbledon din 2011, își vede oprită o vară aproape perfectă. Nadal rămâne însă pe primul loc în lume, în vreme ce Djokovic își face acum clară revenirea la vârf.  Novak îl va întâlni duminică pe Kevin Anderson în finala Wimbledon 2018.

*

După o finală de 6 ore și 36 de minute, am avut una de 5 ore și 13 minute. De data asta nu s-a mai plâns nimeni din tribune că meciul durează prea mult, cele încurcate fiind la vestiar, în așteptarea unei idei despre când să-și înceapă finala.

Dar nicio controversă nu ar trebui să strice farmecul acestui nou clasic Nadal – Djokovic. A fost un meci cap-coadă grozav, cu un nivel pe alocuri mai bun ca în momentele de vârf ale acestei rivalități, cu un sentiment de urgență pentru ambii, în care câștigătorul n-a fost clar până la ultima minge, cum spunea Djokovic. „El a meritat să câștige. Dar și eu am meritat să câștig”, spunea Rafa, la conferință, o concluzie cinstită pentru un meci atât de strâns.

Cum spuneam și ieri, miza a fost crescută de oportunitatea imensă ivită pentru duminică (un Kevin Anderson obosit n-avea cum să nu plece outsider în finală cu oricare dintre cei doi). Apoi, și pentru Rafa și pentru Novak era ocazia unei reveniri: Nadal nu mai jucase o finală la Wimbledon din 2011, motiv pentru care mulți analiști au considerat că e timpul să taie acest turneu de pe lista opțiunilor lui viitoare la alte Slamuri. Djokovic, la rându-i, coborâse drastic în clasament și în aceleași analize se vorbea dacă s-a terminat definitiv cu șansele lui de a se întoarce în top.

În loc de aceste scenarii defetiste, i-am avut din nou pe Rafa și pe Nole la un nivel extraordinar, ca o revanșă a lor pentru cei trei ani în care nu s-au mai întâlnit la un Slam. Ceea ce ar trebui să ne învețe câte ceva despre ideea de a-i scoate din cărți pe acești campioni.

Pus cu spatele la zid de scorul de la care s-a reluat meciul (1-2 la seturi), Nadal a intrat cu aerul unui om care nu are de gând să piardă. S-a desprins repede la 3-0, însă, dovadă cât de strâns a fost totul azi, a fost suficient un singur game ezitant pe serviciul său, pentru ca Nole să se întoarcă și să egaleze. Dar din nou Rafa s-a desprins cu break, iar când Djokovic a avut o nouă tentativă de a reechilibra setul, Nadal i-a trântit ușa în nas.

S-a pregătit astfel terenul pentru decisiv, abia a treia oară în cele 52 de întâlniri ale lor în care se ajungea la setul cinci. Un set cinci care a început precum al treilea. Până la 4-3 pentru Djokovic, cei doi au fost impecabili pe serviciu, lăsându-și un total de cinci puncte unul altuia. De aici a început însă dansul oportunităților pe serviciul advers. Întâi, Nadal a servit un BP la 3-4. Apoi, Djokovic, un pic prea pasiv în acele momente, a ieșit dintr-o gaură de două mingi de break, consolidând pentru 5-4.

Cea mai mare șansă a lui Nadal a venit însă la 7-7, când a avut trei mingi de break. A treia, în mod particular, s-a simțit relevantă. Nadal a presat și a urcat la fileu, dar Djokovic a pus un passing în cross de poveste, ieșind finalmente din încercuire. Momentul s-a simțit cumva determinant pentru direcția în care avea să o ia meciul, chiar dacă Nadal n-a coborât neapărat nivelul, salvând o minge de meci la 7-8 cu încă o scurtă delicată, executată perfect într-un moment cheie. Însă Djokovic, întors în starea lui de grație, n-avea să mai rateze ocazia când aceasta s-a prezentat la 9-8, obligând-ul pe spaniol să cedeze eroarea cu mingi lungi, penetrante. Cu un rever în cross într-un unghi ascuțit, Nole l-a scos din teren pe Rafa suficient ca forehandul lui să nu mai prindă terenul.

Novak se întoarce, astfel, în finala de la Wimbledon pentru șansa unui al patrulea titlu. „Întâi de toate, sper ca să putem juca finala, și eu și Kevin”, a spus Novak.  „E foarte special acest moment, meciul se putea duce în orice direcție. Puține lucruri ne-au separat, practic n-am știut până la ultima minge dacă o să câștig sau nu. Am crezut, însă a fost foarte strâns. El a avut șansele lui, de asemenea”, a spus Djokovic, confirmat și de cifre. Ambii au încheiat cu câte 73 de lovituri direct câștigătoare și câte 42 de erori neforțate, Novak câștigând cu 4 puncte mai mult decât Rafa (195-191).

Nadal a văzut lucrurile similar, explicând că, de regulă critic cu el însuși, nu are absolut nimic să-și reproșeze de data asta. De altfel, spunea el, întregul lui sezon arată foarte bine. „Am pierdut doar în Australia, unde a trebuit să mă retrag, și aici. Joc foarte bine. E o oportunitate ratată pentru mine, dar nu pot să fiu foarte supărat”.

Dar azi este despre Novak, care își consolidează un comeback care părea departe la începutul anului, când pierdea în Australia, și mai greu de crezut în martie, când era de nerecunoscut la Indian Wells și la Miami, dar care a luat apoi o turnură agitată pe zgură. Învins la Paris de Cecchinato în sferturi, Djokovic tuna într-o sală mică de conferințe, unde intrase furtunos, aruncând, la nervi, și că „nu știu dacă o să joc pe iarbă”. Iată-l acum în finală la Wimbledon, oprind duopolul Federer-Nadal în Slamuri la 6 titluri consecutive, reconfirmându-și moștenirea pentru istoria tenisului și mâna forte în prezentul lui.

„Trec printr-o mulțime de gânduri acum, amintiri despre cum au fost ultimele 15 luni, tot ce am făcut ca să mă pot întoarce la acest nivel”, a spus Djokovic, la interviul de după meci, referindu-se despre acest meci drept „unul dintre cele mai bune pe care le-am jucat”.

„Pentru astfel de meciuri muncești, pentru astfel de meciuri trăiești”, a conchis Nole.