Moment important pentru Marius Copil: reușește prima finală a carierei. Versus Basic pentru titlu

Ieri se calificase în prima semifinală ATP; azi, Marius Copil bifează încă o premieră. E într-o finală ATP, reușind astfel cel mai notabil rezultat al carierei. Astăzi a trecut în două seturi, 6-4, 6-2 de Jozef Kovalik, își continuă seria de șase meciuri fără înfrângere (și fără set pierdut) și îl așteaptă în finală pe Mirza Basic, cel care l-a învins pe Stan Wawrinka.

Această calificare a lui Marius într-o finală ATP e o realizare cu adevărat mare pentru Marius și pentru tenisul masculin românesc, aflat într-un moment de secetă prelungită. E mare pentru că mult timp a fost percepută drept oarecum improbabilă; Marius vine de foarte departe și a avut de luptat cu multe obstacole, cu propriile temeri și limite.

Iar pentru tenisul românesc e cu atât mai important: ultima dată când un român câștiga un titlu ATP se întâmpla în 2008 (Victor Hănescu, la Gstaad), iar ultima finală ATP era reușită tot de Victor Hănescu, în 2011, la Nice.

Pentru a vedea de cât de departe vine Marius și cât de impresionantă e evoluția lui, chiar dacă e reușită cu pași mici, într-un ritm al său, fără a exista acel boom,  putem lua ca reper interviul luat de 30-0 la ultima ediție a BRD Năstase Țiriac Trophy.

La acel moment (aprilie 2016), Marius era în top 200 la simplu și venea după un an complicat, cu multe dezamăgiri și înfrângeri. Nici în 2016 lucrurile nu erau cu mult diferite: era învins în primul tur la București atât la simplu cât și la dublu, era în căutări și nu știa ce îi lipsește pentru a fi mai sus în clasament. Identifica problemele, dar nu le găsea cheia și rezolvarea. “Sper să mă liniștesc cel mai mult la cap și să reușesc să depășesc barierele puse de mine, cred. Nici nu știu cum să scap de ele, am încercat și cu mental coaching. Eu sunt profesionist – cu mâncarea, cu pregătirea, cu tot – dar nu știu ce-mi lipsește.”

Rezolvarea nu a venit peste noapte și nici nu a găsit-o ușor. Este, de altfel, un proces care se află în plină desfășurare, așa cum rezulta și din cuvintele lui post-înfrângerea la Australian Open.

Dar esențial e că a continuat să-și dea șanse, a crezut că încă mai are șanse. Deși nu era niciun semn care să îi arate că lucrurile merg în direcția bună sau că progresul e acolo, el a fost foarte ferm când a venit vorba de obiective. Spunea că visul lui e să intre în Top 100, că își dorește să progreseze și crede că încă mai are șanse. Obiectivul lui a fost ca până la 27 de ani să intre în top 100, motiv pentru care nu s-a gândit în niciun moment să se axeze pe dublu.

În cele din urmă, cu câteva victorii legate în turneele Challenger, cu o perioadă fără accidentări, lucrurile au căpătat mai multă claritate pentru el. A înțeles și mai bine unde și la ce trebuie lucrat, a înțeles ce îl trage în jos, iar odată cu îndeplinirea obiectivului la care a visat de atâta timp, avea să i se confirme că ceea ce face e bine. A continuat să meargă înainte, chiar dacă nu a fost mereu simplu. Iar anul acesta, în ciuda unei eliminări la Australian Open survenită mai repede decât și-ar fi dorit, reușește acum prima lui finală ATP la al treilea turneu pe care îl joacă.

Cel mai mare și vizibil progres al lui Copil este la nivel mental și al atitudinii pe teren. Sunt îmbunătățiri considerabile atât la deplasare, cât și la rever, dar modul cum abordează un meci, un game sau un punct important e diferit acum. E calm chiar și când face erori sau când pierde. Știe să speculeze momentele importante. Nu își mai canalizează energia negativă în lovituri, nu se mai lasă mereu afectat de greșeli.

Astăzi, spre exemplu, într-un meci atât de important pentru el, a fost impecabil din acest punct de vedere. Ca atare, diferența între el și Kovalik, care se afla în aceeași situație de a juca pentru prima finală ATP, a fost imensă. În timp ce Kovalik a vociferat și a trântit racheta după fiecare greșeală, Copil a fost impasibil și a dat impresia că tot ceea ce contează e următorul punct și atât. Lucru confirmat și de el, după meci: “M-am gândit doar la faptul că trebuie să joc bine. Am fost foarte concentrat, și asta m-a ajutat să văd lucrurile mai clar.”

Firește, meciul nu a fost câștigat doar datorită acestui lucru. A fost un meci controlat per total de Marius, care nu și-a pierdut niciodată serviciul și nu a avut nicio șansă de break de apărat. Dincolo de serviciul lui Copil, care a fost din nou la niște cote foarte înalte și i-a făcut viața ușoară, a contat mult și faptul că nu a intrat în jocul slovacului. Kovalik nu are o armă pe care să se bazeze neapărat, e un jucător agresiv, dar în același timp muncește mult pe teren. Contraatacă, mixează jocul, rupe ritmul, încearcă să te aducă într-un joc de anduranță și te face să îți pierzi răbdarea (Marin Cilic a simțit pe pielea lui asta, recent, la Pune, când a pierdut în fața slovacului). Și atunci, Marius a ezitat să intre în schimburile prelungite și a încercat constant să preia imediat controlul punctului cu câte un retur înțepat, urmat de un forehand luat din urcare cu care de cele mai multe ori a făcut diferența.

Dacă în primul set break-ul reușit de Marius chiar în primul game al meciului a fost suficient, având în vedere cât de bine a servit, setul doi a curs și mai clar. La 2-1, Copil a făcut break-ul, l-a confirmat în mai puțin de un minut cu câteva servicii fără răspuns, iar după alte câteva minute meciul era deja încheiat; de la 3-1 și până la finalul meciului, românul a mai cedat doar șase puncte.

Despre acest rezultat, Marius a mărturisit după meci că e un moment la care a visat și muncit din prima zi în care a început să joace tenis. A mai spus că speră că nu va fi ultima finală și ceea ce contează acum e ca și mâine să joace la fel de bine.

Finala reușită astăzi de Marius Copil e o consecință a unui drum sinuos, cu foarte multă muncă, eșecuri, îndoieli și multe dubii. Dar este și un exemplu care arată că, până la urmă, ceea ce contează e să crezi că se poate. Că sunt șanse și că ai șanse, indiferent de cât de grea si neagră e perioada sau situația în care te afli. Iar mai devreme sau mai târziu, vei fi răsplătit, cumva.

 

Oferte de neratat în Shop-ul 30-0!

1. Albumul foto Simona de păstrat

Tirajul inițial al albumului foto lansat de 30-0, „Simona de păstrat”, a fost epuizat. Dar pentru că am primit deja multe cereri și mesaje de la voi, vă putem spune că am trimis deja la tipar un al doilea tiraj.

Vom putea primi, așadar, în continuare comenzi de la voi; atâta doar că va fi nevoie să așteptați un pic până când pachetul cu albumul va ajunge la voi. Estimarea de timp de la acest moment este de 10 zile.

Dedicat momentelor importante din cariera Simonei, albumul foto „Simona de păstrat” este tipărit în condiții grafice de calitate înaltă. Cu peste 140 de pagini cu cele mai bune imagini din cariera Simonei și drumul ei spre locul 1, „Simona de păstrat” este un cadou perfect pentru fanii Simonei și fanii tenisului. Albumul este într-un tiraj limitat, așa că nu întârzia să-ți comanzi un exemplar de aici. 

2. Noul tricou 30-0 Tee

Un tricou cu un design fresh, cu semnificație, cu care ieși din rând și îți faci cunoscută apartenența, ca fan, la sportul cu cel mai atipic sistem de scor din lume.

Verifică toată oferta din Shop AICI

Am structurat mai bine produsele, le ai acum împărțite pe categorii: Publicații | Tricouri | Bundle