Nebunia recordului all-time. Chiar are nevoie Serena Williams de (încă) un titlu de Grand Slam ca să mai demonstreze ceva?

Marea surpriză a începutului de an! Toți cititorii care se abonează la 30-0+ sau își prelungesc abonamentul până pe 31 ianuarie intră în cursa pentru o excursie de 3 zile, pentru 2 persoane, la Roland Garros 2020! Alte premii: un prosop oficial Australian Open și 10 vouchere x 100 lei în 30-0 Shop. Detalii pe larg, AICI.

Una dintre marile teme ale AO 2020 va fi – din nou – cursa Serenei cu ea însăși și cu recordul lui Margaret Court. Cât de valid e, totuși, acel record?

În 2017, Serena Williams triumfa la Australian Open, câștiga al 23-lea Grand Slam al carierei la simplu și devenea jucătoarea cu cele mai multe astfel de trofee din Era Open. Mulți au spus atunci că nu ar fi putut exista un final de carieră mai potrivit pentru o legendă ca ea. 

Dar Serena n-a fost de aceeași părere. S-a întors în circuit la șase luni după naștere, cu un obiectiv precis: să o egaleze și să o depășească pe Margaret Court, cea care deține cele mai multe titluri de Grand Slam din toate timpurile (24). În tot acest interval, Serena a nuanțat dorința ei de a o depăși pe Court, validându-i recordul și arătându-și în mod clar intențiile. “Să fiu sinceră, ideea de a mă muta la San Francisco și a fi doar mamă nu sună deloc rău. Dar încă nu. Poate că asta e de la sine înțeles, dar trebuie spus și într-un mod mai clar: îmi doresc să câștig titluri de Grand Slam și nu e niciun secret că obiectivul setat este să ajung la 25 de Slamuri”, spunea Serena, în ianuarie 2018. 

Pornind de la intențiile Serenei, presa, media, și chiar fanii tenisului au întreținut constant acest subiect. Serena – 25 e una dintre firele narative care se repetă aproape obsedant, și care planează asupra ei. Iar în momentul în care Serena s-a întors în circuit (martie 2018), terenul era deja pregătit pentru interminabile discuții: când va câștiga acel Slam? îl va câștiga vreodată? mai are forță, joc, răbdare, timp să mai câștige un titlu? dar două? Cu cât Serena se apropia de acest record, cu atât discuțiile deveneau mai intense. Cu cât Serena se îndepărta de acest obiectiv, cu atât subiectul devenea mai interesant; privită de pe margine, lupta Serenei cu recordul, cu schimbările apărute în viața ei, cu presiunea era (este) ceva spectaculos pentru mulți. 

De la momentul revenirii Serenei în circuit și până în prezent s-a discutat atât de mult despre lupta Serenei cu recordul lui Margaret Court încât aproape că a devenit parte din identitatea ei. Nu mai e prezentată drept jucătoarea cu cele mai mult titluri din Era Open; e jucătoarea care încearcă să o egaleze pe Margaret Court. Lucrul ăsta, această presiune mediatică, nu s-a întâmplat atunci când Steffi Graf încă mai deținea recordul de cele mai multe Slamuri din Era Open (captura de mai jos, din anii 2000, confirmă asta). E un fir narativ care a apărut abia pe urmă. Aproape e ca și cum i s-a găsit (sau și-a găsit) o nouă căsuță de bifat, doar ca să satisfacă încă o condiție necesară (cine știe dacă și suficientă) pentru a fi validată drept cea mai bună jucătoare din toate timpurile.

Totuși: ce e cu acest record și cât de valid e? cum s-a ajuns aici? și, cea mai importantă întrebare, schimbă ceva în cariera Serenei acest Slam după care aleargă de doi ani? 

Cum a fost reușit recordul lui Margaret Court

Recordul all-time a lui Margaret Court de 24 de titluri de Grand Slam există, îl găsim în statistici, dar nu toată lumea îl recunoaște; sunt mulți specialiști din tenis care consideră acest record un fals record. Sau măcar realizat artificial. 

“Nu cred că ăsta e un record de care Serena are nevoie și nu cred că ar trebui să urmărească depășirea lui. Cred că, în multe moduri, faptul că ea urmărește să-l depășească nu face decât să valideze acest record. Adevăratul record a fost cel al lui Steffi Graf, pe care ea deja l-a depășit. Atunci când Steffi a ajuns la Slamul cu numărul 22, nimeni nu a spus ‘Oh, dar mai trebuie să câștigi două titluri pentru a o depăși pe Margaret’. Nu, nimeni nu a spus așa ceva. Ci din contră, toată lumea a spus ‘tu ești cea mai mare jucătoare a lumii, ai 22 de turnee majore’. Recordul lui Margaret e un fals record” e părerea lui Courtney Nguyen, expert WTA, despre acest subiect. 

Să facem comparație între generații e imposibil și nici nu-i corect. Performanțele reușite de Margaret Court sunt greu de replicat în era noastră și trebuie luate și respectate așa cum au fost ele realizate: cu bye în primul tur la turnee de Grand Slam (în perioada 1960 – 1969, la toate cele patru Slamuri) cu tablouri de câte 27 de jucătoare (AO 1964), cu finale de Slam câștigate prin abandon (AO 1966) sau retrageri (AO 1965), cu tablouri sărăcite de jucătoarele de top, care nu făceau deplasarea în Australia în acele vremuri. Dacă există asteriscuri în tenis, aceste amănunte se apropie destul de mult de acest lucru. 

E corect să punem, așadar, acest record într-un context potrivit. În perioada 1960 – 1969, Australian Open pe care noi îl cunoaștem astăzi era un Slam doar cu numele. În realitate, turneul era un campionat local, dominat de jucătoare din Australia, multe din ele amatoare (abia în 1968 a început Era Open, iar în acel an majoritatea turneelor importante au permis intrarea jucătorilor profesioniști). Din cele 24 de titluri de Grand Slam câștigate de Margaret Court, 13 au fost obținute înaintea Erei Open; dintre care șapte la Australian Open, considerat așadar, la acea vreme, un fel de Campionat al Australiei, deoarece jucătoarele importante din alte țări evitau să participe din cauza distanței. Câteva exemple relevante: în 1960 participă la Campionatele Australiei 32 de jucătoare, dintre care doar două sunt din afara Australiei; în 1961 participă 44 de jucătoare, dintre care doar una din afara Australiei; în 1962 participă 48 de jucătoare, dintre care trei din afara Australiei; în 1964 participă 27 de jucătoare, dintre care două din afara Australiei. Imaginați-vă azi un Grand Slam la Melbourne, cu un tablou de 128 de jucătoare, dintre care doar 7 să fie din afara Australiei. 

Cum s-a ajuns aici?

Întreaga poveste a recordului trebuie privită ca un bulgăre de zăpadă pe care-l rostogolești și, treptat, capătă proporții. Un fel de “speak it into existence”. Serena a știut că mai există o jucătoare care a câștigat 24 de turnee de Grand Slam și, pentru că întotdeauna a avut ambiția incredibilă de a face din imposibil posibil, și-a stabilit acest obiectiv. A vorbit direct despre asta și a spus cu vehemență că se întoarce pentru a-l îndeplini. Cumva, ea chiar a dat greutate acestei ținte. Iar bulgărele a tot crescut, pentru că Serena a fost în patru rânduri foarte aproape, la un singur meci distanță, de a-și îndeplini obiectivul. 

Totuși, discuțiile despre acest record au început, timid, încă din 2016, atât prin vocea lui Court, cât și prin vocea altor jurnaliști. Serena încerca la vremea aceea să o egaleze și depășească pe Steffi Graf. În momentul în care a făcut-o, a fost adusă în discuție Margaret Court și recordul ei – pe care Serena l-a validat și și-a propus să-l depășească. 

Pentru că a existat această deschidere din partea Serenei, așteptările au fost enorme. A trebuit și trebuie să gestioneze o presiune uriașă, o presiune care a transformat o jucătoare dominantă în finale într-o jucătoare confuză și fără repere pe teren în aproape fiecare finală de Slam jucată de la revenirea în circuit. 

Sunt mai multe cauze pentru asta: (1) așteptările Serenei sunt mari și își dorește mult acel Slam, (2) chiar dacă ar încerca să se gândească mai puțin la record, îi va fi imposibil deoarece toate discuțiile din jurul ei îi amintesc constant despre lupta ei cu acest record. “Ori de câte ori Serena pășește pe terenul de tenis al unui turneu major există o greutate, există un stres, există anxietate și asta îmi frânge inima, pentru că ea urmărește un lucru de care pur și simplu nu are nevoie. Și dacă nu-l va reuși, având în vedere că asta caută, va simți întotdeauna că îi lipsește și are nevoie de el. Dar nu are nevoie de el”, spune Courtney. 

Întotdeauna presiunea apărută urmare a obținerii/depășirii unui record a fost sufocantă și foarte greu de gestionat, chiar și pentru ea. În 2014, când era pe cale să le egaleze pe Martina Navratilova și Chris Evert, a ratat turneu după turneu. În 2016, când era la un pas să o egaleze pe Graff, a pierdut două finale de Slam consecutive. Acum, pe lângă presiunea inerentă a recordului, a mai trebuit să gestioneze și toate complicațiile apărute după naștere. 

Ar fi putut gestiona Serena altfel situația asta? În mod clar, da. Exemplul perfect e Rafael Nadal. Întrebat obsesiv la aproape fiecare conferință de presă despre depășirea lui Roger Federer la numărul de trofee de Grand Slam (în prezent Rafa are 19 titluri de Slam, Federer 20), Rafa a tăiat elanul presei și a încercat să oprească sau să se delimiteze pe cât posibil de această discuție.

“Nu mă gândesc la titluri de Grand Slam, tenisul e mai mult decât atât. Nu mă antrenez doar pentru asta. Eu joc să fiu fericit. Să fiu sincer, niciodată nu mă plâng și niciodată nu încerc să mă gândesc ‘Ei bine, oare o să-l prind din urmă pe Roger sau nu?’. Nu am îngrijorări de genul acesta. Nu poți fi frustrat doar pentru că vecinul are o casă mai mare decât tine, un televizor mai mare sau o grădina mai frumoasă. Nu așa văd eu viața”, a declarat Nadal. 

Se va schimba cu ceva povestea carierei ei dacă Serena mai câștigă un Slam sau dacă nu mai câștigă niciunul? Puțin probabil. Un nou Grand Slam ar fi extraordinar pentru povestea ei și ar însemna un closure pentru întreaga luptă pe care a dus-o în ultima perioadă, atât în teren, cât și în afara lui (revenirea la tenis după o nașterea complicată, problemele grave de sănătate, depresia post-natală). Dar nici dacă va rămâne la 23 de Slamuri, cariera ei nu-și va pierde din strălucire. Impactul pe care Serena l-a avut și îl are asupra tenisului e mult mai mare decât numărul de Slamuri câștigate. Impactul ei transcede statistica, victoriile și Grand Slamurile câștigate.