Monica Niculescu, sau multele feluri de frumuseţe ale unui meci de tenis

O jucătoare care şi-a „customizat” jocul atât de tare că mulţi o numesc excentrică, neortodoxă, curioasă, este Monica Niculescu. Într-adevăr, dacă judeci cartea doar după copertă, jocul Monicăi o să te lase cam cu gura căscată: loveşte aproape exclusiv tăiat pe dreapta, reverul cu două mâini este arma de atac şi foloseşte o mişcare abreviată la serviciu. Însă eu nu cred c-am văzut o jucătoare mai inteligentă pe teren şi mai muncitoare.

Celor care vor lovituri „drăguţe” le dau un citat din Brad Gilbert: „Numai jucătorii mediocri cred că loviturile drăguţe înseamnă ceva”. Şi le reamintesc de următoarele chestii: serviciul şi loviturile lui McEnroe, reverul lui Borg, reverul lui Courier, serviciul lui Roddick, dreapta lui Nadal, dreapta lui Soderling, dreapta lui Gulbis. Toate neortodoxe, însă al naibii de eficiente.

Ce uită amatorii exclusivi ai tenisului „frumos” este că datoria unui jucător este nu să joace frumos, ci să pună cât se poate de multe probleme adversarului. Şi asta se face prin viteza loviturilor, prin spinul şi prin plasamentul lor. Nu prin frumuseţea lor. Frumuseţea loviturilor este un bonus. Dacă este, o primim şi o apreciem. Dar nu este singurul lucru de apreciat într-un meci de tenis. Şi asta mă duce la al doilea lucru pe care mulţi esteţi par să-l ignore: frumuseţea traiectoriilor desenate pe teren. Modelele alcătuite de mişcarea mingii între cei doi jucători pot fi de o complexitate incredibilă, pentru cine ştie să le aprecieze. Cu cât sunt mai variate, mai imprevizibile, mai aproape de linii, cu atât demonstrează abilităţile superioare ale celor care le creează. Iar traiectoriile mingii într-un meci de-al Monicăi Niculescu spun un singur lucru, tare şi clar: fata asta ştie cum să joace tenis.

Expresia de pe chipul lui Errani în timpul primelor două seturi era una de frustrare amestecată cu o negură resemnată. Mâini aruncate în sus, dialoguri cu loja, ridicări din umeri. Asta provoacă jocul Monicăi Niculescu. Nicio minge nu seamănă cu următoarea, niciodată nu ştii ce-o să vină spre tine de peste fileu: o tăiată în cros, un lob, o scurtă? Monica este unul din exemplele rare de jucătoare „tactică”. Atât de rare sunt acestea în tenisul din ziua de azi, din ce în ce mai fizic, încât singurul exemplu similar care-mi vine în minte este Aga Radwanska. Sunt jucătoare care care folosesc la maxim toate unghiurile terenului şi care au o deplasare şi un mental suficient de solid pentru a susţine această varietate. Şi asta face din meciurile lor un spectacol fascinant de urmărit, pentru cine ştie ce să urmărească.

Monica a pierdut azi. A pierdut pentru că a ajuns-o oboseala. N-a putut închide în două seturi (break avans în al doilea), așa că ultimele săptâmâni, în care a jucat non-stop, au prins-o din urmă. Dar atâta timp cât a avut energie, a fost fascinant de urmărit pânza de păianjen pe care a ţesut-o în jurul lui Errani. 

După, a început Lucie Safarova cu Petra Kvitova. A câștigat P3tra, cum altfel, în trei seturi. Desenul traiectoriilor a fost foarte diferit de cel din meciul Niculescu – Errani, dar la fel de captivant. Unde mai devreme avusesem parte de un fel de breakdance cu beaturi fracturate, sau un fel de improvizaţie de jazz de-a lui Thelonius Monk (depinde ce generaţie sunteţi), am avut apoi o locomotivă furioasă de Led Zeppelin. Tenisul e cu adevărat unul din cele mai fascinante şi divers jucate sporturi, care dă posibilitatea să câştige unor jucători la fel de diferiţi ca noaptea de zi. E un exemplu de libertate maximă şi o dovadă că nimic nu e imposibil. Gael Monfils poate să confirme.

Simona, Beck in control. Merge în sferturi la Doha, meci cu Errani

Nu ştiam mare lucru despre Annika Beck înaintea meciului cu Simona. Am aflat că are 19 ani şi e pe locul 55. Nu-i deloc rău. Simona mai jucase cu ea la s-Hertogenbosch anul trecut şi câştigase în trei seturi. Nemţoaica joacă un tenis de atac, cu o dreaptă explozivă şi o deplasare foarte bună. Pentru că amândouă lovesc foarte bine din spate, primul set a fost o bătălie pe viaţă şi pe moarte, cu schimburi epuizante şi spectaculoase. Însă amândouă au probleme cu serviciul, așa că primul set a fost un lung şir de breakuri şi rebreakuri (9 în total). Dar cel mai important dintre ele a venit la 4-3. A fost un game important, pentru că Beck era pe val și se desprinsese la 40-15, după un rally mamut, de o duritate extremă, în care ambele au trecut, pe rând, din apărare disperată în atac furios, și pe care Simona l-a cedat cu o minge trimisă mult în aut. Faptul că de la acel scor ea a reușit totuși rebreak-ul, grație câtorva puncte excelent jucate, a schimbat dinamica jocului. La 4-4, Simo și-a făcut serviciul impresionând cu o dreaptă nadaliană, apoi un alt break a închis setul.
 
De acolo, nivelul şi încrederea lui Beck au scăzut, iar greşelile s-au înmulţit. Setul doi a fost o formalitate: 6-1. Singurul eveniment demn de menţionat este că Simona a început să simtă dureri la glezna dreaptă spre sfârşitul meciului. Întrebată în interviu ce s-a întâmplat, a spus că nu şi-a sucit glezna, dar simte dureri, probabil din cauza oboselii şi terenului, care este tare. A mulțumit suporterilor români din tribune, un grup destul de numeros, și a spus că îi place mult Doha. Apoi a acordat autografe fanilor care au susținut-o. 

Ar putea să-i placă și mai mult după meciul de mâine. Următoarea adversară este nimeni alta decât Sara Errani, învingătoarea, după un meci lung şi muncit, a Monicăi Niculescu. Să sperăm că glezna Simonei nu va fi o problemă, pentru că meciul de mâine va fi probabil tot unul plin de schimburi lungi. Asta, în ciuda H2H-ului, unul foarte interesant. Unicul meci direct între Simona și Errani (locul 7 mondial) s-a jucat anul trecut, la Miami, și a însemnat unul din ultimele meciuri ale Simonei înainte de „explozia” de la Roma. Errani s-a impus atunci cu 6-1, 6-0, meci jucat în turul 3. E timpul pentru o revanșă.

Celelalte sferturi la Doha sunt Cetkovska – A.Kerber, Kvitova – Jankovic și Wickmayer – Radwanska.

Ce altceva e de notat în WTA:

– Din fericire, Monica s-a răzbunat ulterior la dublu. A câștigat, încă o dată, alături de Klara Zakopalova (6-3, 6-3 cu Chan/Huber), iar cele două sunt în sferturi, unde le vor întâlni pe favoritele 2, Hsieh/Peng.

– Na Li, favorita 1 a turneului, a fost surpriza negativă a zilei la Doha, pierzând în trei seturi cu Petra Cetkovska, locul 134 în lume. Încă un rezultat care ar trebui să pună și mai bine în perspectivă o realitate simplă: și în WTA, și în ATP, se întâmplă oricui să mai aibă o „off day”. Nu poți să câștigi tot, nici măcar atunci când ești mare favorit. De văzut cum va evolua tabloul, și mai deschis după ieșirea în decor a campioanei de la Australian Open. Altfel, Na Li are oricum motive de bucurie și pesemne că n-o să sufere prea rău pentru azi: de luni urcă pe locul 2 în lume. O altă chinezoaică, Shuai Peng, va urca pe locul 1 la dublu: prima chinezoaică ajunsă pe locul 1 WTA, simplu sau dublu. Peng e chiar adversara din sferturi la dublu a Monicăi Niculescu.

– Serena Williams a luat un wildcard la Dubai, săptămâna viitoare, ca să compenseze lipsa de meciuri din acest început de an. Cum nu va juca Indian Wells, Serena ar fi rămas fără meciuri până la Miami.