Mihaela Buzărnescu și punctul care a schimbat, nefast, soarta meciului

Ne întrebam, în articolul dedicat victoriei Elenei Bogdan, cum e posibil să joci bine și să pierzi. Ei bine, o parte din răspuns ar putea veni din concluziile meciului Mihaelei Buzărnescu, una dintre româncele care n-au făcut pasul către optimile de finală. Și cum, de regulă, în tenis până și victoriile se uită repede, cu atât mai mult înfrângerile, probabil că de Mihaela nu va scrie nimeni – deh, păcatele presei -, tocmai pentru că n-a câștigat.

Înainte de orice altceva, Mihaela are o scuză pertinentă. Adversara ei, incomoda și foarte băiețoasa Alberta Brianti, e printre cele mai experimentate prezențe de la BCR Open. La 32 de ani, jucătoarea cu rever cu o mână e pe 111 mondial, dar a prins și vremuri oleacă mai răsărite. Într-un 2012 destul de indiferent, explicabil și prin faptul că se apropie, totuși, de finalul carierei, Brianti și-a făcut loc de o semifinală la Memphis. Dar marea lovitură era s-o dea la French Open, unde a chinuit-o zdravăn pe Victoria Azarenka în primul tur. 

Experiența înseamnă nu doar că ai mai multe meciuri la activ decât adversara, ci și că ai și mai mulți ași în mânecă atunci când vine vorba de momente în care jocul nu te mai ajută. Sunt secvențe, pe parcursul unui joc care tinde să se prelungească și să se complice, când gesturi aparent mărunte, decizii luate pe muchie, sau, dimpotrivă, lipsa lor, ei bine, toate astea îți pot garanta salvarea. Te ajută să supraviețuiești și să continui. 

Așa s-a întâmplat cu Brianti contra Mihaelei noastre. Care Mihaela, pentru cine n-a văzut-o pe viu, e o surpriză plăcută. Bucureșteanca are niște ruperi de ritm care inspiră și nu se teme deloc să-și încerce loviturile în cele mai complexe momente. Care lovituri pot fi percutante și foarte bine plasate. Brianti a fost întâi stresată, apoi agitată și, într-un final, din cale afară de nervoasă când Mihaela, condusă în decisiv cu 3-1 (6-4, 3-6 în primele două), a dat semnalul revenirii.

Având în spate un public care s-a comportat ca la toate meciurile româncelor, adică foarte activ și dispus la încurajări, Micky a frustrat-o pe italiancă printr-o serie inspirată de contre-pied-uri și mingi care, fără să fie neapărat puternice, au venit cu o adâncime și un plasament aproape ideal. În plus, Brianti n-a găsit ac de cojocul principalei diferențe dintre jocul celor două, una foarte simplă, aceea că Mihaela e jucătoare de mâna stângă, câteva dintre punctele cele mai disputate de la 3-1 la  3-4, terminându-se printr-o minge așezată pe forehand-ul lui Buzărnescu. Și bucureșteanca n-a stat prea mult pe gânduri, executând lovitura aducătoare de punct de fiecare dată când a avut ocazia.

Ziceam că de la 3-1 s-a făcut 4-3 pentru româncă, asta după un game, al șaptelea, absolut dramatic. N-am cronometrat, dar e posibil ca game-ul să fi trecut lejer de 10 minute. Multe egalități, și mai multe mingi de break salvate de Buzărnescu, aproape de fiecare dată cu punct făcut de ea, nu primit cadou. Când, într-un final, ea și-a făcut serviciul, tribuna a început să simtă mirosul victoriei și al calificării, în vreme ce Brianti s-a răzbunat pe rachetă, căreia i-a făcut cunoștință cu zgura într-o serie a la Fernando Gonzalez.

A venit un alt game dramatic, în care s-a jucat, practic, totul.

 

Mihaela și-a făcut rost de o minge de break urmând scenariul ultimelor câteva game-uri. După un schimb intens și dus cu sufletul la gură, dreapta lui Buzărnescu a prins banda fileului și a căzut pe ceea ce a părut a fi inițial tușa. Brianti a alergat, a ajuns greu, dar a returnat în fileu, în uralele publicului. Victorioasă, românca ar fi fost gata să servească, la 5-3, pentru meci, atâta doar că Brianti a reclamat un out, deși jucase punctul. 

Arbitrul a coborât, a verificat urma, și, în fluierăturile aceluiași public, a arătat că e out. A urmat un șir interminabil de parlamentări. Românca a acuzat faptul că Brianti a cerut out abia după ce a văzut că a pierdut punctul, în vreme ce spectatorii din spatele scaunului arbitrului ar fi putut jura că Alberta a indicat, de fapt, o altă urmă, una la vreo două palme de cea reală. Minute bune a continuat schimbul de replici între Buzărnescu și arbitru, în vreme ce Brianti își dădea ochii peste cap exasperată. Românca a refuzat să continue jocul, cele două s-au așezat pe scaun, iar supervisor-ul ITF și-a făcut apariția ca să rezolve disputa. După o nouă discuție în patru, ceva mai scurtă, s-a decis: punct pentru Brianti. Game-ul n-a mai avut apoi istoric, italianca apărându-și serviciul și egalând la 4.

“Scoate-i tenisul din cap, Micky!”, i-a strigat un spectator româncei. Vizibil afectată, încercând să-și sugrume câteva lacrimi în colțul ochiului, Buzărnescu a pornit bine în game-ul următor, conducând cu 30-0, dar, rămasă cu gândul la scandalul din urmă cu câteva zeci de secunde, și-a pierdut cumpătul. Și serviciul odată cu el. Culmea, la 5-4 pentru Brianti, românca a avut două mingi de rebreak, însă Brianti a jucat la siguranță, obținând erorile neforțate de care avea nevoie și, implicit, victoria. O strângere rece, refuz de handshake cu arbitrul pentru Mihaela, și o înfrângere dură, cu multe învățăminte, după un meci aspru, pe care probabil că Mihaela l-ar fi meritat mai mult. 

Și da, pierderea cumpătului e, apropo de truisme, unul dintre cele mai rapide drumuri către înfrângere, chiar și într-o zi în care meritai o soartă mai bună.

Programul optimilor de finală (toate meciurile se joacă joi):

Alize Cornet (1) – Eva Birnerova

Cristina Mitu – Laura Pous-Tio (6)

Irina Begu (3) – Stefanie Voegele

Karin Knapp – Garbine Muguruza (8)

Pauline Parmentier (5) – Alberta Brianti

Elena Bogdan – Alexandra Cadanțu (4)

Raluca Olaru – Maria Teresa Torro-Flor

Lara Arruabarrena – Romina Oprandi (2)