Nadal îl evită pe Novak în semifinale, dă peste Roger sau Delpo. Nole – Wawrinka e cealaltă semifinală

Ca și Wawrinka, o zi înainte, Tomas Berdych trebuie să se simtă ca un copil căruia i-a trecut Crăciunul pe sub nas. Tomas a avut în față cel mai favorabil context pentru un rezultat mare contra unui jucător în fața căruia, în mod tradițional, nu contează. Dar de data asta se juca pe indoor hard, întâmplător tocmai suprafața pe care Tomas înregistra ultima lui victorie directă cu Nadal (hăt în 2006). În plus, Rafa era cu sacii în căruță, iar jocul lui, ceva mai departe de aproape-perfectul din vară, lasă loc de desfășurare. Cumva, așa cum s-a întâmplat aproape de fiecare dată în 2013 când un outsider a fost „foarte aproape”, Nadal a găsit o cale să-i închidă ușa în nas exact atunci când miza crește, tensiunea apasă mai greu, iar gândurile dau năvală. Când se face diferența dintre campioni și jucătorii de Top 10, adică.

După primul set, mă pregăteam să caut o cronică de la un Nadal – Berdych mai vechi, cu scopul perfid al reutilizării. La urma urmelor, nu e mare diferență de la un meci la altul jucat de cei doi. Afară de mici variațiuni (sfertul de la AO 2012, de exemplu), de cele mai multe ori cehul începe crispat și apoi aleargă din postura atletului depășit cu un tur, dar care trebuie să-și ducă la bun sfârșit cursa. Așa s-a întâmplat și acum, cu Berdych cedându-și serviciul încă din primul game, după care i-a fost imposibil să se apropie de cel al lui Rafa. Nadal a fost mai agresiv în startul meciului decât în precedentele două meciuri jucate la O2, a părut foarte energizat și proactiv, dar și-a consolidat avantajul prin serviciu, câștigând 88 la sută din punctele jucate cu primul. În setul secund însă, planurile cu cronica veche au zburat pe fereastră. Berdych got hot, cum ar zice comentatorii britanici, însă Nadal a făcut prea puține ca să-l oprească. Cu Rafa downgradându-și singur jocul, meciul a început să semene mult cu ce văzusem, două seri înainte, la Berdych – Ferrer, genul de meci în care cehul se poate desfășura în voie și poate lovi mingea curat, puternic, fără să fie jenat de genul de presiune pe care o exercită, de regulă, Nadal. Două break-uri au zburat repede, în cinci game-uri, Nadal a câștigat doar patru puncte, cele două boxe ocupate de familia și prietenii spaniolului începuseră să se foiască la greu și a fost nevoie de un efort suplimentar din partea lui Rafa ca să evite un potențial set la zero.

Momentul de cumpănă s-a prelungit și în startul setului trei, în care Berdych a flirtat cu ideea unui alt break, având o fereastră în primul game. Nu e ca și cum cehul ar fi intrat într-o transă în stilul Rosol. Spre exemplu, la 3-3 în setul decisiv, deși părea jucătorul mai percutant, Berdych avea mai puține lovituri direct câștigătoare cu dreapta și mai multe și mai multe erori neforțate pe forehand. Treptat, Nadal a început să se trezească, poate înghiontit și de perspectiva unei eventuale semifinale cu Djokovic, care ar fi devenit realitate în cazul unui eșec. A început să se ferească de rever, parte de pe care a produs o sumedenie de slice-uri defensive inoportune, și a regăsit un strop din agresivitatea primului set. Puțin de aici, puțin din fragilitatea lui Berdych în astfel de momente-cheie, și s-a ajuns în acel game horror pentru ceh, cu două duble greșeli și o eroare neforțată. Breakul a fost prompt consolidat de Rafa, care a încheiat emfatic, cu un passing care e foarte posibil să fi trecut chiar prin Berdych. Cehul s-a strâmbat oarecum admirativ la fileu, apoi a părăsit terenul, arena și turneul. Pentru el, totul a oscilat de la o posibilă calificare de pe primul loc la eliminare. Mai are șansa unui trofeu în acest final de an, în Cupa Davis.

Roger – Delpo decide ultima semifinală

Cu trei din trei, Nadal mai face un pas către singurul mare titlu care îi lipsește și-l evită în semifinale pe rivalul cel mai puternic de acum. Dacă nu va fi Novak, va fi însă fie un clasic Fedal, rejucat în circumstanțe mult mai prietenoase pentru liderul în clasamentul all-time al titlurilor de Slam, fie o reîntâlnire cu Juan Martin, omul care se poate dovedi o mare pacoste pentru oricine în indoor, inclusiv (sau mai ales) pentru Rafa. Va fi foarte interesant de văzut cum va arăta jocul lui Nadal în semifinală, pentru că, în pofida celor trei victorii, el este, totuși, departe de a fi infailibil zilele acestea, iar jocul lui, cum am mai spus, transmite semnale amestecate. Meciurile câștigate și intensitatea-i caracteristică îi țin sub preș minusurile, dar ele vor fi expuse dacă adversarul din semifinale va fi suficient de inspirat să ducă la capăt ceea ce Wawrinka și Berdych au reușit doar pe bucăți mici. 

Victoria lui Nadal i-a făcut un pustiu de bine și lui Stanislas Wawrinka, elvețianul care își făcuse partea lui de treabă în primul meci al zilei, când l-a învins în trei seturi, 6-7, 6-4, 6-1 pe un David Ferrer deja eliminat. Ferru e deziluzia turneului, pentru el se termină un an greu și istovitor, cu multe finale pierdute, dar și cu satisfacția primei finale de Grand Slam a carierei. Afară de cazul în care Juan Martin Del Potro câștigă turneul, Ferrer va termina anul pe locul trei, cu un avans de doar 10 puncte față de absentul Andy Murray. 

Cât despre Stan, nici că se putea un final și un premiu mai frumos pentru un sezon pe care îl poate declara liniștit drept anul carierei. Amintirile de la AO și US Open, turneele câștigate, intrarea în Top 10, toate astea vor fi completate de semifinala de la Turneul Campionilor, reușită la chiar prima participare. Și, cumva potrivit, îl va întâlni chiar pe același Novak Djokovic, alături de care a jucat cele două meciuri memorabile de la turneele pomenite. 

Ca să aflăm al patrulea semifinalist, vom avea șansa unui meci care se anunță de cinci stele: Roger Federer și Juan Martin Del Potro joacă sâmbătă, de la ora 16:00, având calificarea pe masă. E simplu: cine învinge, trece mai departe, indiferent de numărul de seturi. Este al 20-lea meci direct între cei doi (14-5 RF), iar în ritmul acesta rivalitatea lor va deveni deja comparabilă, (numai) numeric, cu celelalte mari bătălii ale lui Roger. Este și al treilea meci direct dintre ei în ultimele trei săptămâni, după Basel și Paris, iar miza n-ar putea fi mai mare. Nu e doar prezența simbolică în careul de ași (și alături de Rafa și Nole), ci și o șansă de confirmare (în cazul lui Delpo) sau reabilitare (în cazul lui Roger). Plus ocazia unui rematch cu Nadal în indoor. O2 va fremăta, amândoi sunt foarte iubiți aici, iar tot contextul îl transformă în poate cel mai intrigant meci din grupe.

Așadar, Nole – Stan și Rafa – Roger/Delpo. Deloc rău.