Mirra Andreeva e noua campioană la Indian Wells; Jack Draper se anunță cu primul său titlu ATP 1000

Turneul de la Indian Wells a ajuns la final după două săptămâni pline, cu multe meciuri bune și cu fire narative care mai de care mai diferite. Revenită după titlul de la Australian Open, Madison Keys a continuat în aceeași notă până să fie oprită brutal de Sabalenka. Novak Djokovic a pierdut din nou devreme, pentru al doilea turneu la rând. Belinda Bencic își continuă revenirea extraordinară cu încă un turneu reușit. Sorana și Jaqueline își construiesc un momentum bun, în ciuda a două înfrângeri frustrante. Iar în final, turneul a fost încheiat de două meciuri diferite – finala feminină, echilibrată și de bună calitate, cea masculină, scurtă și fără dramă. Câștigătorii au fost cei din generația (și mai) nouă: Mirra Andreeva, în vârstă de 17 ani, s-a impus în finala cu Aryna Sabalenka, iar Jack Draper l-a dominat categoric pe Holger Rune, câștigând cel mai important trofeu al carierei sale.

Mirra Andreeva și succesul anunțat. Încă de acum doi ani, Andreeva era considerată un fenomen. A atins borne pe care foarte puține jucătoare le atinseseră la acea vârstă (15 ani), iar pe măsură ce a început să joace mai des pe scene mari și cu jucătoare de top, pe atât ideea că ar putea deveni o protagonistă a început să capete formă. Iar în aceste ultime săptămâni, a început să devină certitudine.

Andreeva are acum o serie de 12 victorii consective, a câștigat două finale WTA 1000 consecutive (Dubai, acum Indian Wells) și a reușit, peste toate astea, o performanță rară: a devenit abia a treia jucătoare din toate timpurile care le învinge înainte de a împlini 18 ani atât pe numărul 1, cât și pe numărul 2 în meciuri consecutive. Precedentele două? Nimeni altele decât cele mai bune două jucătoare din istoria tenisului feminin modern: Steffi Graf și Serena Williams. La IW, Andreeva a depășit-o în semifinale pe Swiatek, după un meci în care a arătat o maturitate și un calm tipic acelor campioni care își știu valoarea, iar apoi în finală pe Sabalenka, cea mai bună jucătoare din lume. 

Un aspect important care trebuie adăugat la acest succes al Mirrei este și colaborarea cu Conchita Martinez. Când au început colaborarea, Andreeva era clasată pe locul 43 – potențialul era acolo, trebuia doar fructificat. Succesul acesta o urcă până pe 6.

Martinez, care are deja o experiență importantă ca antrenoare, fiind alături de Garbine Muguruza și de Karolina Pliskova, a reușit să o ducă pe Andreeva la nivelul următor – iar asta e o altă confirmare a cât de mult poate influența omul potrivit cariera unui sportiv, cu atât mai mult cu cât a trăit și a experimentat lucruri similare. Într-un interviu pentru WTA, Martinez a detaliat colaborarea pe care o are cu Andreeva, cum a reușit să o “țină cu picioarele pe pământ” și cum și-a propus să-i valorifice cât mai mult absolut fiecare parte a jocului său, dând exemple îmbunătățirea jocului de picioare (pentru că, spunea ea, asta are legătură directă cu calitatea loviturilor) sau cum a făcut din lovitura de forehand o armă care să-i aducă puncte ușoare.

În finala cu Sabalenka, Mirra Andreeva a reușit ceea ce părea o misiune cvasi imposibilă, având în vedere ultimele ei două înfrângeri cu Sabalenka – în care a strâns opt game-uri în total. După o evoluție foarte curată și ordonată, Andreeva a învins-o pe bielorusă, într-o finală pe alocuri echilibrată, cu multe puncte bune și calitative. Andreeva a fost în prim-plan aproape mereu: a mixat suficient de inteligent înălțimea loviturilor și efectele și a jucat de la egal la egal de pe linia de fund, dominând în majoritatea schimburilor de mingi.

Andreeva a intrat în finală treptat; în primul set a fost mai puțin încrezătoare, apoi a lovit mai liber, iar spre final a fost de neclintit: a găsit mereu lungimea potrivită, a returnat foarte agresiv și a fost extrem de stabilă de pe linia de fund, reușind aproape mereu să o determine pe Sabalenka să joace o minge în plus, să o forțeze să greșească încă o dată și încă o dată.

Cu acest titlu, Andreeva devine și cea mai tânără câștigătoare la Indian Wells din 1999 încoace (Serena Williams).

Dincolo, pentru Aryna este a doua finală importantă pe care o pierde în acest sezon – și rămâne de văzut dacă asta e neapărat un semn de slăbiciune sau de îngrijorare. Atât la Melbourne, cât și la Indian Wells, tenisul ei a fost bun spre foarte bun, dar nu suficient cât să treacă linia de sosire – și asta pentru că a avut în față, din nou, o adversară o idee mai inspirată.

Finala masculină, dintre Holger Rune și Jack Draper, a curs mult mai rapid și a fost mai puțin echilibrată; a fost o demonstrație totală de forță din partea lui Draper, care s-a impus 6-2, 6-2 după un meci în care a pierdut doar trei puncte cu primul serviciu. Draper, care a ajuns în finală după o victorie breakthrough cu Carlos Alcaraz din semifinale, a reușit să închidă o săptămână incredibilă cu primul lui titlu ATP.

Victoria din finală vine în urma unor succese cu Fonseca, Brooksby, Fritz, Shelton, Alcaraz și acum Rune, un traseu cu 4 jucători de Top 20, care-l duce pe britanic în premieră în top 10 ATP.

Ce altceva am mai reținut la Indian Wells

Madison Keys și Aryna Sabalenka. După titlul cucerit în Australia, Madison Keys și-a luat o pauză de câteva săptămâni, iar Indian Wells a fost primul ei turneu în calitate de câștigătoare de Slam. Cu două trofee câștigate în 2025, Keys a reluat la Indian Wells ceea ce începuse în Australia: victorii clare, unele muncite, altele zdrobitoare, ajungând la 16 victorii la rând și la o nouă întâlnire cu Sabalenka, în semifinale. De data asta, Sabalenka și-a luat revanșa pentru acea înfrângere suferită la Melbourne într-un stil caracteristic: un 6-0, 6-1 necruțător, în care nivelul ei a fost de-a dreptul uluitor. A fost un mesaj clar transmis către Keys, cu bielorusa jucând cu acea răutate pozitivă, caracteristică ei, și încercând să demonstreze că unele înfrângeri dor și nu pot rămâne nerăzbunate.

Apropo de Sabalenka, ea a avut nevoie de puțin timp să digere înfrângerea de la Australian Open, ceea ce s-a tradus prin două înfrângeri rapide la Doha (turul 1) și Dubai (turul doi), dar odată ajunsă la Indian Wells a fost din nou acea Sabalenka lucidă, clară în execuții și cu poftă de joc, iar asta a dus-o în finală fără să cedeze vreun set.

Iga Swiatek. Campioană de anul trecut, Swiatek a fost învinsă, pentru al doilea turneu la rând, de Mirra Andreeva, în semifinale, după un meci de trei seturi. Asta înseamnă două lucruri: (1) victoria de la Doha a Mirrei n-a fost vreo întâmplare, ci doar încă o lecție învățată, înțelegând ce și cum trebuie să joace în fața Igăi (sunt deja destule jucătoare care au început să îi înțeleagă mai bine tenisul, iar aici e de urmărit cum se va ajusta Swiatek) și (2) Swiatek ratează încă o finală, nereușind să mai joace una de la Roland Garros 2024.

Novak Djokovic. După retragerea din semifinalele de la Australian Open, în meciul cu Zverev, prezența lui Djokovic la restul turneelor de hard a fost o vreme incertă, existând posibilitatea ca el să revină direct pe zgură. Câteva zile mai târziu, Djokvoic deja anunțase că va juca la Doha, acolo unde în timpul turneului a declarat că e “aproape 100% recuperat”. În realitate, Djokovic pare încă într-un proces de recuperare: nu a mai câștigat un meci din ianuarie, e pentru prima dată din 2018 când pierde trei meciuri la rând, iar la Indian Wells a pierdut cu Van de Zandschulp în trei seturi, în setul decisiv arătând cu adevărat epuizat și fără idei sau soluții. „Lucrurile sunt diferite pentru mine în acești ultimi doi ani. M-am chinuit să joc constant la nivelul dorit. Din când în când am câteva turnee foarte bune, dar în general e o provocare să mențin asta”, a admis el.

Sorana și Jaqueline. Atât Sorana, eliminată de Emma Navarro, numărul 8 mondial, în turul doi după ce a avut două mingi de meci, cât și Jaqueline Cristian, oprită în turul trei de Paolini, au fost protagonistele a două dintre cele mai bune și mai frumoase meciuri jucate în aceste două săptămâni la Indian Wells.

Rezultatul a fost, într-adevăr, foarte frustrant în ambele cazuri, pentru că au fost două înfrângeri la limită, după multă muncă și luptă – dar aceste evoluții bune ar trebui să ducă spre ceva bun la un moment dat, probabil chiar în scurt timp. Nivelul pe care cele două l-au arătat în acest sezon e îmbucurător: ambele joacă un tenis foarte bun și par a fi la un nivel suficient de bun din punct de vedere fizic. Sunt genul de eșecuri care prevestesc niște lucruri bune pentru ambele – atât timp cât acest nivel pe care l-au arătat, în special la Indian Wells, va fi susținut și îmbunătățit.