Monte Carlo | Stan The Man îl spulberă pe Murray, Federer revine pe locul 2

Viteza a fost cuvântul de ordine al zilei la Monte Carlo, unde toată lumea a părut că se grăbește undeva. Sau poate o parte dintre jucători au simțit efectele Monte Carlos Players Party care s-a desfășurat cu o noapte în urmă, și care s-a lăsat, conform participanților, și cu un Harlem Shake de final, la care capul răutăților a fost un grup format din Rafa Nadal, Andy Murray și Milos Raonic.

Glumă, glumă, dar Andy Murray chiar a lăsat impresia ca și cum a ajuns pe teren după o petrecere prelungită. Britanicul a început excelent meciul cu Stanislas Wawrinka, a avut și două șanse de break în primul game, apoi, dintr-o dată, totul s-a rupt, iar Andy a început să cedeze tot mai mult teren. Împins la doi metri în spatele terenului de reverul agresiv și pe deplin funcțional al lui Stan, Muzz i-a făcut suplimentar viața mai ușoară elvețianului cu un serviciu pe deplin ineficient. A rezultat un 6-1 rapid pentru Wawrinka. Mai important e că acesta a reușit să evite tradiționala scădere de ritm, atât de des întâlnită după un prim set atât de bun. Stan a continuat să dicteze ritmul, a mixat inspirat dropshot-urile, venirile la fileu și forehandurile în lung de linie, și, mai important, nu s-a crispat când a irosit prima șansă de break în setul secund. La proxima șansă a concretizat, iar de acolo și până la final n-a mai fost cale de scăpare pentru un Murray al cărui body-language, mai mereu cu capul în pământ, cu o mină destul de amărâtă, a spus toată povestea.

Stan a jucat, așadar, foarte, foarte bine, dar deja n-ar trebui să mai fie o surpriză venind de la el. Muzz i-a dat o mână de ajutor consistentă, dar chiar și așa, rezultatul n-ar trebui să fie deloc unul surprinzător, poate doar proporția scorului. La urma urmelor, dintre primii patru, Murray e omul cu care Wawrinka se simte cel mai bine pe teren. Chit că are un h2h negativ, l-a bătut pe britanic la US Open 2010, l-a împins în cinci seturi la Wimbledon 2009, iar pe zgură câștigase precedentele două meciuri directe. A venit și a treia, la cel mai aspru scor cu care Muzz a pierdut din 2010 încoace, culmea, tot la Monte Carlo. 

Nu e, carevasăzică, o locație în care scoțianul să se simtă prea bine. În fapt, când a părăsit terenul s-au auzit și niște fluierături. Pesemne că publicul n-a uitat episodul din 2011, când Andy l-a scos din minți pe un foarte accidentat Gilles Simon abuzând de dropshot-uri, tactică pe care spectatorii au fluierat-o copios.

Înfrângerea pune serios sub semnul întrebării declarațiile prin care Murray promitea o cu totul altă atitudine în sezonul de zgură, el anunțându-și, și nu o dată, intențiile cât se poate de expansive în ce privește Roland Garros.

Ea are și o altă consecință, mult mai directă: îl coboară pe Muzz în clasament după o foarte scurtă perioadă petrecută pe locul secund. În schimb, fără să joace, Roger Federer redevine numărul 2 mondial, cu un avans de numai 10 puncte (8.670 vs 8.660). E o situație care, chiar dacă nu pare, poate să aibă o influență majoră în ce privește sezonul elvețianului, care are, de pe locul 2, o cu totul altă perspectivă asupra viitoarelor turnee. 

Cum Murray nu mai are Barcelona în program anul acesta (sferturi în 2012), în cazul în care Andy nu acceptă un wildcard la turneul catalan, atunci Federer e sigur de locul 2 cel puțin până la finele turneului de la Madrid (12 mai).

Cât despre Stan, el redevine trendy grație unei prestații foarte solide, cuplată și cu anunțul recent al numirii lui Magnus Norman drept noul antrenor. Magnus Norman e același care l-a adus pe Robin Soderling în postura de dublu finalist la Roland Garros. Stan The Man are acum șansa unui rematch cu Jo Tsonga, împreună cu care a luat parte la două veritabile thrillere în ultimii doi ani, la RG. În ambele ocazii meciurile lor s-au terminat în cinci seturi, victoriile fiind împărțite. Dacă trece și de Jo, ar urma examenul suprem: Rafa.

Wawrinka vs Murray

A fost o zi a victoriilor scurte

și expeditive, cum ziceam la început. Rafa nu putea face abstracție, așa că și-a trecut în cont o victorie pe care n-am putea-o caracteriza decât de rutină, contra lui Kohlschreiber, 6-2, 6-4. A fost victoria cu numărul 44 consecutivă la Monte Carlo, venită la 10 ani și o zi de la ultima lui înfrângere la Monte Carlo, iar pentru Rafa urmează o reîntâlnire cu Grigor Dimitrov. Pentru fanii lui Federer care încearcă să identifice în talentatul bulgar un urmaș al lui Roger va fi interesant de urmărit în ce măsură se va păstra tema tactică a meciurilor Rafa-Roger. Nadal și Dimitrov s-au mai întâlnit o dată, pe vremea când Grigor era doar un jucător de potențial, în 2009, la Rotterdam, Dimitrov atrăgând atunci atenția cu un meci foarte bun. S-a impus Rafa, în trei seturi, 7-5, 3-6, 6-2.

Dimitrov l-a bătut azi pe Florian Mayer în două seturi succinte, 6-2, 6-4, meci înainte de care a spus că obiectivul său pentru acest an e să intre în Top 20: “Cred că așteptările cele mai grele vin de la mine, nu de la alți oameni. E important să-ți păstrezi o atitudine corectă, să nu te descurajezi chiar și când vin 4, 5 sau 6 înfrângeri la rând. Trebuie să continui să muncesc și să-mi urmăresc obiectivele”. La 21 de ani, ce-i drept, Grigor nu pare să se fi descurajat după ce a suferit, la IW și Miami, două înfrângeri parcă trase la indigo, cu Novak Djokovic și Andy Murray, în ambele începând splendid, înainte de a claca în momentul în care încerca să închidă primul set. Primește acum o altă șansă la o victorie faimoasă. Ce-i drept, e greu să găsești o șansă la o surpriză mai mare decât să-l bați pe Rafa la Monte Carlo.

Altă victorie scurtă și concludentă a fost livrată de Fabio Fognini, care l-a trimis repede la plimbare pe prea-nervosul Tomas Berdych. Tot 6-4, 6-2 și aici. Fabio l-a ținut la respect cu forehand-ul pe Tomas, care a avut ceva de împărțit ba cu el însuși (“Nu știu ce caut aici, nu am nevoie să fiu aici!”) sau cu arbitrul. Fognini, finalist anul trecut la București, unde e așteptat săptămâna viitoare, va da piept pentru un loc în semifinale cu Richard Gasquet, care și-a confirmat sezonul mai mult decât bun printr-o victorie în două seturi – tema zilei – cu Marin Cilic.

 

Djokovic luptă şi câştigă, Del Potro luptă şi pierde

Novak a avut parte de încă o victorie muncită în faţa lui Juan Monaco:4-6 6-2 6-2. Scenariul a fost acelaşi ca în meciul cu Youzhny: un prim set pierdut, apoi Novak a strâns din dinţi şi le-a câştigat pe următoarele. Departe de nivelul său optim, Djokovic dovedeşte cât este de mult peste jucătorii de pluton: reuşeşte să câştige cu o gleznă nerefăcută total şi cu aproape zero pregătire pentru sezonul zgură. Cu toate că dedicaţia sa e admirabilă, se pune întrebarea dacă chiar merită să rişte jucând în aceste condiţii. Să sperăm că nu se va dovedi că a fost o decizie neinspirată.

Novak va juca în sferturi cu Jarkko Nieminen, care a trecut după mai bine de două ore şi jumătate de Juan Martin Del Potro cu 6-4 4-6 7-6(4). Setul trei a fost pe muche de cuţit: Delpo a servit pentru meci la 5-4, Nieminen a avut match point la 6-5, s-a ajuns la tiebreak, când la 4-5 Delpo a început să aibă crampe. Victorie meritată a lui Nieminen care este în sferturile unui Masters după Paris 2006 şi la prima victorie asupra unui jucător de top 10 în ultimii doi ani. Nu e un stat de care Delpo va fi prea mândru, dar ca şi Andy Murray, are circumstanţe atenuante: este primul turneu pe zgură şi din nefericire nu există turnee de pregătire pentru turneele de pregătire. Partea bună, atât pentru Delpo cât şi pentru Murray este că mai au timp să îndrepte situaţia până la Roland Garros.

De notat și victoria la fel de solidă reușită de Max Mirnyi și Horia Tecău la revenirea pe teren după accidentarea lui Horia. Cei doi au câștigat la 2 și la 2 cu Dodig/Stepanek și se pregătesc de un meci în sferturi cu perechea spaniolă Marrero/Verdasco, pe care i-au mai învins anul acesta, foarte clar, la Sydney. Horia și Max sunt și ei așteptați la București săptămâna viitoare.

 

Na Li pe coperta TIME

Nu doar că este singura reprezentantă a tenisului, dar Na Li a mai prins și coperta! E vorba despre faimosul top Time 100  Most Influential People in the World, pe care îl puteți studia pe larg aici, și în care jucătoarea din China a fost inclusă la capitolul Icons. Ceilalți sportivi incluși sunt Lebron James, Magnus Carlsen (Titans); Mario Balotelli și Lindsey Vohn (icons).

“Sunt foarte bucuroasă să fiu pe coperta TIME. E o onoare pentru mine să fiu în poziția de a ajuta la creșterea și promovarea tenisului în jurul lumii, mai ales în China”, a spus Na Li.

Într-adevăr, Na Li face un bine imens WTA, ajutând mai ales în Asia, unde nivelul ei de popularitate depășește cu mult limitele la care ne-am putea gândi, la creșterea cotei de piață a tenisului. Faima lui Na Li, în prezent pe locul 5 în lume, a explodat după ce chinezoaica s-a impus la Roland Garros, în 2011. În afară de acest titlu, Li mai are două finale de Slam, ambele la Australian Open.