E momentul ei, momentul Andreei! Andrea Petkovic e prima campioană a turneului Winners Open
Radu Marina | 8 august 2021Niciodată nu știi de unde o jucătoare își extrage încrederea, ce anume face ca acel declic să se producă și ce anume determină o astfel de schimbare. E o altă lecție pe tenisul ne-o arată recurent: lucrurile bune se vor întâmpla întotdeauna oamenilor buni, care muncesc și continuă să creadă în șansa lor. Poate că nu întotdeauna lucrurile bune se întâmplă fix când ne dorim, dar inevitabil ele se vor întâmplă mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă trebuie să aștepți un an, doi, trei sau șase ani pentru ele.
Șase ani. Atât a așteptat Andrea Petkovic pentru acest titlu WTA câștigat la Cluj. A fost o așteptare lungă și grea, o perioadă în care a experimentat în alte domenii și s-a gândit adesea să se retragă.
Succesul Andreei la Winners Open, după o finală câștigată (impresionant, 6-1, 6-1) în fața egiptencei Mayar Sherif, i-a adus nu doar al șaptelea titlu WTA, dar și confirmarea că revenirea ei este pe drumul bun. Precedentul ei titlu WTA a fost câștigat în 2015, la Antwerp.
Cap de serie numărul 2 la Cluj, Petkovic și-a respectat până la capăt statutul de favorită și a reconfirmat perioada bună prin care trece: cu finală Hamburg, semifinale Belgrad, iar acum cu un trofeu meritat.
În finala de duminică, am avut parte de o vintage Petkovic. Ea și-a adus cel mai bun tenis posibil exact când a trebuit, iar noi am primit o mostră a ceea ce e capabilă ea să facă pe un teren de tenis atunci când e sănătoasă.
Poate că Petkovic nu e o jucătoare din cale afară de agresivă – dacă o compari cu alte jucătoare din circuit, de genul Arynei Sabalenka, Madison Keys sau Petra Kvitova, ca să dăm câteva exemple –, dar baza jocului său e una agresivă, cu lovituri plate și iuți. Știe arta jocului de atac de tenis, știe cum să-și impună stilul ofensiv și știe ce să facă cu varietatea și defensiva adversarei, atunci când i se propune un astfel de joc îngrijit și foarte solid.
Dovadă, Andrea a fost singura jucătoare de la Cluj care a reușit să depășească defensiva lui Mayar Sherif prin lovituri tari și foarte tari – majoritatea executate în lung de linie – și atacând necontenit loviturile încărcate cu top-spin ale adversarei. Toate aceste mingi apăsate – chiar brutale – venite din toate părțile, din interiorul terenului, de la doi metri distanță de linia de fund sau din apropierea fileului au fost prea mult pentru Sherif.
Dat fiind nivelul atins de Petkovic, Sherif n-a putut face mai mult în prima ei finală. S-a luptat, s-a încurajat, a încercat, dar ceea ce Petkovic a pus pe masă astăzi a fost prea mult pentru ea.
Totuși, înfrângerea din finală nu va șterge săptămâna ei grozavă de la Cluj, unde a înregistrat premieră după premieră: primul sfert de finală WTA, prima semifinală WTA, prima finală WTA, devenind prima jucătoare din Egipt calificată într-o finală de acest nivel. Iar de săptămâna viitoare Mayar va intra, în premieră, în top 100 WTA.
Andrea Petkovic poate zâmbi din nou
După sezonul 2015, când a revenit în top 10 și a câștigat la Antwerp (WTA 500), cariera Andreei Petkoic a intrat într-o umbră; victoriile au venit mai rar, mariile victorii aproape deloc, iar căderea în clasament a fost abruptă. Motivul principal? Accidentările repetate – aceleași accidentări de la spate, de la genunchi și de la gleznă care au scos-o, în 2013, în afara topului 200 și au obligat-o să stea departe de terenul de tenis aproape un an de zile.
Și atunci, ca și acum, Petkovic a revenit mai puternic. În 2014, după doi ani grei, a revenit cu o semifinală de Grand Slam la Roland Garros – prima ei semifinală la un astfel de turneu (pierdută în fața Simonei Halep).
Dacă atunci succesul a venit relativ repede după acea perioadă dificilă, acum Petkovic a trebuit să aștepte mult pentru această mare realizare. Atât de mult încât nu puțini au fost aceia care o vedeau deja retrasă, mai ales după ultima accidentare, cea din 2020, când a suferit o intervenție chirurgicală la genunchiul stâng și a trebuit să facă o pauză de trei luni.
De fapt, din 2015 și până în urmă cu trei săptămâni, la Hamburg, când a pierdut cu Gabriela Ruse, Petkovic nu mai jucase o finală WTA, nu mai legase mai mult de patru victorii la niciun turneu și în toată această perioadă a fost mereu la limita topului 100, ieșind de multe ori în afara topului.
Însă atunci când a revenit în circuit, în 2021 (în 2020 a jucat un singur turneu), după operația suferită la genunchi, ea a revenit cu un alt mindset; ca și cum a înțeles că a intrat într-o fază a carierei în care trebuie să se bucure de tot ceea ce tenisul îi va oferi de acum încolo. A început să lucreze din nou cu Petar Popovic, antrenorul din Serbia care a mai antrenat-o în perioada 2010-2014 și alături de care a obținut cele mai mari rezultate și a părut că e fericită doar că joacă, din nou, tenis.
Nu a contat că până în urmă cu câteva săptămâni ea nu legase nici măcar două victorii în vreun turneu în tot sezonul 2021 (nici măcar în calificări); nu a contat că nu s-a regăsit și victoriile n-au mai venit. A continuat să creadă, să muncească și să-și acorde șanse știind că, inevitabil, dacă rămâne sănătoasă, rezultatele bune vor apărea. Iar când lucrurile s-au așezat cu adevărat, succesul a venit brusc, cumva neașteptat, cu finală la Hamburg (pierdută cu gabi Ruse), semifinale la Belgrad și acum titlul de la Cluj – toate astea în decurs de trei săptămâni.
Povestea Andreei ne amintește că niciodată nu putem anticipa de unde își va extrage o jucătoare încrederea, de unde poate să apară acel declic decisiv care să producă și schimbarea. E o altă lecție pe tenisul ne-o arată: lucrurile bune se vor întâmpla întotdeauna oamenilor care muncesc și continuă să creadă în șansa lor. Poate că nu întotdeauna lucrurile bune se întâmplă fix când ne dorim, dar inevitabil ele se vor întâmplă. Mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă trebuie să aștepți un an, doi sau chiar șase ani pentru ele.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
