Interviu 30-0 | Miriam Bulgaru: „Îmi place să transmit oamenilor bucuria jocului de tenis”

Anul trecut, Miriam Bulgaru a obținut la Cluj prima ei victorie pe tabloul principal al unui turneu WTA 250, un succes care i-a demonstrat că e pe drumul bun. Și că e tot mai aproape de nivelul și exigențele cerute în lumea WTA. În plus, Miriam (25 de ani) i-a cucerit cu jocul ei spectaculos pe cei care au văzut-o din tribunele BT Arena, o arenă unde revine acum după numai câteva luni.

La Transylvania Open 2024, Miriam Bulgaru va juca în primul tur cu Jaqueline Cristian, colega ei de generație, altă jucătoare foarte iubită la Cluj. Până la meciul lor – cap de afiș al zilei a doua -, am întrebat-o pe Miriam cum a ajutat-o experiența de anul trecut, ce așteptări are de la actuala ediție de Transylvania Open, la ce lucrează în perioada aceasta și care-i sunt ambițiile viitoare.

Miriam, te revedem la Cluj la numai câteva luni de la debutul tău aici, la precedenta ediție Transylvania Open. Te bucuri că are loc acum turneul, la început de februarie?

Da, e o perioadă cu foarte puține turnee, e foarte greu să intri la un turneu de 250 chiar și în calificări, mai ales după ultimele schimbări din circuitul WTA, așa că da, mă bucur foarte mult.

Cum vezi actuala ediție, după experiența din 2023?

Diferențe mari nu văd, îmi e familiar totul aici. Suprafața mi se pare un pic mai rapidă, mingile sunt și ele diferite, dar e același set-up, sunt aceiași oameni minunați în jur, și, până la urmă, oamenii fac locul.

Tu cum ești față de ediția trecută? Cum te simți?

E început de an, n-am foarte multe meciuri în picioare, în schimb vin după o experiență cu totul nouă la Australian Open, un turneu de Grand Slam la care îmi doream foarte mult să joc. A fost destul de greu, fiind prima oară acolo nu m-am acomodat foarte bine, dar iau părțile pozitive, e o experiență pe care mi-o doream încă de când eram junioare. Mi s-a părut o cu totul altă lume, parcă și lumina e altfel, mi se pare mult mai puternică, te deranjează un pic până te obișnuiești. În plus, nu mă așteptam să fie atât de greu cu fusul orar. În același timp, în meciul de acolo am avut o minge de set, probabil dacă luam setul acela puteam să câștig și meciul. Poate am fost un pic crispată, am văzut o oportunitate în faptul că nu mai merg la Slam-uri doar ca să particip. Știu că am valoarea necesară ca să ajung pe tabloul principal, poate mi-am dorit prea mult și am pus pe mine o presiune mai mare decât trebuia.

Dar vin la Cluj cu mai multă experiență și, dacă totul e la fel aici ca anul trecut, îmi doresc să fiu și eu cel puțin la fel ca ediția trecută. Jocul meu se potrivește cu terenul, care e un pic mai lent, așa că pot să-mi arăt jocul meu la cel mai înalt nivel.

În ce fel te-a ajutat experiența de anul trecut de la Cluj?

Ediția trecută a fost o confirmare că sunt pe drumul pe care mi-l doresc. Turneul de la Cluj, cu tot ce înseamnă el, mi-a dat mult elan. Asta nu s-a văzut neapărat în competiții, dar nici n-am jucat prea multe turnee și meciuri. Sunt genul de jucătoare care are nevoie de meciuri în picioare ca să am momentum-ul de meci. Probabil dacă alegeam să stau în Europa și să joc tot pe hard indoor era diferit, dar am decis, încă dinainte de TO 2023, să merg în America de Sud, pe zgură, unde mă simt cel mai bine. Și-acolo am dat de foarte multe chestii noi, am avut două sferturi de finală, iar în Brazilia am făcut două meciuri bune, am scos-o pe Laura Pigossi, care e acum 110 în topul WTA, și am avut un meci foarte strâns cu Alja Tomljanoic, care joacă la Top 50.

Mulți oameni din România au făcut cunoștință, la ediția precedentă a Transylvania Open, cu tenisul tău spectaculos. Simți că ți-ai făcut fani noi?

Da, da, am simțit asta. Am câțiva fani foarte înfocați pe rețele de socializare, care urmăresc tot ce mișcă, dar am crescut și ca număr de followers, sunt oameni care mă întreabă unde mai joc, dacă mă retrag sunt curioși ce s-a întâmplat, dacă m-am accidentat. Îmi place asta, pentru că unul dintre scopurile mele pe teren este să transmit oamenilor bucuria jocului, să le transmit niște sentimente, să-i fac să rămână cu o stare de bine după un meci, îmi place să am o relație cu ei. Dar încerc să rămân cumva „humble”, să-mi văd de drumul meu.

La TO 2023, am avut parte de o săptămână intensă din toate punctele de vedere, plus și că și punctele contează mai mult, la turneele mici trebuie să joci câteva meciuri ca să obții ceva. Am avut parte aici și de intensitate, și de presiune, pe care le-am gestionat bine, am fost aproape de o revenire perfectă (în meciul pierdut cu Masarova în turul al doilea). Știu că feedback-ul de după meci a fost super ok, știam și eu că am jucat super tenis. Dar mi-au rămas în minte săptămâni bune unele puncte, cred că le-am și visat, mă gândeam ce-aș fi putut să fac mai bine, am fost atât de aproape… Oricum, a fost o experiență care m-a întărit, care s-a întâmplat dintr-un motiv.

Joci un tenis atipic pentru circuitul de azi, când mai toată lumea lovește puternic, apăsat, în vreme ce tu joci foarte variat. Cum reușești să scoți avantajele jocului variat și, în același timp, să ascunzi dezavantajele jocului cu mai puțină putere? Lucrezi la asta?

Da, chiar am lucrat în presezon să fac mai multe puncte ușoare, cu serviciul, cu un retur mai agresiv, cu fazele 1-2. Jocul foarte spectaculos implică multă energie fizică. Mă uit mult la tenisul masculin, îmi place de Carlos Alcaraz și am fost să-l văd la niște antrenamente. Este extraordinar, dar văd că și el lasă foarte multă energie pe teren. M-am uitat apoi la Jannik Sinner, abia dacă transpirase. Clar, trebuie să găsesc un echilibru care să mă ajute să câștig mai ușor unele puncte, iar pe alocuri să vin și cu „scântei” pentru public.

Vei juca cu Jaqueline Cristian în primul tur la Transylvania Open. Cum ți se pare matchup-ul?

Pe de o parte, e păcat pentru turneu că se întâlnesc două românce în primul tur. Deși, poate, va veni mai mult public ca să ne vadă. Personal, sunt foarte entuziasmată de partidă. Suntem din același an, am jucat o grămadă cu ea la juniori, abia aștept meciul, iar cea mai bună să câștige! Am jucat meciuri frumoase împreună, ne-am întâlnit ultima oară tot aici, la Cluj, la un turneu demonstrativ, în pandemie, și am avut niște puncte spectaculoase. Este o jucătoare valoroasă, de Top 100, va fi cu siguranță un meci bun.

Ce planuri ai pentru 2024, cum te uiți la el din punctul de vedere al clasamentului, al jocului sau al lucrului pe partea mentală?

Mi-aș dori să joc cel puțin un Slam pe tablou principal. Simt că am valoarea necesară, chiar simt asta ca pe ceva palpabil. Acum, dacă mi-aș dori să fiu direct acceptată, asta ar însemna să fiu în Top 100. Ăsta e obiectivul principal. Dar, dacă asta nu se poate, atunci voi încerca să mă calific pe tabloul principal.

Pe plan emoțional, mai am niște scări de urcat ca să am un joc constant de Top 100, de Top 50. Dar intensitatea, zic eu, este acolo. De îmbunătățit ai tot timpul ceva… Mental, am observat la cei mai buni că au o altfel de abordare: sunt mult mai relaxați, se bucură efectiv de tenis, pentru că azi poți să fii aici, mâine poți să ai o problemă, o accidentare și e important să conștientizezi că orice meci poate să fie ultimul tău meci, și-atunci e bine să te bucuri de el la maximum. După asta aș vrea să mă ghidez anul ăsta, să mă bucur mai mult de tot ce se întâmplă pe teren și în afara lui. Și, desigur, să continui să urc spre top.

În tenis, cu atâtea presiuni și atâtea momente nebune, dacă nu ai un echilibru pe partea emoțională – și chiar spirituală -, dacă nu vii cu un exhilibru e foarte greu. Sunt foarte multe fete, chiar și în top 100, care probabil au tot ce vor ele din punct de vedere material, dar care au depresii, sunt pe tratament, pentru că e foarte greu. E multă presiune, te gândești că doar un an îți ține clasamentul, te gândești cum să îl aperi. Trebuie să ai oameni în jurul tău care să echilibreze ce se întâmplă pe teren. Mi se pare foarte intens tot ce se întâmplă în timpul unui meci, nu știu în afara terenului unde poți să mai trăiești chestii de genul ăsta. Unii oameni trăiesc poate o singură dată în viața lor genul de emoții pe care noi le trăim săptămânal la un turneu.

Jucătorii de tenis sunt, cumva, niște mici antreprize ambulante, antreprenori care au, de multe ori, răspundere pentru angajații lor. Îți place asta? Îți place organizarea?

Să fiu sinceră, îmi place. Îmi place să caut un zbor mai bun, mai rapid, să găsesc un hotel sau un apartament mai aproape de terenurile de joc. Bine, asta ia timp, aș putea face altceva decât să fac tot felul de calcule ca să îmi bugetez deplasările.

Spuneai că l-ai văzut antrenându-se pe Carlos Alcaraz. Cu ce impresie ai rămas?

Când mă uit la Alcaraz, rămân mereu „Wow”. Mă uit și parcă și timpul se oprește în loc. Îmi place mult, chiar mă regăsesc în tot ce face. Nebuniile lui de jonglerii, passing-urile, cum se aruncă într-o alunecare de scârție totul pe sub adidași. L-am văzut chiar la primul antrenament, tocmai aterizase în Australia și mi se părea foarte fresh. Făcea totul la mare intensitate. Mi se pare că și-a îmbunătățit și serviciul anul ăsta. L-am văzut la un meci demonstrativ cu Alex de Minaur și mă simțeam ca un fan al tenisului, nu ca o jucătoare. El și declară că face unele lucruri ca să se ridice lumea în picioare. Dacă n-ar face nebuniile astea, ar termina mai proaspăt meciurile. Îmi place și de Sinner, are un tenis poate nu așa spectaculos – deși are și el anumite puncte -, dar e foarte relaxat. Sinner stă mereu cu echipa lui, joacă cărți, citește, e super chill, foarte bine așezat mental.

Spui că urmărești foarte mult tenisul masculin. Cum așa?

Până la urmă, acolo mă regăsesc. Acolo cred că e viitorul, ce vedem acum la băieți va urma și în tenisul feminin – loviturile, tranzițiile respective, multe altele.