Interviu | Miriam Bulgaru a ieșit mai puternică din cel mai greu, dar și cel mai bun an al carierei: „Tu trebuie să ai primul încredere în tine”

Pentru Miriam Bulgaru, prima jumătate a lui 2022 a fost, fără dubii, cea mai grea din cariera sa. A trecut, ca destui sportivi, printr-un Covid, dar nu cauzele obiective au fost cele care au ținut-o pe loc, ci ceva mult mai subtil, nedetectabil și, prin urmare, cu atât mai frustrant. Avea împăcarea că face totul ca la carte, dar asta nu aduce puncte în clasamentul WTA: rezultatele lipseau cu desăvârșire.

„Mă antrenam, munceam mult, făceam lucrurile cum trebuie, spun eu, îmi luasem și un antrenor privat – că acesta e drumul spre top – și, o lună, trei luni, șase luni, nimic nu a funcționat. Au fost momente grele. Eram foarte sceptică, mă întrebam ce se întâmplă. Oare mai pot să reușesc? Pur și simplu, nu se lega. La antrenamente, jucam cu fete bune și câștigam, la meciuri – nu. De aici, o grămadă de întrebări…”, povestește Miriam.

„Îmi era și destul de greu financiar și am apelat, în perioada aceea, la niște persoane. Le-am spus că mă antrenez bine, dar nu am rezultate. Și am primit, cumva normal, răspunsuri negative”.

Cu atâtea întrebări în minte și fără niciun răspuns pe teren, Miriam Bulgaru și Ionuț Brătulescu, antrenorul ei, și-au mai oferit o șansă. „Am discutat și cu antrenorul: Hai să renunțăm, că nu merge nimic. Dar urma un turneu de 60.000 la Brașov. Și a fost ca un ultimatum: am zis să mergem împreună și la turneul ăsta, că e acasă. Și acolo a explodat. Acela a fost momentul, la Brașov, când am făcut sferturi”.

După o jumătate de sezon în care legase o singură dată două victorii, Miriam avea să ajungă la nouă victorii consecutive în toamnă. „Am avut patru sferturi de finală consecutive, apoi câteva semifinale, apoi un turneu câștigat, cel mai bun rezultat din carieră, la Otocec, în Slovenia, apoi iarăși finală, tot acolo. M-am mutat în Grecia, unde am terminat cu o finală și o semifinală. S-a schimbat totul, iar ultimele șase luni au fost cele mai bune ale carierei”. Urcarea spectaculoasă, de 200 de locuri în clasamentul WTA, până pe 247, personal best, confirmă spusele lui Miriam.

Din „cel mai prost an din carieră”, 2022 s-a transformat în „cel mai bun an din carieră”. Între cele două realități atât de contrastante, între minus-infinitul de dinainte de Brașov și saltul plin de speranță până în Top250, e Miriam: Miriam cu munca și cu ambiția sa, Miriam cu talentul și creativitatea sa, Miriam cu problemele și îndoielile ei. Miriam cu întrebările și cu răspunsurile ei.

„Uitându-mă înapoi, experiența primelor șase luni ale lui 2022 m-a întărit. Mă gândeam și atunci că totul mi se întâmplă cu un scop, dar, cu toate astea, a fost foarte dur”. Au fost dure și înfrângerile din teren, au fost dure și refuzurile de sprijin financiar în spatele cărora era alibiul lipsei de rezultate. „Mi-am spus atunci: Stai puțin! Totul e la mine, până la urmă, totul e în mâinile mele. Hai să îmi pun capul pe umeri, hai să dau drumul la treabă, hai să câștig! M-am ambiționat foarte tare în acele momente. Mi-am zis: Hai să nu mai depind de nimeni!”.

Dacă e să ia o lecție din „cel mai prost și cel mai bun an al carierei”, Miriam Bulgaru ar merge pe lecția încrederii în sine, adaptare personală după tot ce a trăit în ultima vreme. „Cred că cel mai important e să ai încredere în tine. Asta o spune toată lumea, dar eu spun așa: Tu trebuie să ai primul încredere în tine”.

A doua lecție ar fi lecția răbdării: „Am învățat să am răbdare, pentru că toate lucrurile se întâmplă cu un motiv. La începutul lui 2022, mă întrebam de ce mi se întâmplă să nu se lege lucrurile și am înțeles că toate au fost, probabil, ca să mă întărească, să devin mai puternică mental și să pot face față unor situații mai dificile, care or să urmeze, cel mai probabil”.

„A fost acest switch în luna iunie și mă bucur că am avut răbdare. Am schimbat un pic percepția, am zis să merg la totul sau nimic, să dau chiar totul pentru tenis, pentru carieră, pentru că eu chiar cred că pot să ajung sus. Și am avut, așa, o schimbare în minte, în mentalitate. În plus, mi-am dorit să mă bucur mai mult de tenis. Avusesem acele luni de suferință și mi-am zis: Hai să mă bucur de tenis! Uite că exact de atunci am început să fac rezultate…”, nuanțează Miriam.

Cu lecțiile învățate „the hard way”, Miriam Bulgaru intră în 2023 cu un boost de încredere. „Dacă mă întrebai acum câțiva ani sau acum câteva luni ce-mi doresc mai mult, îți ziceam că vreau să îmi dezvolt jocul. Dar am lucrat la asta destul de mult în ultimul an și jumătate, aș zice că jocul meu e destul de închegat și aș putea să urmăresc deja rezultate în turnee mai mari, să joc cu jucătoare mai bine poziționate. Am prins gustul victoriilor și m-aș ține de asta acum. Normal că mai am lucruri de îmbunătățit, dar nu mai am așa găuri cum aveam mai demult. Simt că pot să ies cu jocul meu la luptă”, mărturisește Miriam.

„Da, m-am gândit și la clasament. Aș zice că pot Top 100, simt că mă îmbunătățesc de la săptămână la săptămână și am văzut că pot ajunge în fazele finale ale turneelor de 25.000; acum o să încep să joc și turnee mai mari, iar Top 100 nu mi se mai pare așa de departe ca înainte. Asta nu doar datorită clasamentului meu de acum, ci și datorită mentalității de acum și a jocului”.

Când vine vorba de jocul ei, Miriam știe că e jucătoare specială, e conștientă de atuurile ei și nu se ascunde să vorbească despre asta. „Sunt agresivă, îmi place să câștig punctele și am și cu ce, am armele. Sunt și foarte imaginativă. Îmi place mult să pun scurte, să vin la voleu, să fac un stop-voleu, un slice, îmi place să creez, nu prea pot să stau liniștită. Sigur, uneori, când mintea mea vrea prea mult, nu e bine. Poți pierde puncte pe care le-ai putea câștiga mai ușor. Dar îmi place să creez pe teren și îmi place să văd oamenii că se bucură de jocul meu”.

Totuși, ce a adus în plus jocului ei pentru ca să apară rezultatele recente?

„Mereu am avut un stil agresiv, am un forehand cu care toată lumea știe că fac ravagii. Plusul pe care mi l-a adus antrenorul Ionuț Brătulescu e consistența în joc. Eu puteam să câștig și înainte meciuri cu jucătoare de top, un singur meci în care dreapta mea era de Top 10, dar după, următoarele trei meciuri, nu mai era acolo. Trebuia să găsesc altă cale ca să câștig, nu putea să funcționeze chiar așa în fiecare zi.

Și atunci trebuie să ai o bază și în rever, și în jocul dinamic, și aici am lucrat foarte mult. În ultimele șase luni ale anului am început să lucrez fizic de trei ori mai mult și mai intens, și rezistență, și tot. Și s-a văzut. În turneul pe care l-am câștigat la Otocec, dreapta mea s-a văzut, dar consistența dinamică și reverul au fost acolo și m-au ajutat. Fără ele, nu câștigam niciodată!”.

A ajutat, fără discuție, la ultimele rezultate, și prezența antrenorului alături de ea. O banalitate pentru sportivii occidentali, care se bucură de o altă susținere financiară, cheltuielile cu antrenorul sunt o problemă serioasă pentru multe tinere jucătoare și jucători de la noi. 

De aici și accentul pe care îl pun, multe dintre ele, pe prezența sa fizică la turnee. „Am mers foarte mult singură în trecut, dar cu antrenorul e foarte bine – și asta se leagă cu succesele din ultimele luni. Când ai antrenorul cu tine, joci un meci și după-amiaza poți merge să mai lucrezi la ce nu a funcționat, să vezi un pic tactica pentru ziua următoare. Mă ajută foarte mult”, îmi spune Miriam. 

„Lucrez cu Ionuț Brătulescu de un an și ceva. Ne-a luat ceva timp, mai mult decât mă așteptam, să ne cunoaștem. După vreo 10 luni, s-a văzut mâna lui. Toată cariera am căutat pe cineva cu care să fiu compatibilă, care să mă înțeleagă, să aibă stilul care mi se potrivește, și cred că am găsit. Rezultatele de acum spun că suntem pe drumul cel bun”.

„Sunt foarte norocoasă să pot fi susținută de Primăria Alba Iulia și de Clubul Municipal Unirea și atunci cheltuielile nu mai sunt atât de mari, dar, fiind la turnee mici, nici nu câștigi mare lucru. Banii pentru tine vin de la turneele de 150K în sus. Dar e un foarte mare ajutor. În primăvara trecută era greu, căutam susținere, am văzut că oamenii nu te ajută așa ușor, și poate chiar a fost bine, că mi-a dat o motivație în plus. Aș fi fericită să mai am și alte surse de susținere. În România se ajută prea puțin sportul. La Top 100 e altceva, dar și mai jos e bun tenisul. Ce înseamnă în fotbal să fii Top 250? E ceva!”.

În ciuda tuturor încercărilor care apar, sportive sau financiare, Miriam încearcă să se bucure de fiecare nouă zi în circuit. Îi place mult să călătorească, așa că tenisul profesionist i se potrivește de minune: „Apreciez mult că putem să ne facem jobul – deși eu nu îl prea văd ca pe un job – în locuri frumoase, în care lumea te apreciază, vine și se bucură de spectacolul pe care îl faci pe teren. Asta e cel mai frumos în tenis, că îți faci jobul în lumea largă, că poți să vezi și alte culturi, și alte obiceiuri”.

E o sursă de stres sau una de motivație să apari, ca tânără jucătoare, într-un moment în care tenisul românesc dă atâtea nume în Top 100 și în preajma lui, nemaivorbind de performanțele Simonei Halep?, am întrebat-o pe Miriam Bulgaru.

„Clar o văd ca pe o sursă de motivație! Sunt fete cu care am crescut, cu care am fost la același clasament, unele chiar anul trecut sau acum doi ani au rupt bariera asta a Top 100. M-am bucurat și mă bucur pentru ele, iar succesul lor mi-a dat aripi. Ne-am antrenat împreună, am făcut cam aceleași lucruri, și atunci succesul lor e un semn că se poate. O iau foarte motivațional!”.

Tot încurajatoare i se par și succesele lui Carlos Alcaraz, pe care l-a urmărit cu mare atenție în ultima vreme. „Mai mult la băieți mă uit la tenis. Anul trecut, l-am urmărit foarte mult pe Alcaraz, mă regăsesc mult în jocul lui, și el are un forehand exploziv, și el are nebunia asta de a mai pune o scurtă, de a mai face un passing shot. M-am uitat cu plăcere la el și cu gândul că, uite, mai e unul ca mine, nu sunt singura”, spune Miriam, însoțind povestea de un râs copilăresc. „Carlos e un exemplu pentru mine și prin faptul că a declarat că vrea să câștige un Mare Șlam – și la finalul anului chiar s-a întâmplat asta; la băieți, unde e foarte greu, și unde lumea zice că ești nebun dacă visezi la așa ceva”.

La fel ca modelul ei, Carlos Alcaraz, Miriam Bulgaru se ține și ea de nebunia ei. Visează să joace anul ăsta cu Iga Swiatek, iar ăsta e semnul cel mai clar că țintește sus.

„De mică, am ținut cu dinții de povestea asta cu tenisul. Că puteam să fac, poate, un liceu mai bun, aveam și alte variante. Dar am avut de mică gândul ăsta să ajung numărul 1 mondial. E un vis, desigur, dar orice e posibil. Când eram mică, am fost numărul 1 în țară și credeam foarte mult în mine, dar de pe la 16 ani încoace, povestea cu numărul 1 mondial era un vis, acolo, parcă nu mai credeam așa mult. Acum mi s-a reaprins flacăra aia și simt că totul e posibil, dacă îți dorești cu adevărat și dacă muncești. N-am vrut să mă dezlipesc de tenis pentru că mi-am dorit să ajung mare. Mă bucur că nu m-am oprit și simt că sunt mai aproape de visul meu”.

Fotografii: Winners Open, Treizecizero

*

Abonează-te aici gratuit la ATLT, noul nostru newsletter de sport – pentru comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează cu adevărat!