Miriam Bulgaru și-a arătat că aparține „lumii WTA”. Uite care sunt argumentele ei

Miriam Bulgaru și-a câștigat mulți fani în urma prezenței ei la Transylvania Open de anul trecut, unde a reușit prima ei victorie pe tabloul principal al unui turneu WTA250 și apoi a făcut un joc grozav contra favoritei 4, Rebeka Masarova, pierdut într-o luptă dramatică.

Cei care au văzut-o pe Miriam la Cluj au constatat probabil că jocul și, per total, nivelul și prezența ei nu par a corespunde cu locul pe care îl ocupă în clasamentul WTA – aproape de Top 200 la startul turneului. Miriam e genul de apariție – nu singura – care te face uneori să te întrebi: totuși, de ce nu e clasată mai sus? De ce nu a reușit mai multe până acum?

Răspunsurile generale în astfel de situații ar fi accidentările, pauzele forțate, poate lipsa încrederii, poate lipsa de consistență și de constanță. Dar și lipsa de oportunități – multe dintre ele financiare – de a alege echipa potrivită, de a participa mai des la turnee măricele, care să îți permită să înțelegi mai bine viața din circuitul WTA, să te antrenezi cu jucătoare de top, să te obișnuiești cu acel nivel, să te convingi că nu ai în față o ascensiune imposibilă.

Miriam a avut, la Transylvania Open, o astfel de oportunitate: să se testeze la nivel de WTA 250, să se antreneze și să joace cu adversare mai bine clasate, mai experimentate. A profitat de wild card-ul primit la Cluj – iar aici e de subliniat cât de important și necesar e un astfel de turneu în România, De acum încolo va fi necesar ca Miriam să se hrănească din această prezență la Cluj, să se folosească de acea săptămână pentru a face alți pași.

Momentul avut la TO23 e un început bun, poate construi pe el, pentru că acele meciuri i-au arătat că e capabilă să joace mult timp la un nivel înalt și are loviturile, atitudinea să fie acolo, în lumea WTA – cum îi spune ea. În același timp, i-a arătat probabil și unde trebuie să pluseze, la ce anume mai e de lucru.

A fost, în același timp, și un bun antrenament. S-a văzut în meciul cu Masarova cum lui Miriam i-a luat ceva timp să se obișnuiască cu viteza mingii adverse; dar s-a obișnuit repede. Contactul acesta direct cu intensitatea loviturilor, cu puterea fizică sau claritatea mentală necesare în lumea WTA valorează foarte mult când cauți să faci saltul de la ITF la WTA.

„E o intensitate mult diferită față de ITF-uri, se ia mingea mai repede, se dă mai constant. Și, ca să poți să faci față, tu ca jucătoare de ITF-uri, trebuie să stai acolo nu o săptămână, trebuie să stai săptămâni întregi să joci cu ele. Cu cât mai multe săptămâni stai și joci cu fetele respective, cu atât ești mai câștigat. Apoi, e diferit focusul. Acolo sunt numai fete foarte bune, toată lumea e la un nivel ridicat și ca tenis, și ca fizic. Iar diferența o face focusul – ești mai inspirată la o minge de break și e 6-3 în loc de 5-4”, ne spunea Miriam.

Descrierea ei s-a potrivit mănușă pentru finalul setului al doilea al meciului ei cu Masarova. Jucătoarea din Spania a câștigat mai ales datorită experienței adunate în ultimii ani la nivel WTA: n-a strălucit, dar a jucat corect, a simțit când trebuie să caute inițiativa.

În ciuda eșecului, Miriam ne-a arătat că are lovituri superbe și un stil foarte atractiv, și, în plus, a avut o atitudine ireproșabilă până la ultima minge.

Miriam are o multitudine de opțiuni la îndeamnă, poate câștiga puncte în feluri diferite: prin scurte, prin contraatac, prin accelerări surprinzătoare, printr-un joc variat și creativ. Pe măsură ce-și va oferi mai multe confirmări că aparține în peisajul WTA, va putea trece, fără îndoială, la un alt nivel. Are tot ce îi trebuie – curaj, tenacitate, viziune – pentru a face acest pas.

Sigur, acestea sunt argumente, nu și garanții. Pentru că din jungla ITF – cum numea Jaqueline circuitul ITF – nu se iese ușor. Dimpotrivă.

Irina Bara, Jaqueline Cristian și Gabi Ruse descriau circuitul ITF în termeni similari. Irina: „Mi se pare mult mai greu de jucat la nivel de turneu ITF. Mult mai greu. Că ești 100, 150 sau 200 în clasament, nu-i foarte mare diferența. Toată lumea joacă bine, toată lumea dă 100%. Toată lumea luptă până la ultima minge în ITF.” Gabi: „La ITF sunt cheltuieli foarte mari și câștiguri foarte mici. Nu pot să spun că este un lucru ușor să mă întorc la ITF, însă, până la urmă, așa e sportul, cu urcușuri și coborâșuri; și e doar o perioadă în care trebuie să trec din nou pe aici ca să mă pot întoarce la WTA-uri. Sigur că nu-i ușor, pentru că condițiile clar sunt altele, nu poți să compari turneul de la Cluj cu un ITF din Portugalia”.

„E o diferență foarte mare între ITF și WTA, ai putea zice că sunt două sporturi diferite. De la mingi, de la condiții, de la cum ești tratat, faptul că în ITF nu ai niciun ajutor din partea turneelor, trebuie să te descurci pe cont propriu cu cazarea, cu mâncarea. Acum asta îmi doresc, să ajung în elita WTA și să rămân acolo, pentru că acolo e tenisul adevărat și acolo te simți tenismen adevărat”, ne spunea chiar Miriam, al cărei tenis e dificil de încadrat într-un tipar.

Ce se vede cu ușurință e că are ceva aparte. Forehand-ul ei e absolut grozav: biciuiește mingea – în stilul lui Alcaraz, dacă vrei – și poate lovi câștigător din orice punct al terenului. Apoi, jocul ei de pe linia de fund nu e deloc plictisitor: are winners din spatele liniei de fund, variază efectele, joacă și inteligent, și spectaculos. De fapt, cel mai impresionant la Bulgaru este capacitatea ei de a alterna loviturile și de a găsi soluții în situații de criză. În meciul cu Masarova, Miriam a fost în multe rânduri sub presiune sau cu spatele la zid – dar aproape de fiecare dată a găsit adesea o lovitură genială: ba lob, ba scurtă, ba un passing shot fulgerător.

Apoi, dacă pentru multe jucătoare selecția loviturilor e o problemă – și devine o problemă și mai mare când au la îndeamnă multe opțiuni – Miriam nu pare a avea această problemă. Din contră, una dintre armele ei principale e tocmai imprevizibilul: nu știi ce urmează, își poate pune adversarele pe picior greșit. Iar faptul că are tot felul de sclipiri absolut geniale – asta îi aduce mulți fani.

La trasul liniei, putem spune că Miriam are jocul și atitudinea să facă pasul cel mare. Nu e departe – dar pentru asta va fi necesar să continue în acest fel, să se încarce cu încredere și să bifeze și ultimele căsuțe: partea fizică, pentru că tenisul feminin a devenit extrem de fizic, și partea de încredere, care este, așa cum ne spun toate jucătoarele, un șantier mereu în lucru.

Miriam ne spunea că a învățat lecția răbdării, iar anul acesta, pe cea a curajului. Bulgaru, care a pus studiile pe lista priorităților ei, a trecut prin multe, a avut răbdare cu ea și cu ritmul ei, iar acum, ajunsă la 25 de ani, are șansa și e capabilă să spargă alte bariere.

Foto: Transylvania Open

Articol oferit de Banca Transilvania, partener principal al Transylvania Open