Români

Misiune imposibilă îndeplinită. Mihaela Buzărnescu este de acum campioană WTA! Câștigă primul ei titlu, intră în Top 20

Treizecizero | 6 august 2018

Mihaela Buzărnescu a câștigat turneul de la San Jose, primul titlu al carierei și va intra în Top 20 începând de luni. Este a cincea jucătoare din România care ajunge atât de sus în clasamentul mondial. În urmă cu 18 luni, până și gândul unui singur meci jucat pe un tablou WTA părea o idee foarte îndepărtată.

6 august 2018. Data la care Mihaela Buzărnescu și-a îndeplinit visul din copilărie: ea a câștigat primul titlu WTA al carierei, la a treia încercare. A învins-o pe Maria Sakkari, 6-1, 6-0, câștigând turneul Premier de la San Jose. Bonus, ea urcă în Top 20, un alt obiectiv care părea mai mult decât îndrăzneț.

Mihaela completează astfel una dintre cele mai spectaculoase ascensiuni din istoria tenisului feminin. Ajunsă la 30  de ani, după ce a fost obligată să ia mai multe pauze lungi din cauza accidentărilor, ba chiar să renunțe la un moment dat la tenis, după ce a petrecut mult timp în zona locurilor 200-300, Mihaela a început anul trecut să câștige. Și a câștigat, și a câștigat, și nu s-a mai oprit: 124 de meciuri câștigate în ultimele 12 luni! A început să avanseze tot mai des în fazele finale ale turneelor, ajungând des în semifinale, apoi și în finale. După un început mai greu, a progresat și în turneele foarte mari, lăsând o impresie excelentă la Roland Garros și la Wimbledon. Iar acum, la prima apariție pe hard după lunga aventură pe iarbă și scurtul intermezzo pe zgura de la București, ea sărbătorește în stil primul titlu al carierei.

Ea urcă, așadar, pe locul 20 în clasamentul la zi  – a cincea româncă din istorie care urcă între primele 20 ale lumii – și e chiar pe 15 în Race to Singapore. Ceea ce părea la început un (alt) obiectiv nerealist începe să devină plauzibil: Mihaela e la aproximativ 600 de puncte de zona în care poate spera la calificarea în Singapore. Și, judecând după cum joacă, cine se mai poate îndoi de șansele ei?

Pentru că asta rămâne cel mai impresionant: dincolo de povestea ei emoționantă, este tenisul ei cel care a săltat-o în primele 20 de jucătoare ale lumii.

*

„Nu am crezut niciodată că o să joc la acest nivel”, a spus Mihaela, la ceremonia de premiere. În fapt, n-a crezut că mai poate juca, punct. Privită așa, fantastica ei poveste de revenire capătă și mai multă greutate și semnificație: nu doar nivelul de joc era în dubiu; un imens semn de întrebare plana asupra simplei reveniri pe teren sau a prelungirii carierei. Odată pornit, jocul Mihaelei nu s-a mai defectat, permițându-le tuturor să admire jocul ei rotund, cu atâtea arme și posibilități. Un joc pe care l-am văzut funcționând grozav în finală, pe care Mihaela a abordat-o perfect.

După o săptămână în care ici-colo s-au mai văzut oscilații în timpul meciurilor, parte din lipsa de antrenamente pe hard, parte din oboseala mentală care s-a acumulat peste an, Mihaela a abordat impecabil meciul cu Sakkari, folosindu-se din plin de experiența acumulată în meciurile tari adunate în acest sezon. Mihaela are 30 de ani, dar în WTA experiența se măsoară în funcție de anii din circuit, nu de cei din buletin, așa că din acest punct de vedere, nu e vreo diferență între cele două finaliste.

Diferența a venit din altă parte: românca a mai jucat alte două finale anul acesta, ambele cu adversare mai puternice și mai experimentate decât Sakkari. Și în ambele a fost în meci. Așa că acum, contra unei oponente care a acuzat repede tensiunea specifică unei finale, pentru care nu te poate antrena nimeni, Mihaela a știut exact ce a avut de făcut. A ales întotdeauna lovitura potrivită la momentul potrivit, a avut o atitudine foarte hotărâtă, care a ajuns repede peste fileu, în mintea lui Sakkari, oricum deja prea preocupată și prea nesigură de soarta ei.

Numeroasele schimbări de direcție și unghiuri excelente reușite de Mihaela au crescut panica pentru Maria, care a lovit exagerat de tare, producând erori neforțate în serie. La 5-0, antrenorul ei i-a recomandat să lovească tare și pe centru, ca să îi îngreuneze viața Mihaelei când vine vorba de unghiuri. Ajustarea a funcționat decent, iar în combinație cu micile emoții ale româncei, era să-i aducă două game-uri lipite Mariei și, eventual, o tentativă de relansare a setului.

Dar Mihaela și-a păstrat excelent cumpătul și a închis primul set la a cincea oportunitate, după ce a salvat patru mingi de break la 5-1, în singura perioadă de echilibru a finalei. Cu un control excelent și lovituri care au pus-o mereu sub presiune pe Sakkari, Mihaela s-a desprins rapid și în setul doi. Cu serviciul a ținut-o mereu în suspans pe Sakkari, iar când a avut nevoie, s-a alimentat cu erori neforțate de pe backhandul acesteia. Pe linie dreaptă, Mihaela a negat așteptările antrenorului Mariei, care spera că românca va începe să simtă presiunea scorului, pe măsură ce meciul va intra în linie dreaptă. Nici urmă de așa ceva, iar Mihaela a zburdat în restul timpului. Nu a deranjat-o nici cealaltă ajustare încercată de Sakkari pe final, mingi mai înalte și mai grele.

Mihaela a încheiat meciul apoteotic, cu un as; a ridicat brațele spre cer și s-a îndreptat, cu o bucurie reținută, către fileu, unde și-a îmbrățișat adversara.

Cu 11 lovituri direct câștigătoare și 24 de erori, Mihaela a jucat exact atât cât trebuia să câștige. O abordare impecabilă a unei finale care îi aduce primul titlu al carierei, intrarea în Top 20 și, peste toate, împlinire.

Mihaela nu-și îndeplinește doar formal visul de la 14 ani, iar prezența ei între cele mai bune 20 din lume are toate șansele să nu fie doar meteorică. De altfel, acest titlu se simțea oarecum inevitabil, la cum a curs sezonul ei. Va fi captivant de urmărit în ce măsură va rezista acestui ritm fantastic în care joacă de atâta timp – poate că acum, intrată în Top 20, va scăpa de acea presiune a lui „trebuie să joci, pentru că nu știi cât și cum”. Poate că va simți că s-a eliberat de o imensă presiune interioară și-și va da voie să respire ceva mai mult între turnee.

De asemenea, va fi interesant de văzut cum va gestiona noul ei statut; de acum, numele ei e pe buzele tuturor, nu mai e știută și respectată doar de un mănunchi de fani (care a crescut tot mai mult, de la lună la lună), ci de întreaga lume a tenisului. Va beneficia și de o atenție sporită din partea adversarelor, va simți și așteptări mai mari de la ea, va experimenta, probabil, și micile căderi de formă. Ca fani, am fost suficient de norocoși să trecem deja prin acest proces în ultimii ani. Pentru Mihaela, este experiența vieții ei, iar viteza cu care a învățat din mers experiența WTA, gestionarea meciurilor tari sau a turneelor puternice ne dă speranțe că va ști ce să facă și de aici înainte.

Mihaela are, de acum, nu doar o poveste emoționantă și un joc frumos, ci și niște rezultate concrete – măsurate în titluri, finale, reputație, un loc înalt în clasament, plus un efect în contul din bancă. Avea nevoie de acest concret; pentru cineva căreia viața i-a scos în față atâtea încercări grele, palpabilul e bun și binevenit. Mihaela a trăit suficient alimentându-se cu niște vise în care n-a mai crezut probabil decât ea și cu tatăl ei. Acum e timpul să le trăiască și să le guste pe viu. Și e numai și numai meritul ei pentru ascensiunea istorică pe care a încununat-o acum cu acest titlu. Iar povestea ei e departe de a-și fi conchis firul epic.

 

 

Jucătorii români în 2018, titluri și finale, ATP și WTA, simplu și dublu:

Titluri:

Simona Halep – Roland Garros

Simona Halep – Shenzhen
Simona Halep, Irina Begu – dublu, Shenzhen
Horia Tecău (cu JJ Rojer) – dublu, Dubai
Raluca Olaru (cu Anna Blinkova) – dublu, Rabat
Mihaela Buzărnescu / Raluca Olaru – dublu, Strasbourg
Irina Begu / Andreea Mitu – dublu, București
Mihaela Buzărnescu – San Jose

 

Finale:

Simona Halep – Australian Open
Mihaela Buzărnescu – Hobart
Marius Copil – Sofia
Mihaela Buzărnescu – Praga
Mihaela Buzărnescu (cu L. Marozava) – dublu, Praga
Simona Halep – Roma
Mihaela Buzărnescu (cu Heather Watson) – dublu, Nottingham
Mihaela Buzărnescu/Irina Begu – dublu, Eastbourne

***

Ia-ți un sticker de sărbătoare pentru Miky!

Believe the Buzz e cel mai nou sticker din colecția 30-0. E disponibil aici. 

Nou de la 30-0: Icecream Tee! 

Vara asta, răcorește-te cu un tricou cu un design fresh! Tennis to melt for înseamnă acel tenis suprem, pentru care ai trece munții ca să-l poți vedea, trăi, respira. Înseamnă pasiune pentru tenis. Înseamnă și optimism, zâmbet și relaxare.

Mai înseamnă și că te topești după Simona ta, după Federerul tău, după Nadalul tău, după Djokoviciul tău, după tot ce te face să simți că trăiești. Și că e soare și bine.

Vara asta, topește-te după tenis cu acest nou tricou de la 30-0!

Comenzi de pe stoc AICI.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi