Novak Djokovic și Carlos Alcaraz, în sfârșit față în față într-o finală de Slam. Pentru titlul Wimbledon și pentru locul 1

Tenisul masculin actual nu are ceva mai tare de atât de oferit. Cel mai titrat jucător din toate timpurile, față în față cu un talent generațional. Cei mai în formă din lume în acest moment. Locul 1 și locul 2. Cu locul 1 pe masă. Și cu titlul Wimbledon, turneul cel mai prestigios din tenis, de asemenea pe masă.

Wimbledon și-a primit o altă finală perfectă, după ani de zile de Federer vs Nadal, Nadal vs Djokovic sau Federer vs Djokovic. De astă dată e vechi vs nou, Djokovic vs Alcaraz, unde „vechiul” înseamnă, în continuare, etalonul.

Cei doi și-au obținut calificările în marea confruntare de duminică în maniere asemănătoare, câștigând în câte trei seturi semifinalele cu Jannik Sinner, respectiv Daniil Medvedev, meciuri în care și-au asigurat controlul repede, au dominat, apoi au respins încercări tardive ale oponenților lor de a prelungi lupta.

Djokovic a livrat un alt masterclass în semifinala cu Sinner (6-3, 6-4, 7-6), o reeditare a sfertului de finală de anul trecut, în care sârbul a trebuit să revină de la 0-2 la seturi. Parcă pentru a demonstra ceva, Djokovic a făcut tot posibilul să nu mai ajungă într-o situație similară, impunându-și cuvântul devreme. Sinner a văzut două șanse de break în primul game, dar a fost doar un teasing; Nole le-a salvat pe ambele și a făcut el break-ul apoi. Djokovic l-a ținut departe pe Sinner, servind grozav atunci când a avut nevoie, spre exemplu acel game de la 5-3, când a legat trei ași la rând.

Sinner n-a putut ține pasul, în imaginea de ansamblu, cu necruțătorul său adversar, a cărui precizie, claritate în selecția loviturilor, intensitate mentală și acea abilitate unică de a-și dezarma oponenții formează o aură care, de multe ori, îi aduce automat unele game-uri sau seturi. În special a suferit italianul în multe momente cheie când forehandul l-a dezertat; e o armă pe care Sinner nu se poate baza încă așa cum și-ar dori, sau cum ar avea nevoie ca să câștige un astfel de meci.

Interesant, totuși, Sinner a spus că s-a simțit mai aproape de Djokovic anul acesta, când n-a luat niciun set, comparativ cu meciul de anul trecut, când a condus cu 2-0, dar a simțit că n-a avut nicio șansă în următoarele trei seturi. „Așa am simțit, că nivelul a fost mai bun acum, e ceva pozitiv de luat din acest meci”, a comentat el.

Djokovic, din partea lui, a avut un mesaj asemănător, spunând că fiecare set în parte a fost mai strâns decât o spune scorul. „Știam că el va veni agresiv și că va lua mingea repede și pe forehand și pe rever, așa că am încercat să fiu cât mai atent încă din start”, a spus sârbul, care a mai spus că episodul cu arbitrul din setul al doilea l-ar fi putut devia de pe linia pe care era.

Momentul în care arbitrul de scaun l-a penalizat pe Djokovic pentru un grunt întârziat care ar fi interferat, potrivit arbitrului, cu următoarea lovitură a lui Sinner a fost, de altfel, cam toată porția de dramă din această zi a semifinalelor masculine. Decizia din scaun, un punct de penalizare, a împărțit fanii și comentatorii în două. Pe de o parte, cei care au spus că a fost o decizie corectă, conform unui regulament care nu e atât de des de aplicat în astfel de situații precum ar trebui să fie. Pe de alta, cei care cred că Djokovic a fost prea aspru pedepsit. Imediat după aceea, sârbul a primit și un avertisment pentru timpul petrecut la serviciu.

„Am încercat să rămân acolo din punct de vedere mental și să nu mă enervez, deși eram supărat, pentru că nu cred că a fost decizia corectă”, a spus Novak.

Sinner a jucat mult mai bine în setul al treilea și chiar a avut două oportunități de set la 5-4, într-un serviciu mai ezitant al sârbului, dar Djokovic le-a salvat, ironizându-și apoi câțiva contestatari din tribună cu o sărbătorire care nu va fi uitată ușor. Cumva simbolic, meciul a fost închis de campionul sârb cu un alt tiebreak, al 15-lea la rând în meciurile de Slam pe care Nole îl câștigă, un record pe care îl extinde cu fiecare ocazie: „Cred că mă simt mai în largul meu decât adversarii mei doar pentru că există acel record. Cred că și ei știu despre el, iar mental, face o diferență”.

Victoria îl aduce pe Nole pentru a 35-a oară într-o finală de Grand Slam, cele mai multe din toate timpurile în tenis, masculin sau feminin. „Sunt foarte bucuros că anul acesta, de fapt ultimii câțiva ani, Slamurile mele au fost excelente. Rezultatele sunt fantastice”, a spus Novak.

Carlos Alcaraz a răspuns în același fel, cu o victorie chiar mai clară decât a rivalului său din finala de duminică (6-3, 6-3, 6-3). Dacă Djokovic a avut mingi de set de salvat și un tiebreak de jucat, singurele griji ale lui Carlos au fost în setul al treilea, când Medvedev a recuperat în două ocazii un break, amenințând să lungească setul al treilea.

Alarmă falsă, pentru că Alcaraz a fost ca un metronom, servind din nou solid, și manevrându-și de pe baseline un oponent care a insistat să stea prea departe în spatele liniei. Ce diferență față de acum doi ani, când Medvedev câștiga la Wimbledon în trei seturi în fața lui Alcaraz. Spaniolul este acum lider mondial, și-a adus repede jocul și pe iarbă și livrează din nou și din nou la nivelul așteptărilor.

Singura ocazie când așteptările l-au înconvoiat? Acea semifinală de la Paris cu Djokovic, iar Carlos e fericit că are repede o șansă să spele gustul cu care a rămas după acel meci și să-și ia revanșa. Apăsat de emoții, Alcaraz a suferit atunci de crampe și ceea ce începuse promițător s-a transformat într-un meci necompetitiv. Deși miza e chiar mai mare acum, spaniolul spune că e pregătit și că-și dorea această oportunitate.

„Toată lumea știe ce legendă e Novak. Am văzut că n-a pierdut pe acest teren din 2013. O să fie o mare provocare, dar sunt pregătit. Voi lupta, voi crede în mine și voi crede că pot să-l bat. E un meci special cu Novak. Dar e o finală. Nu e timp să îți fie teamă sau să te simți obosit. Îmi voi juca șansa și să vedem ce se întâmplă”, a spus spaniolul, care câștigase prima întâlnire cu Djokovic, înainte de a o ceda pe a doua, cea de la RG.

Toată lumea va fi atentă să vadă ce se întâmplă, într-adevăr. Indiferent de ce se va întâmpla, va fi un moment istoric. Al 8-lea titlu la Wimbledon – și al 5-lea la rând pentru Novak, sau primul pentru Carlos, și performanța de a fi oprit un campion care literalmente dă senzația că nu poate pierde niciun meci în Slamuri în acest moment.