Novak Djokovic câștigă marea confruntare cu Rafael Nadal la Jocurile Olimpice de la Paris

A fost meciul așteptat de o lume întreagă, capul de afiș al primelor zile de la Jocurile Olimpice de la Paris. Și chiar dacă întâlnirea asta a avut loc prematur în turneu, în turul al doilea al turneului olimpic, în contextul în care Rafa Nadal e într-o perioadă în care se gândește mai mult la retragere, iar Novak Djokovic, operat la genunchi acum o lună și ceva, nu e e nici el în cea mai bună formă, întâlnirea dintre cei doi mari campioni a atras toate privirile la Paris.

Novak Djokovic a câștigat destul de clar, 6-1, 6-4, și își continuă drumul către marele lui vis: medalia olimpică de de aur, singurul trofeu care îi mai lipsește. 

În a 60-a lor întâlnire directă (acum e 31-29 pentru Nole), meciul n-a mai avut sclipirea și intensitatea din trecut. N-a mai fost echilibru, n-a fost dramă și partida a mers, cu o singură excepție, doar în direcția sârbului. Djokovic a început extrem de puternic, iar Rafa a părut vulnerabil și fără idei. Pentru o lungă perioadă din meci a fost un dezechilibru complet prin prisma a ceea ce au arătat cei doi pe teren: Djokovic a jucat foarte bine, agresiv, exact, în vreme ce Nadal a fost, mai ales pentru nivelul lui pe Chatrier, foarte slab. Nu a fost de mirare că după aproape o oră de joc scorul era 6-1, 4-0 pentru Djokovic, în ceea ce a fost o demonstrație de forță din partea sârbului. 

Timp de o oră, Rafa nu a avut ritm la nicio lovitură și nu și-a putut deranja cu nimic adversarul, un adversar care i-a pistonat din greu toate vulnerabilitățile: i-a atacat des reverul, nu i-a dat timp să se repoziționeze și l-a ținut constant sub presiune, deplasându-l și obligându-l să lovească din poziții incomode. Sclipirea lui Rafa, care a avut la bază dorința lui de a nu ceda, a profitat de prima relaxare a lui Nole și a legat – din senin – patru game-uri consecutive: de la 0-4 la 4-4. Asta a făcut lucrurile interesante – dar nu pentru multă vreme.

Deși Nadal venea după un moment bun și a servit la 4-4 pentru a prelua conducerea, Djokovic a fost prompt și a tăiat foarte rapid elanul spaniolului: a izbutit break-ul decisiv și a închis meciul înainta ca publicul să primească o șansă reală de a-l susține frenetic pe cel care are propria statuie în parcul de la Roland Garros.

Dacă acesta a fost ultimul meci al lui Rafa Nadal la Paris, rămâne de văzut. Ce e cert e că se poate declara mulțumit pentru cum a luptat în acest meci, atât cât a putut. Este clar că Rafa e foarte departe de nivelul lui, din toate punctele de vedere: fizic, rezistență, încredere. În aproape fiecare meci jucate în acest an pe zgură a părut vulnerabil; indiferent de adversar, Rafa a dat semne (firești) de uzură. A avut sclipiri, a avut momente de joc ca în vremurile bune, dar intensitatea lui n-a mai fost aceeași: nu a mai putut menține același nivel sufocat, defensiva lui a fost ușor de spart, pentru că deplasarea n-a mai fost nici ea o armă. Meciul cu Fucsovics, din primul tur al turneului olimpic, e un reper: Rafa a câștigat cu inima și cu mintea, nu neapărat cu un nivel solid de joc.

Ce urmează mai departe pentru Rafa? E întrebarea pertinentă după meciul de azi. Pe termen foarte scurt, Rafa rămâne în continuare la Paris, acolo unde va evolua mai departe la dublu, alături de Carlos Alcaraz. Pe termen mediu și lung, e de văzut dacă acesta a fost ultimul lui meci din carieră la Paris; Nadal nu a oferit multe răspunsuri despre ce va urma, a ezitat să vorbească despre ce se va întâmpla după Jocurile Olimpice și, cu toate că finalul e aproape, senzația e că vrea să-și dea șanse. Și, atât timp cât crede că mai are o șansă să revină spre nivelul lui, vom continuă să-l vedem jucând. Rafa Nadal iubește prea mult acest sport pentru a nu se retrage așa cum își dorește, iar această ezitare a lui în ceea ce privește posibila retragere (nu a spus deschis și direct niciodată când se va retrage, ci doar că acest moment e aproape) indică tocmai dorința lui de a continua: nu e convins că totul e gata, nu e convins că drumul a ajuns la final. Pentru un sportiv profesionist și plin de dubii precum Rafa – dubii care l-au ajutat să devină cine e, pentru că întotdeauna a declarat că dubiile l-au făcut mai bun – abia când va exista pe deplin acest sentiment de convingere că e gata, va fi gata. 

În schimb, pentru Novak Djokovic, cursa lui pentru prima medalia olimpică continuă. În meciul următor, Djokovic îl va întâlni pe Dominik Koepfer, cel care l-a învins în trei seturi pe Matteo Arnaldi. 

Încărcat de victoria contra marelui său rival, Nole poate beneficia acum de un vânt proaspăt în pânze. Unul de care avea probabil mare nevoie, mai ales că încercarea lui de la Paris e complicată: are o parte de tablou destul de grea și, dacă trece de oameni ca Tsitsipas sau Zverev, e greu de crezut că-n eventuallul meci pentru aur ar putea să întâlnească pe altcineva decât Carlos Alcaraz. Să vedem.