Mihaela Buzărnescu face un meci bun, dar insuficient pentru a rezista în fața lui Coco Gauff, e eliminată în turul doi

Mihaela Buzărnescu n-a rezistat în fața lui Coco Gauff, favorita 11 a turneului și a fost învinsă în două seturi, 6-2, 6-3, în turul doi. Deși scorul pare unul sec, setul doi al întâlnirii a fost unul echilibrat și calitativ, cu multe schimburi de mingi intense și spectaculoase. 

În condițiile actuale, cu Mihaela într-o formă fizică incertă, cu puține meciuri jucate în ultimul an și cu Gauff care vine după prima finală de Slam a carierei, evoluția acestei întâlniri a reflectat, într-o bună măsură, adevărul acestor zile. Iar adevărul e că Gauff traversează cea mai bună perioadă a carierei și emană încredere în aproape orice lovitură. În vreme ce Mihaela încă se află într-o zonă în care nu are suficient ritm și face eforturi ca loviturile ei să se lege. 

Pentru stilul de joc al Mihaelei, care nu e sub nicio formă unul simplu, fiecare detaliu contează: de la poziționarea la minge, jocul de picioare, starea mentală și atitudinea. Acest stil de joc agresiv și razant, cu schimbări extrem de rapide direcție și lovituri ascuțite și foarte ascuțite cere câte puțin din fiecare – iar în acest moment lipsesc câteva piese ca puzzle-ul să fie complet. Mihaela e în căutare de meciuri și victorii și nu are un ritm, tocmai pentru că a jucat foarte puțin. Or, acest detaliu a cântărit mult având-o în față pe Gauff, care nu doar că e solidă în ambele faze (atac, defensivă), dar are un joc consistent care e foarte greu de spart; are o capacitate specială în a contracara. 

În acest meci, Mihaela a avut sclipiri, a răspuns excelent în multe momente, dar acele puncte mari, care îți câștigă seturi și apoi meciuri, au lipsit. Și au lipsit pentru că între cele două, în prezent, există o diferență suficient de mare în termeni de consistență: Gauff a ținut mingea în teren când a fost cazul, a transformat apărarea în atac și a fost neverosimilă la serviciu; Mihaela a avut mari probleme când schimbul de mingi a căpătat intensitate iar unica soluție a fost să forțeze, ceea ce i-a adus, implicit, și un număr mare de erori neforțate. 

În alte cuvinte, a fost despre acel echilibru greu de găsit și despre măsura potrivită a loviturilor. Mihaela a alternat, a avut secvențe în care și-a pus la treabă acele lovituri sclipitoare și perioade de joc în care n-a putut susține ritmul. Pe când la Gauff nivelul a fost același tot meciul; n-au fost căderi, nici grabă și a ținut neapărat să arate că deține controlul, fie prin poziționarea în teren, fie prin curajul cu care a tratat unele puncte (de exemplu, e de revăzut punctul de la 2-1, 40-30 din setul doi, când americanca a câștigat un punct după un raliu prelungit în care a răspuns cu forță la forță și a refuzat să facă pasul în spate). Peste toate astea se adaugă și serviciul americancei, cu care a pierdut doar patru puncte, nu a avut de înfruntat vreo minge de break și a încheiat meciul în stil mare, cu trei ași consecutivi. 

Per total, dacă îl privim din perspectiva corectă, meciul făcut de Mihaela a fost unul bun, având în vedere problemele ei din ultima perioadă, dar mai ales adversara – care nu e orice adversară. Vorbim de o jucătoare care, deși abia a împlinit 18 ani, joacă un tenis extraordinar și trăiește una dintre cele mai bune perioade din scurta ei carieră, urcând pe un val suficient de înalt de încredere după finala de la Roland-Garros. 

Mihaela trebuie să se folosească și să se agațe de aceste evoluții pentru că sunt încurajatoare și pentru că arată că tenisul ei e acolo, e încă acolo, trebui doar să-l scoată mai des și mai mult în evidență.