Monica Niculescu folosește wildcard-ul cu succes, câștigă un meci strâns cu Andrea Petkovic. Prima victorie în Slamuri după aproape 2 ani
Radu Marina | 2 iulie 2019Ajunsă la Londra cu cinci victorii consecutive și un titlu în turneul ITF de la Ilkley – pentru care a și fost răsplătită cu wild card pe tabloul principal – , Monica confirmă relația specială cu iarba și avansează, pentru a șasea oară în carieră, în turul doi la Wimbledon, după 2-6, 6-2, 7-5 cu Andrea Petkovic.
Succesul în fața nemțoaicei îi aduce Monicăi prima victorie în turneele de Slam din septembrie 2017 (!) încoace. De asemenea, ea își duce seria de meciuri consecutive la șase și îi crește semnificativ șansele la revenirea în top 100.
Petkovic – Niculescu e o rivalitate tăioasă și intensă. S-au întâlnit de opt ori până acum, și-au împărțit victoriile și au jucat fie maratoane, fie meciuri scurte, care au mers doar într-o singură direcție. Meciul de azi a făcut parte din prima categorie – iar marea noutate e că, de data asta, maratonul n-a mai fost câștigat de Petkovic, care reușise până azi să câștige, de fiecare dată, toate cele trei meciuri ajunse în set decisiv cu Monica (Beijing 2011, 2014, Fed Cup 2016).
Startul de meci i-a aparținut Andreei, care în doar 14 minute de la începerea meciului conducea cu 4-0. A fost un debut în forță, impunând un ritm prea alert pentru Moni, care n-a putut construi mai nimic. S-a aflat într-o defensivă permanentă și doar a încercat să incomodeze, cumva, cu slice-ul de forehand atât de eficient pe iarbă și acel rever luat devreme.
Monica a încercat o mică revenire, legând două game-uri de la 0-4, dar n-a putut merge până la capăt. Serviciul lui Petkovic a făcut diferența, iar în acel game șase – extrem de important, cu Monica în curs de revenire – Petkovic s-a distanțat la 5-2 după un game de serviciu în care toate punctele au fost câștigate cu ajutorul serviciului. Iar în game-ul următor, când Monica a servit pentru a rămâne în set,Petkovic s-a năpustit asupra ei din nou cu returul – care a făcut, încă o dată, diferența.
Cheia pentru acest set a fost începutul mult prea puternic al lui Petkovic – diferența era deja prea mare pentru a mai putea fi recuperată – dar și combinația serviciu-retur, care a mers impecabil pentru nemțoaică. A pus o presiune atât de mare pe Niculescu încât n-a lăsat-o să joace efectiv. Or, Monica are nevoie de spațiu pentru a se desfășura și pentru a-și pune în valoare întregul arsenal de lovituri. Asta a părut, de fapt, a fi tactica lui Petkovic: de a juca rapid, în viteză, astfel încât să nu-i dea timp pentru a ajunge la lovituri ori pentru a-și întinde capcanele.
Întrebarea, după primul set, era cât va putea menține Petkovic acest nivel la serviciu și retur? Apoi, mai era un aspect important: oricât de neagră ar arăta situația, Moni va fi acolo întotdeauna, gata să dea tot ce are ea mai bun; se agață, nu renunță ușor și trage cu dinții de fiecare punct pentru a-și crea oportunități. Asta e esența ei.
Întrebarea avea să-și găsească rapid răspunsul: Petkovic n-a cedat ușor, serviciul a salvat-o în câteva rânduri în începutul de set doi, dar intensitatea și precizia arătată în primul set n-a mai fost acolo, așa că Monica și-a făcut loc în meci cu mult mai multă ușurință. A fost esențial faptul că meciul n-a mai fost fragmentat și lipsit de orice fel de ritm – asta i-a permis Monicăi să-și pună în valoare loviturile și variația, dat fiind că n-a mai fost sufocată încă de la retur și serviciu și a putut avea acel “spațiu” de care aminteam mai sus; a putut ajunge la lovituri, iar selecția loviturilor n-a mai fost grăbită și haotică.
În momentul în care aceste mici piese s-au așezat, meciul s-a schimbat. De la 1-2, Monica a legat cinci game-uri la rând pe fondul unui joc foarte clar și extrem de variat, obligând-o pe Petkovic să joace exclusiv în termenii Monicăi: a chemat-o la fileu, a atras-o în raliuri, a determinat-o să forțeze, a surprins-o cu reverul accelerat și efectele diferite.
Iar decisivul a fost care pe care. După replica primită în setul doi, Petkovic era avertizată că nu există o cale de mijloc cu Moni, iar singura ei șansă pentru victorie este să fie la fel de incisivă ca în primul set. Pe când Monica primise, la rându-i, o confirmare importantă: dacă rezistă primelor 2-3 lovituri, șansele ei cresc.
Asta a fost, de altfel, și trendul setului decisiv: Petkovic și-a reluat acea poziție avansată în teren și a încercat să facă diferența de la primele lovituri (serviciu-forehand câștigător, retur virulent-urcat spre fileu pentru a finaliza ori serviciu-voleu), Monica a tras cu disperare să rămână prezentă în absolut fiecare schimb, în încercarea de a o atrage pe Petkovic în acele raliuri lungi și epuizante tipice Niculescu. Cu cât raliul e mai lung, cu atât Moni își poate întinde mai bine capcanele.
Tocmai pentru că decisivul a fost o bătălie dură, în momentul în care s-a intrat în linie dreptă a fost mai mult despre atitudine decât despre ce sau cum trebuie jucat. A contat și asta, desigur, dar diferența a făcut-o capacitatea Monicăi de a rămâne acolo și de a nu ceda sub nicio formă.
Asta a dus-o în poziția de a servi pentru meci. Întâi la 5-4, după un break în care tenisul ei a fost mult prea clar pentru a mai putea fi blocat de atacurile lui Petkovick: retur luat din urcare, urmat de o scurtă, urmat de un passing shot slice, continuat cu o venire la fileu și încheiat cu un voleu câștigător. Și mai apoi la 6-5, după ce s-a văzut prinsă din urmă din nou: a refuzat să cedeze, s-a văzut egalată deși a servit pentru meci, dar a luptat, s-a agățat, și-a creat noi șanse și, în final, a ieșit învingătoare dintr-un nou maraton în care a fost dominată o vreme, s-a văzut fără idei, a fost cu spatele la zid și a fost cât pe ce să scape victoria din mână.
În meciul următor, Moni o va avea ca adversară pe Elise Mertens, favorita 21. Belgianca e una din puținele jucătoare care i-au înțeles încă din start tenisul Monicăi, învingând-o de fiecare dată în cele două meciuri categoric (doar opt meciuri a adunat Monica în cele două meciuri jucate cu Mertens). Însă asta nu înseamnă că matchup-ul acesta nu se poate schimba brusc.
Primul Slam nu se uită niciodată! Așa că facem un tricou de colecție, care să ne reamintească de acea zi minunată de la Paris, de acel scor de neuitat, care poate fi începutul pentru multe alte lucruri frumoase. Design votat de cititorii 30-0!
Comandă-l de AICI. Ediție limitată!
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
