Monica Niculescu pierde cu Danielle Collins; Sorana Cîrstea nu rezistă cu o Elena Rybakina în mare formă

Primele eliminări ale româncelor au venit în meciuri oricum complicate pe hârtie: Monica Niculescu a fost incomodă preț de un set pentru Danielle Collins (2-6, 6-2, 6-1), în vreme ce Sorana Cîrstea a avut ghinionul să dea peste o Elena Rybakina care începe să-și regăsească nivelul din începutul sezonului (6-0, 6-3).

Relația Monicăi Niculescu cu zgura a fost dintotdeauna una nefastă. În principal din cauza stilul de joc, un stil de joc unic și special, dar ineficient și previzibil pe o suprafață cum e zgura. Asta explică rezultatele Monicăi pe zgură, unde a jucat doar o singură semifinală WTA și a reușit, de asemenea, o singură victorie pe tabloul principal la Paris din zece încercări. 

Astăzi, Monica a fost învinsă pentru a noua oară în primul tur la Paris, după un meci pe tiparul celor jucate în calificări, dar de data asta cu un alt deznodământ. Moni a fost eliminată (6-2, 2-6, 1-6) de americanca Danielle Collins, dar la trasul liniei rămânem cu victoriile din calificări și cu faptul că Monica și-a câștigat, încă o dată, dreptul de a fi prezentă pe tabloul principal la un Grand Slam. Sunt lucruri care pot părea mici, dar care au, în realitate, o însemnătate importantă. 

Victoriile din calificări, obținute în fața unor jucătoare importante, sunt victorii de unde se pot extrage lucruri bune pentru restul sezonului, când se va trece pe hard, acolo unde Monica poate face diferența și unde stilul ei de joc se pliază mult mai bine. Ce contează pentru Monica în această fază a carierei sale e să rămână la un nivel înalt din punct de vedere fizic și să fie competitivă. 

Problema principală pentru Monica atunci când joacă pe zgură – indiferent de condiții – e săritura mingii. Slice-ul ei de forehand devine complet ineficient pentru că la momentul impactului mingea sare suficient de mult. Adică adversara are timp la dispoziție să se așeze, să ajungă în poziție confortabilă de lovire și să accelereze decisiv. Astfel, pe zgură, Monica rămâne fără o armă și trebuie să se descurce doar cu serviciul, reverul și venirile la fileu – dar și acestea fără strălucire, pentru că nu sunt puse în valoare fără slice-ul de forehand. 

Meciul cu Collins a avut, în mare parte, același scenariu ca multe dintre meciurile jucate de Monica, în special ultimele două jucate la Paris, în calificări: câștigă primul set clar, are avantaj și în setul doi – iar de aici totul se rupe. În principal pentru că adversara începe să înțeleagă ce e de făcut și ce trebuie să ajusteze pentru a întoarce meciul. 

Dacă în ultimele două meciuri, cu Kostova și cu Zvonareva, Niculescu a reușit să revină în decisiv, cu Collins nu s-a mai putut. Monica s-a agățat, s-a luptat să revină și a încercat să rămână, cu orice preț, aproape de adversară. Însă agresivitatea americancei a fost mult prea mult chiar și pentru o jucătoare ca Monica, care se deplasează bine și scoate multe puncte cu defensiva. De la 6-2, 1-0 cu break pentru Monica, Collins a jucat și mai agresiv decât o făcuse până atunci și a încercat să facă diferența doar cu returul. A pedepsit categoric fiecare serviciu al Monicăi și tot returul i-a permis să se afle în controlul tuturor punctelor jucate. Ba mai mult, a înțeles că o soluție cu Monica sunt atacurile în cross scurt și a mizat exclusiv pe această tactică în ultimele două seturi – tactică care, desigur, i-a adus puncte după puncte și game-uri după game-uri. 

În ciuda înfrângerii, aventura Monicăi la Paris continuă. Ea e prezentă pe tabloul de dublu, acolo unde face pereche cu Misaki Doi. Misaki și Monica vor juca în primul tur cu Irina Bara și Fanny Stollar. 

Sorana nu a putut-o opri pe Elena Rybakina

Dintre toate jucătoarele din România prezente la Roland Garros, misiunea cea mai complicată, încă de la momentul aflării adversarei, a avut-o Sorana. Nu pentru că a întâlnit o favorită – favorita 14 – ci pentru că a întâlnit-o pe Elena Rybakina, o jucătoare extraordinară, care joacă și se deplasează cu o siguranță dezarmantă. Totul e atât de calculat și precis la jocul ei încât de multe ori își lasă adversara fără replică. Adversarele nu mai știu ce ar trebui să joace pentru a avea, măcar, o șansă în fața ei. 

Totul pleacă însă de la încredere. Rybakina a jucat și câștigat enorm în 2020, ajungând la cinci (!) finale WTA, ultima fiind acum câteva zile la Strasbourg, când a fost învinsă, în trei seturi, de Elina Svitolina. Iar pentru că a câștigat atât, Rybakina arată și joacă precum o jucătoare mare: emană siguranță, e greu spre imposibil de scos de pe teren și nu îi poți găsi neapărat vreo slăbiciune. E precisă, e mobilă, e extrem de agresivă și a găsit acel echilibru atât de căutat între ofensivă și defensivă. 

Cu Sorana, a fost, din nou, impecabilă. A câștigat primul set în doar 24 de minute, în care a avut doar șase erori neforțate și nu i-a dat Soranei nici măcar șansa de a forța prea mult. A jucat repede, în viteză și generând lovituri câștigătoare de nicăieri. Ca apoi, în setul doi se continue cu același joc bun și exact, dar înfrânat puțin de replica dată de Sorana, care a revenit de la 1-4 la 4-3. 

Deși a avut șansa de a egala, Sorana n-a putut confirma momentul bun avut de la 1-4 la 3-4 și și-a cedat din nou serviciul, oferindu-i Elenei șansa de a servi pentru meci – misiune de care Rybakina s-a achitat aproape perfect, câștigând setul și implicit meciul după o minge de break salvată. 

Precum în cazul Monicăi, nici pentru Sorana RG 2020 nu se oprește aici. Sori e prezentă pe tabloul de dublu, acolo unde face pereche cu Sara Sorribes Tormo. Cele două le vor avea ca adversare în primul tur pe Alison Riske și Ajla Tomljanovic.