Naomi Osaka: tot ce merita și ce nu merita, într-un singur meci. Naomi e personajul principal, ea și-a obținut victoria și Slamul

Această finală este despre Naomi Osaka. Ea este starul acestei seri și ea și-a câștigat acest meci jucând de la început și până la final impecabil, arătând o siguranță dezarmantă în fiecare moment critic al meciului. Câte alte jucătoare și-ar fi păstrat calmul dată fiind situația ? Și mai ales, câte alte jucătoare ar fi reușit să-i închidă Serenei toate ferestrele posibile, revenind de la 0-30, salvând mingi de break cu ași consecutivi ori recuperând avantajul pierdut etalând un tenis curajos și fulgerător.

Momentul acesta, la care Naomi a visat de când era copil trebuie să fie al ei și doar al ei. Începând de astăzi este o campioană de Slam după un meci câștigat în fața jucătoarei care a determinat-o să joace tenis și care a inspirat-o. Nimic mai mult. E adevărat, Naomi Osaka, una dintre cele mai modeste și cu bun simț jucătoare din circuit este ultima persoană care ar fi meritat să i se întâmple ce s-a întâmplat aseară, în ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai frumos moment al carierei.

Tocmai de aceea, lucrul cel mai important de subliniat după o astfel de finală este acela că această confruntare nu a fost pierdută de Serena pentru că a primit două avertismente care ulterior s-au transformat într-un punct de penalizare, și mai apoi într-un game de penalizare. Ci acest meci a fost câștigat de Osaka pentru că a venit la finală să joace și să-și ia victoria; a dominat-o categoric pe Serena la toate capitolele, a avut răspuns la absolut orice a încercat Serena și nu a fost deranjată de nimic din jocul Serenei.

Care a fost cheia acestei reușite ? În primul rând, Osaka a profitat din plin de stângăciile de început de meci ale Serenei, vizibil emoționată și încordată. Japoneza a fost cea care a reușit prima break-ul la 1-1, după o dublă greșeală a Serenei. De la acest moment, jocul ei a mers doar în sus; fără nicio cădere, fără greșeli ușoare, fără să scadă vreo secundă intensitatea sau tăria loviturilor.

În partea cealaltă, Serena s-a zbătut să pună primul serviciu în teren, a forțat, a lovit cu teamă și s-a simțit că brațul e mult prea încordat, drept dovadă mingile pe care le-a jucat la 1-3 în primul set, când și-a cedat pentru a doua oară serva: deși era în control, deși era cu pasul în față și bine poziționată pentru a accelera, a preferat să lifteze mingea, fiind taxată imediat de Osaka. A avut câteva tentative de revenire în primul set, dar tenisul lui Naomi în astfel de momente cruciale, de presiune, a fost fabulos. Nu am mai văzut de mult o jucătoare (la doar 20 de ani) care să gestioneze astfel de situații atât de bine, cu atât de mult sânge rece.

Serena a mai avut o tentativă de revenire și în setul doi, când a și reușit un break la 2-1, după un game prelungit, dar nu i-a folosit la nimic pentru că l-a cedat înapoi cu două duble greșeli și o eroare neforțată de rever. Ar fi putut construi mult pe acel break, s-ar fi distanțat la 4-1 și ar fi săpat, măcar puțin, în încrederea japonezei. Nu a făcut-o, Naomi a simțit că e momentul să accelereze, a pus presiune la retur, contribuind astfel la două duble greșeli consecutive ale Serenei, și a fost suficient pentru a-și lua break-ul înapoi. Și din nou, într-un moment sensibil al meciului, Osaka a fost cea care și-a păstrat calmul și s-a ridicat deasupra situației dificile în care s-a aflat pentru o vreme.

Nimic din jocul japonezei nu i-a convenit Serenei. A fost ca și când ar fi jucat în oglindă, ba mai mult, a simțit cu vârf și îndesat cam ceea ce simt și multe dintre adversarele ei când o întâlnesc. Nu i-a plăcut să fie dominată de pe baseline (nu întâmplător, Mouratoglou i-a făcut acel faimos semn să vină în față – semn care nu cred că a fost văzut de americancă, dat fiind faptul că nu a schimbat nimic). Nu s-a simțit bine să aibă pe cineva în față care-i servește constant cu 188-190 km/h ori variază foarte bine. Nu s-a simțit confortabil să știe că dacă nu găsește suficientă lungime în lovituri atunci va fi, de asemenea, taxată.

Și, dincolo de toate aceste aspecte, plusul cel mai mare al japonezei a fost jocul extrem de compact, bazat pe lovituri razante și tot timpul în unghi scurt. Osaka nu e tipul ăla de jucătoare agresivă care lovește plat și mingea vine de fiecare dată la fel, drept/ liniar – este exact ceea ce sublinia și Simona Halep după meciul jucat la Indian Wells. Tocmai asta a fost marea problemă pentru Serena, că nu a ghicit mai niciodată unde va veni următoarea lovitură; tot timpul a fost surprinsă de unghiul generat, de lungime, sau de asprimea lovituri, fiind forțată să greșească, de aici și cele peste 20 de erori forțate cu care a încheiat meciul.

Iar ca o concluzie generală a acestei finale, cred că ceea ce ar trebui extras din acest meci bizar e cum o jucătoare de 20 de ani, specială, diferită, modestă, spectaculoasă și-a învins idolul pe cea mai mare scenă a tenisului și a devenit campioană de Slam, făcând istorie.

 

***

Lansare NOUĂ de la 30-0! Aproape SOLD-OUT

Tricoul „N-o să”, inspirat de Simona Halep, despre cum să folosești negativitatea ca motivație suplimentară

Un tricou cu un design ultramodern, care transmite un mesaj puternic. Inspirat de titlul câștigat de Simona Halep la Roland Garros, „N-o să” este tricoul care nu mai are nevoie de nicio explicație. Când toată lumea îți spune că n-o să reușești, ambiționează-te și arată-le că se înșală. Apoi inspiră-i pe alții!

Atenție: PRECOMANDĂ!

Precomandă tricoul „N-o să” de aici.