Novak Djokovic se califică în finala Roland-Garros, îl va întâlni pe Casper Ruud. Cum s-a scris povestea semifinalelor

Reducere de 50 la sută în 30-0 Shop!

În ultimele 3 zile de Roland-Garros (vineri – duminică) ai 50 la sută (!) reducere la orice comandă din 30-0 Shop. 

Ca să beneficiezi de reducere, folosește voucherul:

RG300

Bonus: la fiecare comandă de minimum 100 de lei primești cadou o pereche de șosete colorate, cu inspirație din tenis.

Comandă AICI

Novak Djokovic este primul finalist pe tabloul masculin al ediției 2023 a Roland Garros. Multiplul campion sârb a avansat în finală după ce a câștigat o semifinală blockbuster în care Carlos Alcaraz n-a mai putut fi competitiv după două game-uri din setul al treilea. A fost 6-4, 5-7, 6-1, 6-1 pentru sârb. Djokovic va juca în finala Roland-Garros cu Casper Ruud, care l-a învins net pe Alexander Zverev, 6-3, 6-4, 6-0, calificându-se pentru al doilea an consecutiv în finală la Paris.

Djokovic a câștigat primul set cu 6-4, iar Alcaraz a răspuns cu 7-5 în al doilea, două seturi care au respectat așteptările, oferind o luptă intensă și strânsă, lovituri spectaculoase și raliuri uneori greu de crezut.

La 1-1 în setul al treilea, după două ore și jumătate de luptă în căldura zilei la Paris, Alcaraz a acuzat crampe la gamba dreaptă și a trebuit să accepte un game penalty pentru a putea beneficia de îngrijiri medicale în acel moment, potrivit regulamentului. Asta, deoarece pentru crampe nu se poate acorda medical time out.

Revenit pe teren, Alcaraz nu a putut să se deplaseze normal și să împingă în piciorul drept, dar a ales să continue și să termine meciul pe teren, cedând însă următoarele nouă game-uri, înainte de a-și ține serviciul la 0-5 în setul al patrulea. Un set în care spaniolul a început să se miște ceva mai bine, dar fără să poată fi cu adevărat competitiv la un astfel de nivel în fața lui Djokovic – cel care, anterior, avusese și el probleme la umărul drept.

Cu a 13-a sa victorie în Slamuri în acest an și a 20-a consecutivă în Slamuri, Djokovic revine așadar în finala Roland-Garros, a șaptea a sa la Paris, unde îl așteaptă pe învingătorul dintre Casper Ruud și Alexander Zverev.

***

Dacă există un jucător pregătit impecabil pentru meciurile mari, capabil să facă față presiunii unui meci mare, acela e Novak Djokovic. E drept, ocazional l-a doborât și pe el presiunea (vezi ce s-a întâmplat la Jocurile Olimpice de la Tokyo), dar în cele mai multe cazuri – și n-au fost puține – Djokovic a fost un exemplu perfect de sportiv care știe cum să răspundă presiunii și tuturor provocărilor care decurg din asta. 

Încă de la tragerea la sorți s-a dezbătut intens despre posibila semifinală dintre Alcaraz și Djokovic, cel mai așteptat meci al turneului. Iar când așteptarea s-a transformat în realitate, contextul întâlnirii dintre Djokovic și Alcaraz a fost acesta: liderul mondial și cel mai în formă jucător al momentului, Alcaraz, îl întâlnea, pentru prima dată într-un Grand Slam, pe Novak Djokovic, jucătorul cu cele mai multe turnee de Grand Slam din tenisul masculin și cel mai titrat jucător dintre toți cei prezenți la Paris. 

Venit după un parcurs impecabil în aceste două săptămâni, Alcaraz știa ce poate; știa că-l poate învinge pe Novak (a mai făcut-o anul trecut, tot pe zgură, dar la Madrid) și știa că se află într-o zonă mai mult decât bună din toate puntele de vedere – fizic, încredere, moral. Alcaraz, avea, așadar, la ora meciului, toate elementele posibile de care să se lege pentru a obține o nouă victorie cu Djokovic.

La rândul său, Djokovic știa că e cel mai greu meci al său de la Paris, înțelesese din meciul de la Madrid – dar și din ultimele evoluții ale spaniolului – din ce aluat e creat Alcaraz și ce jucător special e. Pe Djokovic toate aceste amănunte l-au alimentat și pregătit pentru acest meci, concluzionând la conferința după meciul câștigat din sferturile de finale că “dacă vrei să fii cel mai bun, trebuie să îi învinge pe cei mai buni. Simplu.”

Ce ar fi de punctat la acest meci sunt primele două seturi, pentru că, firește, ce s-a întâmplat din setul trei încolo nu mai are relevanță și n-a mai fost despre tenis, ci despre încercarea lui Alcaraz de a încheia, cumva, meciul, în detrimentul unei retrageri. 

Djokovic a început această semifinală impecabil tactic și fiind foarte lucid pe plan mental. Sârbul și-a adus jocul A, căruia i-a adăugat o agresivitate sporită, care avea să dea roade. Tenisul atât de solid de pe linia de fund al lui Djokovic e greu de contraacarat indiferent de cum te numești pentru că totul – de la lovituri la deplasare și mișcarea în teren – e calculat, precis și sigur. Pe lângă acest joc stabil, Djokovic a venit și cu intenția de a răspunde cu forță la forță și de a îi închide opțiunile lui Alcaraz cât de repede cu putință, fie venind spre fileu (Djokovic a venit în primul set de 13 ori la fileu – nici măcar pe iarbă nu face asta), fie căutând lateralele terenului pentru a-l scoate cât mai mult în exterior pe spaniol. 

Știind ce adversar are în față, Djokovic a mutat primul. Și a făcut-o, ca de atâtea ori, inteligent, aspru și apăsat, oferind răspunsurile potrivite. Nu e prima și nici ultima dată când Djokovic vine cu soluțiile potrivite în meciurile mari: cu cât e bătălia mai grea, cu atât tenisul și nivelul lui de concentrare crește. Iar asta e pur și simplu impresionant și e motivul pentru care Djokovic va căuta, peste două zile, să devină jucătorul cu cele mai multe titluri de Grand Slam din tenisul masculin. 

In Novak voice: NOT TOO BAD 🤯#RolandGarros | @carlosalcaraz pic.twitter.com/pHkwxrff4u

— Roland-Garros (@rolandgarros) June 9, 2023

Situația lui Alcaraz

Ceea ce i s-a întâmplat lui Alcaraz astăzi poate părea ciudat sau straniu – de ce un jucător de 20 de ani atât de bine pregătit fizic, care n-a avut probleme în meciul anterior, care a avut două zile de pauză, are crampe într-un meci contra unui jucător mai mare cu 16 ani după două ore de joc? Dar este, de fapt, cea mai clară dovadă a greutății pe care un jucător de calibrul lui Alcaraz (un jucător tânăr, care e cel mai bun jucător al lumii și a impresionat pe toată lumea) trebuie să o poarte cu el. 

La 20 de ani, Alcaraz a gestionat până acum presiunea și emoțiile bine; s-a bucurat de tenis, s-a bucurat de ce i se întâmplă și a părut că știe cum să se izoleze de zgomotul de fond. Astăzi, la unul dintre cele mai importante meciuri din carieră sa, Alcaraz a intrat decis, dar încordat, cu așteptări și știind că are totul pentru a-l învinge pe Djokovic.

Deși primele două seturi au avut o calitate deosebită și ambii au accesat un nivel pe care nu l-am văzut până acum în acest sezon de tenis – nu a mai avut, în 2023, un meci de tenis în care doi jucători să lovească atât de intens și să acopere atât de bine terenul – Alcaraz n-a mai avut libertatea arătată până acum în joc, în deplasare și în lovituri; a stat aproape de Djokovic, a lovit în multe momente absolut încântător, dar s-a simțit ca și cum lipsește ceva sau îi lipsește ceva. 

La conferința de presă de după meci, Alcaraz a confirmat că a intrat în meci cu mari emoții și pe măsură ce partida s-a echilibrat a devenit din ce în ce mai tensionat. Toată această combinație de stres, chiar anxietate pe alocuri, și încordare au avut drept efect crampele, întâi în brațe, apoi în zona picioarelor și mai apoi în tot corpul. 

Până la acest meci, Alcaraz nu s-a mai întâlnit niciodată cu un jucător important într-o fază atât de avansată a unui Slam, iar asta poate fi, din nou, o posibilă explicație pentru ce s-a întâmplat azi: nu a putut gestiona toată această combinație de emoții, dată în principal atât de așteptările sale de la acest turneu, cât mai ales de adversarul său, știind prea bine pe cine are în față. Alcaraz n-a avut la ce situație anterioară să se întoarcă, pentru că până azi el nu a trecut printr-o experiență de acest fel – de a juca cu un nume mare a tenisului pe o scenă mare, într-un turneu major – dar, deși dură, e o lecție utilă. 

Spre deosebire de Alcaraz, Djokovic a trecut prin zeci de astfel de emoții și meciuri. Djokovic trăiește cu presiunea asta, uneori se hrănește din ea – pe când Alcaraz abia acum o învață. 

Casper Ruud și seriozitatea 

Casper Ruud s-a calificat în a doua lui finală consecutivă la Roland Garros – a treia în total în ultimul an jumătate – după o victorie categorică în fața lui Alexander Zverev, 6-3, 6-4, 6-0. Prin prisma evoluție meciului e o surpriză – dar în același timp e și o reflectare a realității acestor vremuri: Ruud e jucătorul mai experimentat la Paris, mai în formă, pe când Zverev vine de departe și încă nu evoluează la cel mai înalt nivel al său. 

Calificarea lui Zverev în semifinalele Roland Garros e o performanță remarcabilă, ținând cont de ultimele lui 12 luni – dar în niciunul din meciurile jucate în aceste două săptămâni el nu a excelat. A profitat de un culoar bun – a știut cum să facă asta și e meritul lui – și a reușit să-și țină nervii tari în anumite momente, când lucrurile nu părea că merg bine pentru el. Însă, așa cum s-a întâmplat pe tot parcursul acestui sezon, în momentul în care a întâlnit un jucător solid, care știe cum să-i scoată în evidență vulnerabilitățile, a cedat și a părut fără replică. 

Ruud e un jucător greu de învins chiar și în zilele bune al lui Zverev, dar cu atât mai mult acum, când Zverev încă se află într-un proces de revenire după accidentarea suferită anul trecut. 

Revenind la norvegian, astăzi totul a fost despre el – și e cu adevărat grozav ceea ce Ruud reușește de un an jumătate încoace: neobservat de mulți, uneori subapreciat, Ruud își vede de treaba lui, adună victorii cu o seriozitate încântătoare și depășește bornă după bornă, fără artificii, fără să creeze zgomot. Tenisul lui e despre muncă bine făcută și conștiinciozitate. 

Pentru Ruud, care a avut un început de sezon dezastruos, nereușind să lege mai mult de două victorii la niciun turneu ATP până în luna aprilie, la Estoril, când a și câștigat trofeul în Portugalia, revenirea în finala Roland Garros e surprinzătoare având în vedere forma lui recentă, dar nu tocmai șocantă ținând cont de cât de bine s-a descurcat norvegianul în Slamuri în ultimele 12 luni: finală la Roland Garros în 2022, finală la US Open anul trecut, din nou finală la Roland Garros acum. 

Casper Ruud nu e un jucător spectaculos și intens precum Alcaraz, nu are explozia în lovituri a lui Zverev sau Nadal ori Federer, dar e extraordinar de muncitor și serios, iar asta poate fi suficient pentru a deveni un mare campion. 

Finala. Novak Djokovic vs. Casper Ruud

După ce anul trecut îl întâlnea pe Rafael Nadal în finala la Paris, anul acesta Ruud se întâlnește cu un adversar la fel de greu de învins. Djokovic și Ruud se vor întâlni pentru a 5-a oară, sârbul câștigând toate cele patru partide jucate până acum fără să cedeze set. 

Sârbului îi convine de minune tenisul lui Ruud, pentru că e un stil de joc care nu-l expune, nu-l rănește și nu are dificultăți în a-l determina să joace în ritmul stabilit de el. Pentru norvegian, e o mare provocare și în același timp un prag care pare pur și simplu imposibil de atins: să treacă de Djokovic în finală la Paris, în față căruia nu a câștigat set până acum în patru meciuri, și să încerce să aducă ceva special astfel încât să-l poată destabiliza pe Nole. Toate astea, într-un meci cu o miză uriașă, într-un format de cel mai bun din cinci seturi.