Murray câștigă cu Janowicz, finală perfectă la Wimbledon

Andy Murray s-a calificat în a doua finală consecutivă la Wimbledon și în a patra consecutivă din tot atâtea Grand Slamuri jucate, după ce l-a eliminat pe Jerzy Janowicz în semifinală, 6-7 (2), 6-4, 6-4, 6-3. 

N-a fost însă o zi fără emoții pentru britanic. După ce, în sferturi, a trebuit să revină de la 0-2 cu Verdasco, Murray a pierdut și de data aceasta primul set, contra unui jucător în fața căruia pierduse anul trecut, la Paris. Culmea, Muzz n-a cedat decât 9 puncte pe propriul serviciu în setul 1, și totuși l-a pierdut. A răspuns rapid, cu break în startul setului secund, avantaj pe care l-a apărat în pofida faptului că, treptat, Janowicz a devenit mult mai percutant pe retur. JJ a avut patru șanse să recupereze break-ul, dar nu le-a putut concretiza. Cu 1-1 la seturi, importanța setului trei devenise majoră. Iar cel care a mușcat primul a fost Janowicz. Polonezul a făcut, în fine, break și s-a desprins la 4-1. Aparent, în control total. În realitate, ceva s-a întâmplat în mintea lui Jerzy, pentru că în mod evident n-a știut să gestioneze momentul, deși Murray continua să joace destul de pasiv și să nu-și creeze șanse. Janowicz a exagerat cu scurtele și și-a pierdut întâi serviciul, apoi capul, intrând într-o serie de cinci game-uri pierdute la rând, spre bucuria nemărginită a publicului. 

Între setul trei și patru, în vreme ce polonezul a plecat la vestiare, arbitrul turneului a decis să închidă acoperișul pentru ca meciul să poată continua în condiții de lumină artificiaală. Anunțul a provocat furia lui Murray, fluierăturile publicului și o droaie de reacții foarte îngrijorate ale ziariștilor britanici, aproape scandalizați de faptul că britanicul nu este ascultat. Andy a avut o lungă discuție cu arbitrul de scaun, în esență acuzându-l că închide acoperișul doar la presiunea lui Janowicz (cel care, anterior, întrebase în repetate rânduri când se va închide acoperișul): „Nu poți să închizi acum acoperișul, omule. Este un turneu outdoor, nu indoor. Nici măcar nu e întuneric! Nu înțeleg regulile astea. De fapt, nici nu sunt reguli. Nu e fair”, i-a spus Andy arbitrului, explicând că se mai poate juca măcar 45 de minute în condițiile respective. 

I repeat. Time and again we are told this is an outdoor summer event. If this screws Murray, Wimbledon will deserve opprobrium of the nation

— Neil Harman (@NeilHarmanTimes) July 5, 2013

Wonder if there would have been such a clamour for the roof to remain open if #Murray had lost the third set.

— DavidLaw (@DavidLawTennis) July 5, 2013

Beating a dead horse, but the British fans could be more gracious about receiving the 24th ranked player who previously lived in his car.

— Rachel Bird (@TheSportBird) July 5, 2013

Oricât de neapreciată de fani și de Murray, decizia organizatorilor este însă perfect normală: neavând de unde să știe cât va mai dura meciul, ei au ales să închidă acoperișul între seturi, în loc să oprească apoi jocul din cauză de întuneric în mijlocul unui set.

Toată tensiunea s-a simțit și pe teren. Cei doi s-au luat la ochi în câteva ocazii. La un moment dat, într-un rally disputat, Janowicz l-a lovit din plin pe Murray, iar mingea a ricoșat din Andy în terenul polonezului. Publicul a erupt, crezând că britanicul a câștigat punctul. În fapt, conform regulamentului, punctul cu pricina a fost al lui Janowicz. 

Din fericire pentru britanici, toate discuțiile, acuzele și îngrijorările de moment și-au pierdut rapid toată consistența. Teama că Janowicz s-ar putea regrupa în pauza de 30 de minute care a urmat, sau că Murray ar putea scăpa din mână momentul favorabil al meciului, sau că polonezul ar fi mai avantajat de indoor, s-a dovedit nefondată. În esență, setul patru n-a avut istoric, scoțianul impunându-se categoric. O victorie meritată, logică, dar muncită. Tensiunea în care s-a jucat a fost evidentă, mai ales pentru Murray, stresat de presiunea celui care are mai multe de pierdut. Janowicz a îmbrățișat presiunea, arătând cât de mult iubește să joace în astfel de situații, însă a clacat când a avut controlul, neobișnuit cu astfel de situații. În mod cert, o experiență pozitivă pentru el și pentru viitorul său. Data viitoare când va ajunge atât de departe va fi mult mai greu de dat la o parte. Ceea ce a impresionat la el vineri a fost felul în care s-a comportat în timpul meciului, ca și cum o astfel de ocazie  – semifinală la Wimbledon – n-ar fi fost ceva nou pentru el. A făcut față presiunii exercitate de public și în mod cert i-a pus probleme lui Andy. Atâta doar că n-a știut ce să mai facă atunci când s-a văzut la două servicii decente distanță de 2-1 la seturi. Deocamdată, Janowicz, care reușește semifinala la abia a doua sa participare la Wimbledon, va urca pe locul 17 în lume de lunea viitoare.

„Jerzy, how good can you be?” JJ: „Honestly…I hate those kind of questions.” #wimbledon

— Steve Tignor (@SteveTignor) July 5, 2013

„Evident, sunt încântat. Un meci foarte greu. Mai greu decât oricare altul din turneu”, a spus Murray, ușurat de faptul că a ajuns în finală. Ca să pună capăt unei perioade de secetă care durează de 77 de ani în tenisul britanic, el va trebui acum să-l învingă pe Novak Djokovic în finala de duminică.

Până la urmă, în ciuda tuturor surprizelor, Wimbledon are parte de o finală între primii doi capi de serie. E a șaptea oară în ultimele 10 ediții când trofeul masculin s-a jucat între favoriții 1 și 2: de trei ori Federer – Nadal, de două ori Federer – Roddick, câte o dată Djokovic – Nadal și Djokovic – Murray. 

Iar Djokovic și Murray sunt acum în situația de a se fi întâlnit în trei dintre ultimele 4 finale de Slam jucate. Deocamdată e 1-1. Nole s-a impus la Melbourne, iar Andy, la New York. Cine se va desprinde la Londra?